KULLU v. TÜRKİYE - [Turkish Translation] by the Turkish Ministry of Justice

AVRUPA İNSAN HAKLARI MAHKEMESİ İKİNCİ BÖLÜM KABUL EDİLEBİLİRİK HAKKINDA KARAR Bașvuru No. 15391/19 Utku KULLU/TÜRKİYE Președintele Egidijus Kūris Hâkimler Pauliine Koskelo, cu participarea lui Frédéric Krenc și a directorului adjunct al Departamentului de Afaceri Scriitoare Dorothee von Arnimin, la 6 iunie 2023 a avut loc o anchetă în cadrul unei comisii de judecată, care a fost adună în cadrul Curții Europene a Drepturilor Omului (Ikinci Bölüm), în urma unei anchete privind vehiculele de trafic de persoane (Ikinci Bölüm), în urma căreia a fost identificată că vehiculele de trafic de persoane din 1984 nașterea în Turkistan, în urma căreia a fost identificată că vehiculele de trafic de persoane din Turcia, în cazul în care tehnicienii și tehnicienii din Izmir și din Barșurile de Afaceri din Turcia au fost reținuite înregistrate în Taraș, au fost reținuite de Tarașmir D.

În perioada în care au avut loc evenimentele, reclamantul era membru al Asociației Timișoarelor din Turcia (Tüm Gençlik Birliğinin ("TGB"), suspectat de a fi un grup de societate civilă, care era subiectul unei acțiuni penale ocupate de autoritățile competente, care era subiectul unei acțiuni penale de zi cu zi, numită "Ergenekon" (în cazul Ergenekon, printre multe alte hotărâri, Özkan/Türkiye (k.k.), nr. 15869/09, 13 decembrie 2011).

Prin hotărârile adoptate între ianuarie 2013 și februarie 2014, măsurile de identificare și de interdicție de comunicare luate în legătură cu reclamantul au fost prelungite de mai multe ori, pe aceleași temeiuri ca în hotărârea anterioară la cererea procurorului Republicii.În 6 martie 2014, Procuratura Republicii Izmir a adoptat o hotărâre de restricționare a termenului de timp mai strict pentru măsurile respective, în conformitate cu articolele 135 și 140 din Codul de procedură penală, și, în conformitate cu modificările legale care au intrat în vigoare în aceeași zi, a decis să se stabilească dacă persoana în cauză este membră a unei organizații nelegale și să se clasifice drepturi de libertate și să se asigure că măsurile de aplicare nu au fost aplicate până la data de încheierea anchetei, decizia privind investigarea a fost retrasă, iar informațiile privind toate măsurile de identificare și de interdicție de comunicare aplicate în legătură cu reclamantul Republicii Izmir au fost utilizate de către Procuratura Republicii Izmir și de la data de 20 martie 2015.În ultimul proces, a fost decis să se obțină informații despre libertatea de exprimare a opiniilor, drepturile de libertate, drepturile de exprimare a libertății religioase, drepturile de exprimare, drepturile de exprimare, drepturile de autoritate, drepturile de autoritate, drepturile de autoritate, drepturile de autoritate, drepturile de autoritate, drepturile de autoritate, drepturile de autoritate, drept de autoritate, drept de autoritate, drept de autoritate, drept de autoritate, drept de autoritate, drept de autoritate, drept de autoritate, drept de autoritate, drept de autoritate, drept de autoritate, drept de autoritate, drept de autoritate, drept de autoritate, drept de autoritate, drept de autoritate, drept de autoritate, drept de autoritate, drept de autoritate, drept de autoritate, drept de autoritate, drept de autoritate, drept de autoritate, drept de autoritate, drept de autoritate, drept de autoritate, drept de autoritate, drept de autoritate, drept de autoritate, drept de

Curtea a decis că măsurile de identificare a comunicațiilor, de depistare a plângerilor religioase și de interogare prin mijloace tehnice în legătură cu reclamantul au fost acceptate și prelungite, că hotărârile emise sunt conforme cu dispozițiile în vigoare în ceea ce privește limitele de la data și modul de viață și că, pe lângă faptul că aceste măsuri nu aduc nicio răspundere sau restricție în ceea ce privește persoanele fizice și juridice, în ceea ce privește persoanele fizice și juridice, nu aduc nicio restricție în ceea ce privește drepturile lor de a acționa și nu au fost menționate măsurile de a acționa, Curtea a respins cererea reclamantului.

