AFFAIRE LIVANOS c. GRECE

STRASBURG 16 Mai 2002 Această hotărâre este definitivă. Aceasta poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Livanos c. Grecia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care se află într-o cameră compusă din Tulkens președinte dnii C.L. Rozakis Lorenzen Levits Kovler Zagrebelsky, E. Steiner, judecători și a dlui E. Fribergh grefier de secțiune După ce a intenționat în camera Consiliului la 30 aprilie 2002, se pronunță pronunțarea hotărârii, adoptat la această dată de procedură La data inițială a cauzei se află o cerere (nr. 53051/99) îndreptată împotriva Republicii Elene, inclusiv trei resortisanți ai acestui stat, dl Hariklia Livanos și dnii Georges și Evangelos Livanos ( La 22 noiembrie 1999, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenia de salvgardare a Drepturilor Omului și Libertăilor Fundamentale (inclusiv Convenia privind libertăile fundamentale).

Instanele sunt reprezentate în faa Curii de către domnul H. Tagaras, avocat în Baroul de Onoare al statului. Guvernul grec este reprezentat de agentul său, dl E. Volanis, președintele Consiliului Juridic al statului. Reclamanții s-au plâns, în special, că procedura privind soluționarea plângerii lor cu constituirea de părți civile a avut o durată excesivă, încălcând dispozițiile articolului 6 alineatul (1) din convenție. La 6 decembrie 2001, după ce a primit observațiile părților, Curtea a declarat cererea admisibilă în ceea ce privește acest motiv. Un alt motiv al reclamanților fusese declarat inadmisibil la 18 ianuarie 2001. La 11 și, respectiv, 26 martie 2002, reclamanții și guvernul au prezentat declarații formale de acceptare a unei soluționări a cauzei.

Pe 21 octombrie 1994, Constantinos Livanos, soțul primei reclamante și tatăl celorlalți doi reclamanți, a murit într-un accident rutier. La 27 iunie 1995, reclamanții au depus o plângere cu constituție de părți civile împotriva a opt membri ai unei societăți de construcții însărcinate cu construcția șantierului unde a avut loc accidentul și împotriva a doi mecanici ai Ministerului de Interne și a lucrărilor publice care supravegheau șantierul. 111 din 13 ianuarie 1998, camera de acuzare a tribunalului corecțional dalété a decis că nu era necesar să se inculpe cele zece persoane vizate de plângerea reclamanților. La 25 februarie 1998, reclamanții au răspuns la apelul la această ordonanță. 10. Prin ordonanța nr. 1198 din 25 mai 1999, camera de acuzare a instanței judecătorești a respins recursul formulat de reclamanți și a confirmat ordonanța atacată.

Reclamanții nu s-au ocupat de casare. În data de 26 martie 2002, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație: Declar că, în vederea unei soluționări pe propria răspundere a cauzei, guvernul elen propune ca fiecare dintre cei trei reclamanți să plătească suma de 2.700 EUR pentru prejudicii materiale și morale, precum și pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, în termen de trei luni de la data pronunțării hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va face ca soluționarea definitivă a cauzei. În plus, Ö Õ Õ Ö Õ să nu solicite retrimiterea cauzei la Marea Cameră, în conformitate cu art. 43 alin. (1) din Convenție.

12. La 11 martie 2002, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de consiliul reclamanților Observ că guvernul elen este pregătit să plătească fiecăruia dintre cei trei reclamanți suma de 2.700 EUR pentru prejudicii materiale și morale, precum și pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei, care are ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Reclamanții acceptă această propunere și renunță, de asemenea, la orice altă pretenție împotriva Greciei cu privire la faptele care au stat la originea cererii respective. Ei declară cauza soluționată definitiv. Prezenta declarație se soluționează în cadrul procedurii amiabile la care au ajuns guvernul și reclamanții.

În plus, ei sunt hotărâți să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alin. (1) din Convenție. 13. Curtea ia notă de soluționarea amiabilă la care au ajuns părțile (art. 39 din Convenție. Aceaceasta este asigurată că acest regulament se bazează pe respectarea drepturilor omului, așa cum sunt recunoscute de Convenție sau de protocoalele sale [art. 37 alin. (1) în fine din Convenție și art. 62 alin. (3) din Regulamentul de procedură]. de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 16 mai 2002 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură.

Erik Fribergh Françoise Tulkens modular președinte

PREMIÈRE SECTION

AFFAIRE LIVANOS c. GRÈCE (Requête n° 53051/99) ARRÊT (règlement amiable) STRASBOURG 16 mai 2002 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Livanos c. Grèce, La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant en une chambre composée de : M me F. Tulkens , présidente , MM. C.L. Rozakis , P. Lorenzen , E. Levits , A. Kovler , V. Zagrebelsky, M me E. Steiner, juges , et de M. E. Fribergh , greffier de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 30 avril 2002, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE