Gronus împotriva Poloniei

La 15 octombrie 1993, un șemineu al unei instalații de încălzire situate în P. și aparținând Agenției de Stat a Proprietăților Agricole, adiacente fermei horticole ale reclamantului, s-a prăbușit parțial, provocând daune în exploatație. Se pare că reclamantul a solicitat Agenției să plătească compensații pentru daunele pe care le-a susținut. În timp ce eforturile sale de a obține compensare pentru daune au eșuat, la 17 mai 1994, el a depus o acțiune împotriva R.B., administratorul exploatației de stat din P., cu Curtea de district Słupsk, cerând compensație pentru legumele și echipamentele deteriorate. Reclamantul a acționat în numele „A. E”. La 8 iunie 1994, Curtea de district Słupsk a hotărât că nu era competentă să examineze cazul și a ordonat examinarea cazului de către Curtea regională Słupsk.

La 26 august 1994, Curtea Regională Słupsk a hotărât că hotărârea din 8 iunie 1994 este prematură, deoarece Curtea de District nu a stabilit dacă acuzatul a fost identificat corect de către reclamant și, de asemenea, nu a identificat cuantumul compensației solicitate de reclamant, care este relevant pentru determinarea unei instanțe competente ratione materiae pentru examinarea cauzei. Curtea a transmis cazul diviziei comerciale a Curții de district Słupsk. La 12 septembrie 1994, reclamantul a depus un recurs, susținând că instanța s-a limitat la transferul dosarului unul la altul și că nu există nici o speranță că o decizie privind fondurile cazului să fie luată într-un viitor rezonabil. La 16 septembrie 1994, Curtea a ordonat reclamantului să plătească taxele judecătorești pentru recurs.

La 21 septembrie 1994, reclamantul a solicitat scutirea de taxe judecătorești. La 27 septembrie 1994, Curtea Regională Słupsk și-a permis cererea. 10. La 3 noiembrie 1994, Curtea de Apel din Gdańsk a permis recursul reclamantului și a anulat hotărârea din 26 august 1994, constatând că nu este în conformitate cu legea, deoarece Curtea regională ar fi trebuit să se fi stabilit faptele relevante pentru decizia pe care instanța a avut competența ratione materiae de a lua în considerare cazul. 11. La 26 ianuarie 1995, a avut loc o audiere în fața Curții Regionale Słupsk. Curtea a hotărât din nou că nu era competentă să distreze cazul și, la 17 februarie 1995, a transmis cazul la Divizia Comercială a Curții Regionale Koszalin.

La 6 martie 1995, judecătorul instanței respective a ordonat examinarea cazului de către Divizia Civilă a Curții Regionale. La 8 martie 1995, cazul a fost înregistrat la Divizia Civilă a Curții Regionale Koszalin. 12. Reclamantul a așteptat ulterior un timp neespecificat pentru această decizie. La 3 iunie 1995, el s-a plâns la Președintele Curții de Apel din Gdańsk pentru lipsa progreselor în cadrul procedurii. În răspuns, prin scrisoarea din 20 iunie 1995, judecătorul-supervizor în decizia civilă a Curții Regionale Koszalin a recunoscut că procedura era lentă, în special deoarece nu s-a înregistrat niciun progres de când cazul a fost transferat la Divizia Civilă a Curții Regionale la 8 martie 1995. Cu toate acestea, nu s-a confirmat în dosarul că această ordonanță a fost deservită în mod corespunzător în fața reclamantului, ceea ce l-a împiedicat pe instanță să pronunțe mai departe.

13. Într-un răspuns din 23 iunie 1995 la reclamația reclamantului cu privire la lipsa progreselor înregistrate în cadrul procedurii, președintele Curții Regionale Koszalin i-a informat că cazul său este în așteptare în fața instanței respective. Președintele a remarcat, de asemenea, faptul că problemele de identificare a instanței competente să distreze cazul au fost cauzate în parte de faptul că reclamantul a depus acțiunea împotriva unei persoane fizice, în timp ce afirmația sa provine de fapt de la acte pentru care o entitate de stat ar putea fi considerată responsabilă. Cu toate acestea, plângerea reclamantului a fost în parte justificată, deoarece dosarul a fost transmis instanței competente la 17 februarie 1995 și a urmat o perioadă de trei luni de inactivitate inexplicabilă.

14. La 30 iunie 1995, reclamantul s-a plâns la ministrul Justiției în legătură cu lipsa progreselor în cadrul procedurii. La 16 august 1995, judecătorul-supervizor în decizia civilă a Curții Regionale Koszalin a recunoscut că procedura nu a fost efectuată rapid. În plus, la 7 iunie 1995, reclamantul a fost ordonat să plătească taxele de judecată. La 14 iunie 1995, el a solicitat scutirea de taxe de judecată și, ulterior, instanța i-a ordonat să prezinte informații cu privire la venitul său. Întrucât reclamantul nu a făcut acest lucru, la 21 iulie 1995, instanța a ordonat stabilirea veniturilor reclamantului pe baza anumitor documente care urmează să fie furnizate de Oficiul fiscal relevant. La 11 august 1995, Curtea a solicitat Oficiului fiscal Oświęcim să elibereze informațiile relevante.

