SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE PARTE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 53988/00 prezentate de Jean-Claude MOUFET împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 14 mai 2002 într-o cameră compusă din domnii Gaukur Jörundsson președintele J.-P. Costa Loucaide Jungwiert Butkevych Thomassen Ugrekhelidze judecători M. T.L. Early grefier adjunct al secțiunii Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 23 octombrie 1999, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA reclamantului, dl Jean-Claude Moufflet, este un resortisant francez, născut în 1939 și rezident la Foix (Franța). Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: Reclamantul s-a retras din 1999 și a fost anterior agent de dezinfecție în cadrul Direcției departamentului pentru Sănătate și Sănătate Socială (DASS) din Ariège. La 7 februarie 1994, reclamantul și-a depus cererea de pensie imediată la vârsta de 55 de ani de la angajatorul său, Departamentul de Aripe. La 23 august 1994, un decret al președintelui Consiliului General l-a autorizat pe reclamant să-și exercite drepturile la pensie începând cu 3 octombrie 1994. Fondul pentru depozite și consemnări - Fondul național de pensii pentru agenții autorităților locale (CDC-CNRACL) al Bordeaux a informat reclamantul cu privire la refuzul de a-și lichida pensia pe motiv că, datorită promovării sale în 1990 la gradul de agent de sănătate publică principal, și-a pierdut statutul de agent de dezinfecție înainte de a atinge 15 ani de servicii active necesare pentru a se pensiona la 55 de ani. La data de 29 noiembrie 1994, CDC a răspuns că își menținea decizia. La rândul său, reclamantul a făcut o astfel de acțiune, iar CDC i-a răspuns și prin negativ la 23 februarie 1995. La 8 februarie 1995, grefa Tribunalului Administrativ din Toulouse a înregistrat o cerere din partea reclamantului de suspendare a executării deciziei din 31 octombrie 1994. printr-o hotărâre din 6 martie 1995, Tribunalul l-a condamnat pe reclamant. Printr-o hotărâre din 11 aprilie 1995, tribunalul a exmatriculat departamentul de l'ariege din aceeași cerere de suspendare a executării. La 24 aprilie 1995, reclamantul a făcut apel la această decizie pe lângă Curtea Administrativă d app de Bordeaux, care și-a respins cererea printr-o hotărâre din 18 martie 1996. (2) La 16 decembrie 1994, reclamantul a depus o cerere la Tribunalul Administrativ din Toulouse, solicitând anularea deciziei pronunțate la 31 octombrie 1994. La 8 ianuarie 1995, a depus o memorare. La 6 august 1997, i s-a notificat o memorare a părții adverse. Prin hotărârea din 21 ianuarie 1999, tribunalul l-a exonerat pe reclamant de cererea sa și a confirmat data de intrare în vigoare a pensiei sale la cea de a șaizecea aniversare. La 10 martie 1999, reclamantul a interjetat apelul de judecată. (3) La 27 august 1997, reclamantul a depus o cerere de despăgubire la CDC. În fața tăcerii acesteia din urmă, reclamantul a prezentat o cerere la Tribunalul Administrativ din Toulouse, înregistrată la 19 ianuarie 1998 și intenționând să obțină repararea prejudiciului cauzat de decizia sa privind fondul de depozit și consemnațiile pronunțate la 31 ianuarie 1998 octombrie 1994. În iulie 1999, CDC a depus un memoriu. Prin scrisoarea din 6 decembrie 1999, reclamantul a solicitat grefierului Tribunalului Administrativ să accelereze procedura. Prin hotărârea din 14 ianuarie 2000, notificată la 4 februarie, Tribunalul l-a decăzut pe reclamant. La 20 februarie 2000, reclamantul a solicitat recursul judecătoresc și a solicitat reunirea acestei proceduri (nr. 98/150) cu cea care poartă nr. 94/2465. prezența comisarului guvernului în instanțele administrative . . nu își cunoaște dreptul la un proces echitabil, retrăgând acestor instanțe caracterul unei instanțe independente și imparțiale. Reclamantul se plânge că a fost obligat să lucreze forțat din cauza deciziei CDC-CNRACL de Bordeaux, care l-a obligat să își reia activitatea și a articolului 4 din convenție. Pe de altă parte, acesta declară, în calitate de fost-secretar departamental al sindicatului Interco-CFDT timp de mulți ani, că acest sindicat a fost legat de debitarea rezervelor CDC-CNRACL din Bordeaux de către guvernele succesive în cadrul supracompensării, până la, în opinia sa, golirea numerarului fondului de pensii. El vede o relație cu cazul său și o încălcare a libertății sindicale sub aspectul articolului 11. În cele din urmă, invocând art. 14 din Convenție, susține că a existat o părtinire față de acesta, pe care o poate atribui opiniilor sale politice. