CtEDO 21.05.2002 AI

AFFAIRE VASILIU c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
21.05.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Exceptions préliminaires rejetées (victime, non-épuisement des voies de recours internes);Violation de l'art. 6-1;Violation de P1-1;Dommage matériel - réparation pécuniaire;Préjudice moral - réparation pécuniaire
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE VASILIU c. ROUMANIE (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

SECȚIA A DOUA

CAUZA

VASILIU c. ROMÂNIA

(Cererea nr. 29407/95)

21 mai 2002

04/09/2002

Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 § 2 din Convenție. Ea poate suferi corecturi de formă.

În cauza Vasiliu c. România,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a Doua), având ședință într-o cameră compusă din:

Dl. J.-P. Costa,

președinte,

A.B. Baka,

D-nele W. Thomassen,

judecători,

și D-na S. Dollé,

grefieră de secție,

După deliberări în ședință de consiliu pe 30 aprilie 2002,

Pronunță hotărârea care urmează:

art. 42

„După ce a asigurat necesarul în locuințe destinate a fi închiriat [particulilor], Statul poate vinde alte locuințe de care dispune, și, în prioritate, (...) casele cu un singur apartament sau cu un număr redus de apartamente, construite cu materiale de construcție de calitate inferioară sau cu materiale calitativ superioare, dar cu un grad avansat de uzură (...) Locuințele vor fi vândute persoanelor care le ocupă ca chiriaș."

art. 43

„Vânzarea locuințelor din fondul locativ de stat va fi eșalonată. Consilul de Miniștri aprobă anual lista locuințelor puse în vânzare, pe propunere a consiliilor populare județene și ale orașului București. (...) Listele cu prețurile stabilite pentru fiecare locuință vor fi afișate la sediul consiliilor populare, la locul amplasării clădirilor puse în vânzare și în alte locuri unde pot fi consultate de cetățeni."

29. Alte dispoziții legale și jurisprudența internă relevante sunt descrise în hotărârea Brumărescu c. România ([GC], nr. 28342/95, CEDO 1999-VII, pp. 250-256, §§ 31-44).

De altfel, Curtea observă că grief-urile reclamantei nu se limitează la ingerință, prin hotărârea Curții Supreme de Justiție din 22 martie 1995, în dreptul de proprietate al acesteia, ci privesc și încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție de către această aceeași hotărâre. Or, reclamanta poate incontestabil să se pretindă victimă din faptul anulării unei decizii judiciare definitive în favoarea sa și din constatarea că tribunalele nu erau competente să examineze acțiuni de revendicare, cum era cea pe care o introducuse. Imposibilitatea sa de a readuce în fața tribunalelor o asemenea acțiune a persistat, într-adevăr, timp de mai mulți ani (cf. mutatis mutandis, hotărârea Brumărescu c. România sus-citată, § 50).

„Orice persoană are dreptul ca cauza sa să fie audiată în mod echitabil (...) de către un tribunal (...) care va decide (...) asupra contestațiilor privind drepturile și obligațiile sale de ordin civil (...)"

Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 § 1 pe aceste două puncte.

„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietății sale. Niciun nu poate fi lipsit de proprietate decât pentru cauza de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și principiile generale ale dreptului internațional.

Prevederile anterioare nu atentează dreptul pe care-l posedă statele de a pune în vigoare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea proprietății în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau altor contribuții sau amenzi."

Curtea estimează, în circumstanțele cauzei, că restituirea reclamantei a prețului actualizat pe care l-a plătit pentru apartamentul nr. 3 în 1974, și a restului clădirii, așa cum a fost ordonat prin hotărârile definitive din 23 decembrie 1993 și 17 septembrie 1998, ar plasa-o, atât cât este posibil, într-o situație echivalând cu cea în care s-ar găsi dacă cerințele articolului 1 al Protocolului nr. 1 precitat nu ar fi fost încălcate.

Aceasta este fără prejudiciul oricărei pretenții pe care actuali proprietari ar putea să o aibă la proprietatea apartamentelor nr. 1 și 2, pretenție care ar aparține tribunalelor interne.

Luând în considerare informațiile de care dispune privind prețurile pe piața imobiliară din București, Curtea estimează valoarea de vânzare actuală a casei și terenului aferent la 186.000 EUR. Suma daunelor pe care Guvernul ar trebui să o plătească reclamantei s-ar ridica ainsi la 186.000 EUR. Suma aceasta ar trebui convertit în lei români la cursul aplicabil la data reglementării.

Făcut în limba franceză și engleză, apoi comunicat în scris pe 21 mai 2002 în aplicarea articolului 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții.

J.-P. Costa

Grefieră

Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2004-04-20
0,96
AFFAIRE BALASOIU c. ROUMANIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE BALASOIU c. ROUMANIE (Requête n o 37424/97) ARRÊT (Règlement amiable) STRASBOURG 20 avril 2004 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l'affaire Bălăşoiu c. Roumanie, La Cour européenne des
CtEDO 2002-12-17
0,96
AFFAIRE GHEORGHIU c. ROUMANIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE GHEORGHIU c. ROUMANIE (Requête n o 31678/96) ARRÊT STRASBOURG 17 décembre 2002 DÉFINITIF 21/05/2003 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des r
CtEDO 2002-12-03
0,95
AFFAIRE SMOLEANU c. ROUMANIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE SMOLEANU c. ROUMANIE (Requête n o 30324/96) ARRÊT STRASBOURG 3 décembre 2002 CETTE AFFAIRE A ÉTÉ RENVOYÉE DEVANT LA GRANDE CHAMBRE, QUI A RENDU SON ARRÊT LE 6 avril 2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les condit
CtEDO 2004-09-21
0,95
AFFAIRE STOICESCU c. ROUMANIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE STOICESCU c. ROUMANIE (Requête n o 31551/96) ARRÊT ( Révision [1] ) STRASBOURG 21 septembre 2004 DÉFINITIF 21/12/2004 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. I
CtEDO 2002-07-09
0,95
AFFAIRE BALANESCU c. ROUMANIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE BĂLĂNESCU c. ROUMANIE (Requête n° 35831/97) ARRÊT STRASBOURG 9 juillet 2002 DÉFINITIF 09/10/2002 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l'article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des reto
Sursă