În această privință, Curtea a decis că nu a existat nicio intervenție în drepturile și libertățile cetățenilor și că, în orice caz, o astfel de intervenție nu constituie o încălcare. În conformitate cu Evaluarea Curții 15.Preaviziunea, art. 8 din Convenție, reclamantul se plânge de aplicarea măsurilor de identificare și de eliminare a mijloacelor și tehnicilor de comunicare.16 Guvernul a considerat că o intervenție de apărare a reclamantului a fost necesară.Guvernul a considerat că acuzațiile reclamantului au fost făcute în mod public, că au fost făcute în conformitate cu criteriile de procedură legală și că nu au fost luate măsuri adecvate pentru a se asigura că problemele democratice sunt rezolvate în mod adecvat.Alegerea Curții a fost făcută în mod special pentru a se asigura că nu există nicio intervenție de tip juridic sau juridic eficace împotriva autorităților de apărare a cetățenilor. (Reserv nr. 73/1373, România, 17/03/13), Hürdemir Hürdemir, Hürdemir, Hürdemir, Hürdemir, Hürdemir, Hürdemir, Hürd, Hürd, Hürd, Hürd, Hürd, Hürd, Hürd, Hürd, Hürd, Hürd, Hürd, Hürd, Hürd, Hürd, Hürd, Hürd, Hürd, Hürd, Hürd, Hürd, Hürd, Hürd, Hürd, Hürd, Hürd, Hürd, Hürd, Hürd, Hürd, Hürd, Hürd, Hürd, Hürd, Hürd, Hürd, Hürd, Hürd, Hürd, Hürd, Hürd, Hürd, Hürd, Hürd, Hürd, Hürd, Hürd, Hürd, Hürd, Hürd, Hürd, Hürd, Hürd, Hürd, Hürd, Hür

În ceea ce privește necesitatea intervenției, Curtea constată că în cazul în care acțiunea în cauză, reclamantul, în contextul unei investigații penale, nu a primit nicio dovadă că o decizie luată de o instanță competentă în scopul protejării securității naționale, asigurării ordinii publice și prevenirii comiterii unei infracțiuni a fost supravegheată și examinată prin mijloace tehnice (a se vedea §5 de mai sus). Nu există nicio informație specifică care să poată spune că dosarul de acțiune din justiție conține informații suficiente pentru a convinge un observator imparțial că infracțiunea care a condus la urmărirea tehnică a reclamantului ar fi putut fi comisă. Informațiile obținute în timpul acestei investigații nu au fost dovedite că nicio altă decizie disciplinară sau penală a fost luată sau că nicio măsură juridică a fost aplicată în contextul unei investigații penale (a se vedea decizia de a doua oară (a contrario) nu a fost aplicată pentru apelarea la o acuzarea în cauză (a doua oară) și nu a fost aplicată pentru apelarea la o acuza în cauză (a contrario) b.

