CtEDO 06.06.2023 Auto

KULLU c. TÜRKİYE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
06.06.2023
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
KULLU c. TÜRKİYE (CtEDO, 2023)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 15391/19 Utku KULLU împotriva Türkiye Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 6 iunie 2023 într-un comitet compus din Egidijus Kūris, președintele Pauliine Koskelo, Frederic Krenc, judecători și Dorothee von Arnim, graffière de secțiune cererea n 15391/19 împotriva Republicii Türkiye și al cărui resortisant al acestui stat, domnul Utku Kullu ( decizia de a aduce la cunoștința guvernului turc ( OBIECTIVUL DE AFACERI LA ÎNCHEIEREA MĂSURĂRILOR DE ÎNTÂLNIRE A COMUNICĂRILOR TELEFONATE ȘI A MĂSURILOR E-mailurilor și a supravegherii tehnice pe care reclamantul le-a efectuat în cadrul unei anchete penale. Aplicarea măsurilor de comunicare și supraveghere tehnică împotriva reclamantului La momentul faptei, reclamantul a fost membru al Uniunii tineretului din Türkiye/Uniunea tineretului din Türkiye/Uniunea tineretului, care a fost suspectată de către autorități de a fi o organizație non-guvernamentală legată de o organizație numită Ergenekon, care făcea obiectul unei proceduri penale pe suport de hârtie (pentru procesul Ergenekon, a se vedea, printre altele, Özkan c. Turcia (dec.), 15869/09, 13 decembrie 2011). Ca urmare a unui e-mail de denunțare trimis direcției de securitate d'zmir, a fost inițiată o anchetă penală împotriva reclamantului șefului unei organizații ilegale. La data de 12 decembrie 2012, procurorul districtual al Republicii D a prezentat judecătorului judecător o cerere de aplicare a unei măsuri de punere în aplicare a comunicării telefonice și a poștei electronice a reclamantului timp de trei luni, precum și o cerere de aplicare a unei măsuri secrete de supraveghere a persoanei vizate prin mijloace tehnice și prin înregistrarea audiovizuală în spațiile publice și la locul său de muncă timp de patru săptămâni. La 13 și 14 decembrie 2012, instanța penală a acceptat cererile procurorului general al Republicii în temeiul articolelor 135 și 140 din Codul de procedură penală. Comisia a considerat că, având în vedere suspiciunile puternice și suficiente față de reclamant în ceea ce privește comisia de către acesta de a-și asuma răspunderea față de o organizație ilegală din cauza legăturilor sale cu UEJT și a faptului că nu există alte mijloace de a obține elemente de probă împotriva persoanei vizate, măsurile propuse erau necesare pentru menținerea ordinii publice. Prin deciziile adoptate între ianuarie 2013 și februarie 2014, măsurile adoptate împotriva reclamantului au fost prelungite de mai multe ori la cererea procurorului Republicii din aceleași motive ca și înainte. La 6 martie 2014, procurorul districtual al Republicii D a decis să elimine toate măsurile luate până în prezent în ceea ce privește reclamantul, având în vedere natura și clasificarea culpei reprovocate în fața unei organizații ilegale și expirarea perioadei de aplicare a măsurilor în cauză, în conformitate cu modificările legale care au intrat în vigoare în aceeași zi, care prevăd o restricție mai strictă privind durata măsurilor în cauză, prevăzută la articolele 135 și 140 din Codul de procedură penală. La data de 20 februarie 2015, procurorul districtual al Republicii dizmir a emis o hotărâre de nejudiciare în ceea ce privește ancheta penală împotriva reclamantului, considerând că actele reproșate în mod corespunzător se refereau la exercitarea drepturilor la libertatea de gândire, de conștiință și de religie, la libertatea de exprimare, la libertatea de întrunire pașnică și la libertatea de asociere. Ca urmare a acestei decizii, toate informațiile și documentele obținute în cadrul măsurilor de supraveghere și de informare au fost distruse, iar reclamantul a fost informat la 27 februarie 2015. La 8 aprilie 2015, reclamantul a intentat o acțiune în despăgubire împotriva Trezoreriei Publice, având în vedere măsurile de dezinformare a comunicațiilor telefonice și a poștelor electronice și de supraveghere tehnică aplicate în privința acesteia, susținând că aceste măsuri constituiseră o încălcare a drepturilor sale de personalitate. 