Oficiul fiscal a răspuns la 15 septembrie 1995. Prin urmare, Curtea a hotărât să acorde reclamantului scutirea de la taxele de judecată. 15. La audiere din 13 noiembrie 1995, avocatul inculpatului a formulat obiecții cu privire la capacitatea reclamantului de a reprezenta societatea A.E. În consecință, instanța a solicitat reclamantului să prezinte, în termenul de șapte zile, documente care să dovedească că a fost autorizat să reprezinte societatea. La 10 ianuarie 1996, instanța a hotărât să rămână în procedură, deoarece reclamantul nu a respectat acest ordin. La 23 mai 1996, reclamantul a prezentat curtea documentele relevante. 16 De la iunie 1996 până în august 1997, raportorul judecător a fost bolnav.

În august 1997, cazul a fost preluat de un alt judecător. 17. La o audiere din 7 octombrie 1997, ambele părți și-au prezentat propunerile orale și au exprimat dorința de a ajunge la o înțelegere prietenoasă. La 23 octombrie 1997, reclamantul a solicitat instanței să relueze procedurile deoarece nu s-a ajuns la nicio soluție prietenoasă. 18. La 16 ianuarie 1998, instanța a reluat procedura și a anulat parțial scutirea reclamantului de la taxele de judecată. În plus, instanța a respins cererea reclamantului de a numi un avocat plătit în cadrul schemei de asistență juridică. La 28 ianuarie 1998, reclamantul a recurs împotriva acestei decizii. La 27 februarie 1998, Curtea de Apel din Gdańsk a ordonat din nou reexaminarea cererii de asistență juridică a reclamantului de către Curtea Regională Koszalin.

19. La 25 iunie 1998, Curtea Regională Koszalin a decis din nou să respingă cererea reclamantului de a avea un avocat în cauză. Reclamantul a apelat și, la 2 octombrie 1998, Curtea de Apel din Gdańsk a hotărât că cererea reclamantului este reexaminată de Curtea Regională Koszalin. La 14 ianuarie 1999, Curtea Regională Koszalin a decis din nou să respingă cererea reclamantului. Reclamantul a apelat și la 14 aprilie 1999, Curtea de Apel din Gdańsk și-a respins recursul. 20. La 13 septembrie 1999, la această audiere, tribunalul a ordonat ca reclamantul să prezinte dovezi suplimentare privind prejudiciul. La 29 septembrie 1999, reclamantul a prezentat dovezi suplimentare. La ședința din 16 noiembrie 1999, Curtea a hotărât să numească un expert în agricultură pentru a estima suma compensației pentru instalațiile distruse.

La 2 februarie, avizul expertului a fost prezentat Curtea. La 15 martie 2000, Curtea a organizat audierea în acest caz și a interogat expertul. 21. La 13 aprilie 2000, Curtea Regională Koszalin a pronunțat o decizie de atribuire a compensației reclamantului în valoare de 7.506 PLN.

7. On 15 October 1993 a chimney of a heating plant located in P. and belonging to the State Agency of Agricultural Property, adjacent to the applicant's horticultural farm, partly collapsed, causing damage in the farm. Apparently the applicant requested the Agency to pay compensation for damage which he had sustained. As his efforts to obtain compensation for damage failed, on 17 May 1994 he lodged an action against R.B., the administrator of the State-owned farm in P., with the Słupsk District Court, claiming compensation for the damaged vegetables and equipment. The applicant acted on behalf of “A. E.” limited liability company of which he was the sole shareholder. 8. On 8 June 1994 the Słupsk District Court decided that it lacked jurisdiction to examine the case and ordered that the case be examined by the Słupsk Regional Court.

On 26 August 1994 the Słupsk Regional Court decided that the decision of 8 June 1994 was premature in that the District Court had failed to establish whether the defendant had been correctly identified by the applicant and, also, had failed to identify the amount of the compensation sought by the applicant, which was relevant for the determination of a court competent ratione materiae to examine the case. The court transmitted the case to the Commercial Division of the Słupsk District Court. 9. On 12 September 1994 the applicant lodged an appeal, submitting that the courts had limited themselves to transferring the case-file from one to another, and that there was no hope that any decision on the merits of the case would be taken in a reasonable future.