În baza aprecierilor de mai sus, în contextul cauzei prezente, Curtea ajunge la concluzia că, în contextul cazului prezent, intervenția în dreptul reclamantului în temeiul articolului 8 alineatul (1) din Convenție, astfel cum este menționat la art. 8 alineatul (2) din Convenție, este necesară într-o societate democratică pentru protecția securității naționale, asigurarea ordinii publice și prevenirea infracționalității (de exemplu, Aalmoes și alții împotriva Țării de Jos (k.k.), nr. 16269/02, 25 noiembrie 2004 și an Karabeyoğlu , § 110).23 În concluzie, Curtea a acceptat că intervenția reclamantului este necesară într-o societate democratică pentru protecția securității naționale, asigurarea ordinii publice și prevenirea infracționalității, astfel cum este menționat la art. 8 alineatul (2) din Convenție (de exemplu, Aalmoes și alții împotriva Țării de Jos (k.k.), nr. 16269/02, 25 noiembrie 2004 și an Karabeyoğlu , § 110).24 În concluzie, Curtea a acceptat decizia Guvernului și a decis că nu este acceptabilă, pe baza datei publică a Convenției privind Autoritatea Națională a Republicii Moldova, nr. 3. f) și a articolului 4 din Decizia nr. 35 din 23 din 23 decembrie 2023 privind asistența judiciară a Republicii din Republica Moldova.

AVRUPA İNSAN HAKLARI MAHKEMESİ

İKİNCİ BÖLÜM

KABUL EDİLEBİLİRLİK HAKKINDA KARAR

Bașvuru No. 15391/19

Utku KULLU/TÜRKİYE

Bașkan

Egidijus Kūris

Hâkimler

Pauliine Koskelo,

Frédéric Krenc

ve

Bölüm Yazı İșleri Müdür Yardımcısı

Dorothee von Arnim’in

katılımıyla, 6 Haziran 2023 tarihinde komite halinde toplanan Avrupa İnsan Hakları Mahkemesi (İkinci Bölüm),

1984 doğumlu bir Türk vatandașı olan, İzmir’de ikamet eden ve İzmir Barosuna kayıtlı Avukat D. Yiğitceoğlu tarafından temsil edilen Utku Kullu’nun (“bașvuran”), 5 Mart 2019 tarihinde, Türkiye Cumhuriyeti aleyhine, İnsan Hakları ve Temel Özgürlüklerin Korunmasına İlișkin Sözleșme’nin (“Sözleșme”) 34. maddesi uyarınca Mahkemeye yapmıș olduğu 15391/19 no.lu bașvuruyu,

Sözleșme’nin 8. maddesi bağlamındaki șikâyetin, Türkiye Cumhuriyeti Adalet Bakanlığı İnsan Hakları Dairesi Bașkanı Hacı Ali Açıkgül tarafından temsil edilen Türk Hükümetine (“Hükümet”) bildirilmesine ve bașvurunun geri kalan kısmının kabul edilemez olduğuna dair kararı,

Tarafların görüșlerini dikkate alarak,

Gerçekleștirilen müzakerelerin ardından așağıdaki kararı vermiștir:

DAVANIN KONUSU

Dava, bir ceza sorușturması kapsamında bașvuranın, telefon ve e-posta iletișiminin tespit edilmesi ve teknik araçlarla izlenmesi tedbirleriyle ilgilidir.

Bașvuran hakkında iletișimin tespiti ve teknik araçlarla izleme tedbirlerinin uygulanması

Olayların meydana geldiği dönemde bașvuran, yetkili makamlar tarafından, gündemi meșgul eden bir ceza davasının konusu olan, "Ergenekon" olarak adlandırılan bir örgütle bağlantılı bir sivil toplum kurulușu olduğundan șüphelenilen Türkiye Gençlik Birliği/Tüm Gençlik Birliği’nin ("TGB") üyesiydi (Ergenekon davası için bk. diğer birçok karar arasında,

Özkan/Türkiye

(k.k.), no. 15869/09, 13 Aralık 2011).

İzmir Emniyet Müdürlüğüne gönderilen bir ihbar e-postasının ardından, bașvuran hakkında yasa dıșı bir örgüte üye olmak suçundan ceza sorușturması bașlatılmıștır.