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va hotărî (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) În cazul în care se presupune că art. 6 alineatul (1) din Convenție se aplică procedurilor de suspendare a executării, Curtea arată că Tribunalul Administrativ din Bordeaux a fost pronunțat la 18 martie 1996, cu mai mult de șase luni înainte de data inițierii cererii, la 23 octombrie 1999. Prin urmare, această parte a uvei este tardivă și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 alin. (1) și (4) din Convenție. În ceea ce privește celelalte două proceduri pendinte în prezent în fața instanței administrative din Bordeaux și, în stadiul actual al dosarului, Curtea nu apreciază că este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui aspect și consideră că este necesar să se comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu articolul (b) din Regulamentul său de procedură. (2) Reclamantul susține că prezența comisarului guvernului în instanțele administrative aduce atingere dreptului său la un proces echitabil, astfel cum este garantat prin art. 6 alin. Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie ascultată în mod echitabil (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) El consideră că această prezență este cea care le retrage acestor instanțe caracterul de instanță independentă și imparțială. În starea actuală a dosarului, și având în vedere în special Hotărârea Kress c. Franța [GC] din 7 iunie 2001 (nr. 39594/98), Curtea nu este în măsură să se pronunțe cu privire la admisibilitatea acestui litigiu și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu articolul (b) din Regulamentul său de procedură. (3) Reclamantul invocă încălcarea articolelor 4, 11 și 14 din convenție. Curtea ia notă de faptul că procedurile sunt pendinte și concluzionează că obiecțiunile ridicate de reclamant sunt premature. Prin urmare, această parte a cererii trebuie respinsă în temeiul articolului 35 alineatele (1) și (4) din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, amână examinarea obiecțiunilor reclamantului întemeiat pe durata procedurilor și pe rolul comisarului guvernului Declară cererea inadmisibilă pentru surplus. T.L. Early Gaukur Jörundsson Adjunct Președinte
de la requête n° 53988/00
présentée par Jean-Claude MOUFFLET
contre la France
La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 14 mai 2002 en une chambre composée de
MM.
Gaukur
Jörundsson
,
président
,
J.-P.
Costa
,
L.
Loucaides
,
K.
Jungwiert
,
V.
Butkevych
,
M
me
W.
Thomassen
,
M.
M.
Ugrekhelidze
,
juges
,
et
de
Early
,
greffier adjoint de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 23 octobre 1999,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Jean-Claude Moufflet, est un ressortissant français, né en 1939 et résidant à Foix (France).
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
Le requérant est retraité depuis 1999, il était auparavant agent de désinfection à la Direction départementale des affaires sanitaires et sociales (DASS) de l’Ariège.
Le 7 février 1994, le requérant fit sa demande de pension à jouissance immédiate à l’âge de 55 ans auprès de son employeur, le département de l’Ariège.
Le 23 août 1994, un arrêté du Président du conseil général autorisa le requérant à faire valoir ses droits à la retraite à compter du 3 octobre 1994. Le 31
octobre 1994
,
la Caisse des dépôts et consignations - Caisse nationale de retraite des agents des collectivités locales (CDC- CNRACL) de Bordeaux avisa le requérant de son refus de liquider sa pension au motif que du fait de sa promotion en 1990 au grade d’agent de salubrité principal, il avait perdu son statut d’agent de désinfection avant d’atteindre les quinze ans de services actifs requis pour prétendre à la retraite à 55 ans.
Le Département de l’Ariège fit une demande de recours gracieux le 7
novembre 1994. Le 29 novembre 1994, la CDC répondit qu’elle maintenait sa décision. Le requérant fit, à son tour, une telle démarche, et la CDC lui répondit également par la négative le 23
février 1995.
1.
Le 8 février 1995, le greffe du tribunal administratif de Toulouse enregistra une demande du requérant tendant au sursis à exécution de la décision du 31 octobre 1994. Par un jugement du 6 mars 1995, le tribunal débouta le requérant.
Par un jugement du 11 avril 1995, le tribunal débouta le département de l’Ariège de la même demande de sursis à exécution. Le 24 avril 1995, le requérant fit appel de cette décision auprès de la Cour administrative d’appel de Bordeaux, qui rejeta sa requête par un arrêt du 18 mars 1996.
2.Le 16 décembre 1994, le requérant introduisit une requête auprès du tribunal administratif de Toulouse en demandant l’annulation de la décision rendue le 31 octobre 1994. Le 8 janvier 1995, il déposa un mémoire. Le 6
août 1997, un mémoire de la partie adverse lui fut notifié.