11. La 4 iunie 2015, tribunalul din Karșiyaka a respins acțiunea reclamantului. S-a considerat că deciziile care au adoptat și au prelungit măsurile de punere în aplicare a comunicărilor și a supravegherii tehnice cu privire la reclamant erau conforme cu dispozițiile legale și procedurale în vigoare în momentul adoptării acestora, că nu putea fi reproșat magistraților care adoptau aceste decizii nicio abatere sau responsabilitate în această privință și că limitele proporționalității nu fuseseră depășite. 12. La 5 februarie 2018, Curtea de Casație a respins recursul în Casație formulat de reclamant împotriva acestei decizii, luând în considerare această decizie relevantă. Acțiunea individuală introdusă de reclamant în fața Curții Constituționale 13. La 7 martie 2018, reclamantul a introdus o acțiune individuală în fața Curții Constituționale pentru a se plânge, printre altele, de încălcarea dreptului său la respectarea vieții private și de familie și a corespondenței pe baza măsurilor de comunicare și de supraveghere tehnică aplicate în ceea ce privește aceasta 14. La 20 februarie 2019, Curtea Constituțională a declarat acțiunea individuală a reclamantului inadmisibilă pentru absența vădită a temeiului. În acest caz, Curtea Constituțională a considerat că nu a avut o interferență în drepturile și libertățile protejate prin Constituție și că, în orice caz, această interferență nu constituia o încălcare. Invocând art. 8 din Convenție, reclamantul se plânge de aplicarea măsurilor de comunicare și de supraveghere tehnică în ceea ce o privește. 16. Guvernul ridică o excepție de la aceasta. Acesta susține că reclamantul și-a putut prezenta obiecțiunile și argumentele în fața autorităților naționale care le-au examinat în mod corespunzător înainte de a concluziona că aceste măsuri erau conforme cu procedura și cu legea. Reclamantul contestă excepția guvernului. 18. În ceea ce privește principiile generale în materie de comunicare, în special garanțiile pe care legea trebuie să le conțină pentru a îndeplini criteriul de previzibilitate, precum și garanțiile adecvate și eficiente împotriva abuzurilor care sunt necesare pentru ca o ingere să fie necesară într-o societate democratică La realizarea unui obiectiv legitim, Curtea face trimitere la hotărârile sale Roman Zakharov c. Rusia ([GC], nr. 47143/06, § 227-234, CEDH 2015) și Karabeyouilu c. Turcia 30083/10, §§ 65-73, 7 iunie 2016 19. Curtea consideră că, în ceea ce privește comunicările reclamantului, precum și supravegherea sa prin mijloace tehnice, constituie într-adevăr o interferență în exercitarea dreptului său la respectarea vieții sale private și a corespondenței sale (a se vedea, de asemenea, Karabeyouilu, citată anterior, punctul 76). 20. Această măsură a fost pusă în aplicare în cadrul unei anchete penale desfășurate împotriva persoanei suspectate de către autorități, la momentul faptei, de a face parte dintr-o organizație ilegală (punctul 5 de mai sus), în conformitate cu articolele 135 și 140 din Codul de procedură penală (a se vedea, pentru dispozițiile relevante, Karabeyolu, citată anterior, punctul 39). Curtea ia notă de faptul că intervenția în litigiu era prevăzută de aceste din urmă dispoziții. Aceasta reamintește că, în special, art. 135 din Codul de procedură penală, cu condiții stricte atât aplicarea măsurilor de supraveghere, cât și modalitățile de exercitare a puterii de apreciere a autorităților, precum și prelucrarea datelor colectate prin intermediul acestora și satisfacea criteriul de previzibilitate al legii (a se vedea