İzmir Cumhuriyet Bașsavcılığı 12 Aralık 2012 tarihinde, bașvuranın telefon görüșmelerinin ve e-postalarının üç ay süreyle tespitine ve de bașvuranın dört hafta süreyle iș yerleri ve kamuya açık yerlerde teknik araçlarla gizli olarak izlenmesi ve ses-görüntü kayıtlarının alınmasına ilișkin bir tedbirin uygulanmasına yönelik talebini İzmir Sulh Ceza Hâkimliğine sunmuștur.

Sulh Ceza Hâkimliği, 13 ve 14 Aralık 2012 tarihlerinde, Ceza Muhakemesi Kanunu’nun 135 ve 140. maddeleri uyarınca Cumhuriyet Bașsavcılığının taleplerini kabul etmiștir. Sulh Ceza Hâkimliği, bașvuranın, TGB ile olan bağlantısı nedeniyle yasa dıșı bir örgüte üye olma suçunu ișlediğine dair kuvvetli ve yeterli șüphelerin varlığı/bulunması ve ilgili kiși hakkında bașka suretle delil elde etme imkânının bulunmaması nedeniyle, önerilen tedbirlerin kamu düzeninin sağlanması açısından gerekli olduğu kanaatine varmıștır.

Ocak 2013 ve Șubat 2014 tarihleri arasında verilen kararlarla, bașvuran hakkında alınan iletișimin tespiti ve izleme tedbirleri, Cumhuriyet savcısının talebi üzerine önceki karardaki aynı gerekçelerle birçok kez uzatılmıștır.

İzmir Cumhuriyet Savcılığı 6 Mart 2014 tarihinde, Ceza Muhakemesi Kanunu’nun 135 ve 140. maddelerinde yapılan ve söz konusu tedbirlere ilișkin daha sıkı bir süre kısıtlaması öngören ve aynı gün yürürlüğe giren yasal değișiklikler uyarınca ilgili kișiye atılı suçun –yasa dıșı bir örgüte üye olmak- niteliği ve sınıflandırmasını ve söz konusu tedbirlerin uygulanma süresinin sona erdiğini göz önünde bulundurarak, bașvuran hakkında bugüne kadar uygulanan tüm iletișimin tespiti ve izleme tedbirlerinin kaldırılmasına karar vermiștir.

İzmir Cumhuriyet Savcılığı 20 Șubat 2015 tarihinde, bașvurana isnat olunan eylemlerin düșünce, vicdan ve din özgürlüğü, ifade özgürlüğü, barıșçıl toplanma özgürlüğü ve örgütlenme özgürlüğü haklarının kullanımı kapsamında olduğuna karar vererek bașvuran hakkındaki ceza sorușturmasıyla ilgili olarak kovușturmaya yer olmadığına karar vermiștir.

Bu kararın ardından, iletișimin tespiti ve izleme tedbirleri sonucunda elde edilen tüm bilgi ve belgeler imha edilmiș ve bașvuran bu durumdan 27 Șubat 2015 tarihinde haberdar edilmiștir.

Bașvuran tarafından açılan tazminat davası

Bașvuran 8 Nisan 2015 tarihinde, kendisine uygulanan telefon görüșmelerinin ve e-postalarının tespitine ve teknik araçlarla izlenmesine yönelik tedbirler nedeniyle Hazine aleyhine tazminat davası açmıș ve bu tedbirlerin kișilik haklarını ihlal ettiğini iddia etmiștir.

Karșıyaka Ağır Ceza Mahkemesi 4 Haziran 2015 tarihinde, bașvuranın davasını reddetmiștir. Mahkeme, bașvuranla ilgili iletișimin tespiti, dinlenmesi ve teknik araçlarla izleme tedbirlerinin kabul edildiği ve uzatıldığı kararların, verildikleri tarih itibari ile yürürlükte olan usul ve yasa hükümlerine uygun olduklarını ve bu kararları veren hâkim ve savcıların bu konuda herhangi bir kusur veya sorumlulukla suçlanamayacağına ve de ölçülülük sınırlarının așılmadığına kanaat getirmiștir.