Par un jugement du 21 janvier 1999, le tribunal débouta le requérant de sa demande et confirma la date d’entrée en jouissance de sa pension à son soixantième anniversaire.
Le 10 mars 1999, le requérant interjeta appel du jugement. L’affaire est actuellement pendante devant la cour administrative d’appel de Bordeaux (n° 94/2465).
3.Le 27 août 1997, le requérant fit une demande de dommages et intérêts auprès de la CDC. Face au silence de cette dernière, le requérant présenta une requête auprès du tribunal administratif de Toulouse enregistrée le 19
janvier 1998 et tendant à obtenir la réparation du préjudice que lui aurait causé la décision de la caisse des dépôts et consignations rendue le 31
octobre 1994. En juillet 1999, la CDC déposa un mémoire.
Par un courrier du 6 décembre 1999, le requérant demanda au greffier du tribunal administratif d’accélérer la procédure.
Par un jugement du 14 janvier 2000, notifié le 4 février, le tribunal débouta le requérant.
Le 20 février 2000, le requérant interjeta appel du jugement et demanda la jonction de cette procédure (n° 98/150) avec celle portant le n° 94/2465. L’instance est pendante devant la cour administrative d’appel de Bordeaux.
1.Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint de la durée des procédures.
2.Le requérant soutient également que la «
présence du commissaire du gouvernement dans les juridictions administratives
» méconnaît son droit à un procès équitable, en retirant à ces juridictions le caractère d’un tribunal indépendant et impartial.
3.Le requérant se plaint d’avoir été contraint au travail forcé en raison de la décision de la CDC-CNRACL de Bordeaux qui l’a obligé à reprendre son travail et invoque l’article 4 de la Convention. Par ailleurs, il déclare, en tant qu’ex-secrétaire départemental du syndicat Interco-CFDT pendant de nombreuses années, que ce syndicat s’opposa aux prélèvements sur les réserves de la CDC-CNRACL de Bordeaux par les gouvernements successifs au titre de la surcompensation, jusqu’à, selon lui, vider la trésorerie de cette caisse de retraite. Il y voit une relation avec son affaire et une violation de la liberté syndicale sous l’angle de l’article 11. Enfin, invoquant l’article 14 de la Convention, il prétend qu’il y a eu partialité à son égard, qu’il attribue éventuellement à ses opinions politiques.
1.Le requérant se plaint de la durée des procédures et invoque l’article 6 § 1de la Convention ainsi libellé
:
«
Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue (...) dans un délai raisonnable, par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)
»
A supposer que l’article 6 § 1 de la Convention soit applicable aux procédures de sursis à exécution, la Cour relève que l’arrêt de la cour administrative d’appel de Bordeaux a été rendue le 18 mars 1996, soit largement plus de six mois avant la date d’introduction de la requête, le 23 octobre 1999. Il s’ensuit que cette partie du grief est tardive et qu’elle doit être rejetée en application de l’article 35 §§ 1 et 4 de la Convention.
S’agissant des deux autres procédures actuellement pendantes devant la cour administrative d’appel de Bordeaux et, en l’état actuel du dossier, la Cour ne s’estime pas en mesure de se prononcer sur la recevabilité de ce grief et juge nécessaire de communiquer cette partie de la requête au gouvernement défendeur conformément à l’article
54
§
3
b) de son règlement.
2.Le requérant soutient que la présence du commissaire du Gouvernement dans les juridictions administratives porte atteinte à son droit à un procès équitable tel que garanti par l’article 6 § 1 de la Convention dans les termes suivants
:
«
Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement (...) par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)
»
Il estime que c’est cette présence qui retire auxdites juridictions le caractère de tribunal indépendant et impartial.
En l’état actuel du dossier, et au vu notamment de l’arrêt
Kress c. France
[GC] du 7 juin 2001 (n° 39594/98), la Cour ne s’estime pas en mesure de se prononcer sur la recevabilité de ce grief et juge nécessaire de communiquer cette partie de la requête au gouvernement défendeur conformément à l’article
54
§
3
b) de son règlement.
3.Le requérant invoque la violation des articles 4, 11 et 14 de la Convention.
La Cour note que les procédures sont pendantes et en conclut que les griefs soulevés par le requérant sont prématurés. Il s’ensuit que cette partie de la requête doit être rejetée en application de l’article 35 §§ 1 et 4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Ajourne
l’examen des griefs du requérant tirés de la durée des procédures et du rôle du commissaire du Gouvernement
;
Déclare
la requête irrecevable pour le surplus.
T.L.
Early
Gaukur
Jörundsson
Greffier adjoint
Président