Karabeyouilu, menționat anterior, §§ 82-96). Ingerința a urmărit obiective legitime prevăzute la art. 2, și anume protecția securității naționale, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor. 21. În ceea ce privește necesitatea unei ingerințe, Curtea observă că, în speță, reclamantul a fost pus sub supraveghere a comunicărilor și sub supraveghere tehnică în temeiul unei decizii adoptate de o instanță competentă în scopul protejării securității naționale, al apărării ordinii și al prevenirii infracțiunilor, în cadrul unei anchete penale (punctul 5 de mai sus). Nu există nicio dovadă că dosarul penal în dreptul intern nu conținea suficiente informații pentru a convinge un observator obiectiv că reclamantul ar fi putut să fi comis infracțiunea pentru care a fost pus sub supraveghere. Informațiile obținute în cadrul acestei măsuri nu au fost utilizate împotriva reclamantului în cadrul unei alte anchete disciplinare sau penale (a se vedea, a contraro Karabeyouilu, menționat anterior, §§ 112-121). Aceste date au fost apoi distruse imediat ce o hotărâre de nejudiciare a fost pronunțată la sfârșitul anchetei penale și persoana a fost informată (punctul 9 de mai sus 22. Reclamantul nu poate demonstra că interpretarea și aplicarea dispozițiilor legale invocate de autoritățile interne pentru aplicarea acestei măsuri au fost arbitrare sau vădit neraționale, astfel încât măsura în cauză să aibă un caracter ilegal și, prin urmare, disproporționat (comparați, de asemenea, Güzel c. Turcia, 35285/08, § 87, 7 februarie 2017). 23. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că, în circumstanțele din speță, ingerința în dreptul reclamantului consacrat prin art. 8 alin. (1) din Convenție era necesară, într-o societate democratică, protecția securității naționale, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, astfel cum se prevede la art. 8 alin. (2) din Convenție (a se vedea, de asemenea, Aalmoes și alții c. Țările de Jos (dec), nr. 16269/02, 25 noiembrie 2004 și Karabeyo Prin urmare, aceasta acceptă excepția guvernului și declară cererea inadmisibilă ca fiind în mod vădit greșit întemeiată, în temeiul articolului 35 alineatul (3) litera (a) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Făcut în franceză și comunicat în scris la 29 iunie 2023. Dorothee von Arnim Egidijus Kūris Adjunct Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2022-11-22
0,95
EROL ET AUTRES c. TÜRKİYE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 68061/12 Nasır EROL et autres contre la Türkiye La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 22 novembre 2022 en un comité composé de : Egidijus Kūris, président, Pauliine Ko
CtEDO 2023-11-28
0,95
AFFAIRE BURGAÇ ET AUTRES c. TÜRKİYE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE BURGAÇ ET AUTRES c. TÜRKİYE (Requête n o 57407/19 et 17 autres – voir liste en annexe) ARRÊT STRASBOURG 28 novembre 2023 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Burgaç et autres c
CtEDO 2023-09-26
0,95
AFFAIRE DAĞLI ET AUTRES c. TÜRKİYE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE DAĞLI ET AUTRES c. TÜRKİYE (Requête n o 25820/18 et 89 autres – voir liste en annexe) ARRÊT STRASBOURG 26 septembre 2023 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Dağlı et autres c.
CtEDO 2023-01-31
0,94
AFFAIRE GÖK c. TÜRKİYE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE GÖK c. TÜRKİYE (Requête n o 70098/11) ARRÊT STRASBOURG 31 janvier 2023 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Gök c. Türkiye, La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième s
CtEDO 2024-03-19
0,94
AFFAIRE SUBAȘI ET KARACA c. TÜRKİYE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE SUBAŞI ET KARACA c. TÜRKİYE (Requêtes n os 37629/21 et 53407/21) ARRÊT STRASBOURG 19 mars 2024 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Subaşı et Karaca c. Türkiye, La Cour europée
Sursă