Yargıtay, 5 Șubat 2018 tarihinde söz konusu kararı yerinde bularak bașvuranın bu karara karșı yaptığı temyiz bașvurusunu reddetmiștir.

Bașvuran tarafından Anayasa Mahkemesine yapılan bireysel bașvuru

Bașvuran 7 Mart 2018 tarihinde Anayasa Mahkemesine bireysel bașvuruda bulunarak, diğer hususların yanı sıra, kendisine uygulanan iletișimin tespiti ve teknik araçlarla izleme tedbirleri nedeniyle özel hayata ve aile hayatına ve haberleșmesine saygı gösterilmesi hakkının ihlal edildiğinden șikâyetçi olmuștur.

Anayasa Mahkemesi, 20 Șubat 2019 tarihinde, bașvuranın bireysel bașvurusunun,

açıkça dayanaktan yoksun olduğu gerekçesiyle kabul edilemez olduğuna karar vermiștir. Anayasa Mahkemesi, somut olayda Anayasa ile korunan hak ve özgürlüklere herhangi bir müdahalede bulunulmadığına ve her hâlükârda bu tür bir müdahalenin ihlal teșkil etmediğine karar vermiștir.

Mahkemenin Değerlendirmesi

15.

Bașvuran, Sözleșme’nin 8. maddesini ileri sürerek, hakkında iletișimin tespiti ve teknik araçlarla izleme tedbirlerinin uygulanmasından șikâyetçi olmaktadır.

Roman Zakharov/Rusya

([BD], no. 47143/06, §§ 227-234, AİHM 2015) ve

Karabeyoğlu/Türkiye

(no. 30083/10, §§ 65-73, 7 Haziran 2016)kararlarına atıfta bulunmaktadır.

Karabeyoğlu

, § 76).

Karabeyoğlu

, yukarıda anılan, § 39). Mahkeme, ihtilaf konusu müdahalenin söz konusu hükümler ile öngörüldüğünü kaydetmektedir. Mahkeme, özellikle Ceza Muhakemesi Kanunu’nun 135. maddesinin, izleme tedbirlerinin uygulanmasına ve yetkili makamların takdir yetkilerini kullanma usullerine ve bu tedbirler doğrultusunda toplanan verilerin kullanılmasına ilișkin katı koșullar getirdiği ve kanunun “öngörülebilirlik” kriterini karșıladığı yönündeki tespitini hatırlatmaktadır (bk.

Karabeyoğlu

, yukarıda anılan, §§ 82-96). Müdahale, ulusal güvenliğin, kamu güvenliğinin korunması ve suç ișlenmesinin önlenmesi gibi Sözleșme’nin 8. maddesinin 2. fıkrasında öngörülen meșru amaçları izlemektedir.

aksi yönde bir karar için

(

a contrario)

bk. yukarıda anılan

Karabeyoğlu

, §§ 112-121). Söz konusu veriler, daha sonra ceza sorușturması sonucunda kovușturmaya yer olmadığına karar verilmesinin hemen ardından imha edilmiș ve ilgili kiși bu konuda bilgilendirilmiștir (bk. yukarıdaki 9. paragraf).

İrfan Güzel/Türkiye

, no. 35285/08, § 87, 7 Șubat 2017).

Aalmoes ve diğerleri/Hollanda

(k.k.), no. 16269/02, 25 Kasım 2004 ve yukarıda anılan

Karabeyoğlu

, § 110).

Bu gerekçelerle, Mahkeme, oy birliğiyle,

Bașvurunun kabul edilemez olduğuna

karar vermiștir.

İșbu karar, Fransızca dilinde tanzim edilmiș olup 29 Haziran 2023 tarihinde yazılı olarak bildirilmiștir.

Dorothee von Arnim

Egidijus Kūris

Yazı İșleri Müdür Yardımcısı

Bașkan