On 16 September 1994 the court ordered the applicant to pay the court fee for the appeal. On 21 September 1994 the applicant requested to be granted exemption from the court fees. On 27 September 1994 the Słupsk Regional Court allowed his request. 10. On 3 November 1994 the Gdańsk Court of Appeal allowed the applicant's appeal and quashed the decision of 26 August 1994, finding that it was not in conformity with the law in that the Regional Court should have established itself the facts relevant for the decision which court had jurisdiction ratione materiae to consider the case. 11. On 26 January 1995 a hearing was held before the Słupsk Regional Court. The court decided again that it lacked jurisdiction to entertain the case and on 17 February 1995 transmitted the case to the Commercial Division of the Koszalin Regional Court.

On 6 March 1995 the judge of that court ordered that the case be examined by the Civil Division of the Regional Court. On 8 March 1995 the case was registered at the Civil Division of the Koszalin Regional Court. 12. Subsequently the applicant waited for an unspecified time for this decision to be served on him. On 3 June 1995 he complained to the President of the Gdańsk Court of Appeal about the lack of progress in the proceedings. In reply, by a letter of 20 June 1995, the Judge-Supervisor in Civil Proceedings of the Koszalin Regional Court acknowledged that the proceedings were slow, in particular as there had been no progress since the case had been transferred to the Civil Division of the Regional Court on 8 March 1995. It had been only on 5 June 1995 that the judge had ordered the applicant to pay the court fees.

However, there was no confirmation in the case-file that this order had been properly served on the applicant, which prevented the court from proceeding further. 13. In a reply of 23 June 1995 to the applicant's complaint about the lack of progress in the proceedings, the President of the Koszalin Regional Court informed him that his case was pending before that court. The President further noted that the problems with identifying the court competent to entertain the case had been in part caused by the fact that the applicant had lodged the action against a natural person, whereas his claim originated in fact from acts for which a State entity could be held liable. However, the applicant's complaint was in part justified, as the case-file had been transmitted to the competent court on 17 February 1995 and a period of three months of inexplicable inactivity followed.

14. On 30 June 1995 the applicant complained to the Minister of Justice about the lack of progress in the proceedings. His complaint was subsequently transmitted for reply to the Koszalin Regional Court. On 16 August 1995 the Judge-Supervisor in Civil Proceedings of the Koszalin Regional Court acknowledged that the proceedings had not been conducted speedily. It was further stated that on 7 June 1995 the applicant had been ordered to pay the court fees. On 14 June 1995 he had requested to be granted exemption from the court fees and subsequently the court ordered him to submit information as to his income. As the applicant had failed to do so, on 21 July 1995 the court ordered that the applicant's income be established on the basis of certain documents to be furnished by the relevant Tax Office.

On 11 August 1995 the court requested the Oświęcim Tax Office to issue the relevant information. The Tax Office replied on 15 September 1995. Consequently, the court decided to grant the applicant exemption from the court fees. 15. At the hearing of 13 November 1995 the defendant's lawyer raised objections as to the applicant's capacity to represent the A.E. company. Consequently, the court requested the applicant to submit, within the seven-days time-limit, documents to prove that he was authorised to represent the company. On 10 January 1996 the court decided to stay the proceedings since the applicant had failed to comply with that order. On 23 May 1996 the applicant submitted the relevant documents to the court.

On 27 May 1996 the court resumed the proceedings. 16. From June 1996 until August 1997 the judge rapporteur was ill. In August 1997 the case was taken over by another judge. 17. At a hearing on 7 October 1997 both parties presented their oral pleadings and expressed their willingness to reach a friendly settlement. The court stayed the proceedings. On 23 October 1997 the applicant requested the court to resume the proceedings since no friendly settlement had been reached. 18. On 16 January 1998 the court resumed the proceedings and partly quashed the applicant's exemption from the court fees. Furthermore, the court dismissed the applicant's request to appoint a lawyer paid under the legal aid scheme.

On 28 January 1998 the applicant appealed against this decision. On 27 February 1998 the Gdańsk Court of Appeal apparently ordered that the applicant's legal aid request be re-examined by the Koszalin Regional Court. 19. On 25 June 1998 the Koszalin Regional Court again decided to dismiss the applicant's request to have a lawyer appointed to the case. The applicant appealed and on 2 October 1998 the Gdańsk Court of Appeal decided that the applicant's request be re-examined by the Koszalin Regional Court. On 14 January 1999 the Koszalin Regional Court again decided to dismiss the applicant's request. The applicant appealed and on 14 April 1999 the Gdańsk Court of Appeal dismissed his appeal. 20. A hearing on the merits of the case was held on 13 September 1999. At this hearing the court ordered that further evidence concerning the damage should be submitted by the applicant.

On 29 September 1999 the applicant submitted the additional evidence. At the hearing held on 16 November 1999 the court decided to appoint an expert on agriculture in order to estimate the sum of compensation for destroyed plants. On 2 February the expert's opinion was submitted to the court. On 15 March 2000 the court held the hearing in the case and questioned the expert. 21. On 13 April 2000 the Koszalin Regional Court gave a decision awarding the applicant compensation in the amount of 7,506 PLN.