CASE OF GRONUS v. POLAND
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Art. 6-1;Pecuniary damage - claim dismissed;Non-pecuniary damage - financial award
CASE OF GRONUS v. POLAND (CtEDO, 2002)
La 15 octombrie 1993, un șemineu al unei instalații de încălzire situate în P. și aparținând Agenției de Stat a Proprietăților Agricole, adiacente fermei horticole ale reclamantului, s-a prăbușit parțial, provocând daune în exploatație. Se pare că reclamantul a solicitat Agenției să plătească compensații pentru daunele pe care le-a susținut. În timp ce eforturile sale de a obține compensare pentru daune au eșuat, la 17 mai 1994, el a depus o acțiune împotriva R.B., administratorul exploatației de stat din P., cu Curtea de district Słupsk, cerând compensație pentru legumele și echipamentele deteriorate. Reclamantul a acționat în numele „A. E”. La 8 iunie 1994, Curtea de district Słupsk a hotărât că nu era competentă să examineze cazul și a ordonat examinarea cazului de către Curtea regională Słupsk. La 26 august 1994, Curtea Regională Słupsk a hotărât că hotărârea din 8 iunie 1994 este prematură, deoarece Curtea de District nu a stabilit dacă acuzatul a fost identificat corect de către reclamant și, de asemenea, nu a identificat cuantumul compensației solicitate de reclamant, care este relevant pentru determinarea unei instanțe competente ratione materiae pentru examinarea cauzei. Curtea a transmis cazul diviziei comerciale a Curții de district Słupsk. La 12 septembrie 1994, reclamantul a depus un recurs, susținând că instanța s-a limitat la transferul dosarului unul la altul și că nu există nici o speranță că o decizie privind fondurile cazului să fie luată într-un viitor rezonabil. La 16 septembrie 1994, Curtea a ordonat reclamantului să plătească taxele judecătorești pentru recurs. La 21 septembrie 1994, reclamantul a solicitat scutirea de taxe judecătorești. La 27 septembrie 1994, Curtea Regională Słupsk și-a permis cererea. 10. La 3 noiembrie 1994, Curtea de Apel din Gdańsk a permis recursul reclamantului și a anulat hotărârea din 26 august 1994, constatând că nu este în conformitate cu legea, deoarece Curtea regională ar fi trebuit să se fi stabilit faptele relevante pentru decizia pe care instanța a avut competența ratione materiae de a lua în considerare cazul. 11. La 26 ianuarie 1995, a avut loc o audiere în fața Curții Regionale Słupsk. Curtea a hotărât din nou că nu era competentă să distreze cazul și, la 17 februarie 1995, a transmis cazul la Divizia Comercială a Curții Regionale Koszalin. La 6 martie 1995, judecătorul instanței respective a ordonat examinarea cazului de către Divizia Civilă a Curții Regionale. La 8 martie 1995, cazul a fost înregistrat la Divizia Civilă a Curții Regionale Koszalin. 12. Reclamantul a așteptat ulterior un timp neespecificat pentru această decizie. La 3 iunie 1995, el s-a plâns la Președintele Curții de Apel din Gdańsk pentru lipsa progreselor în cadrul procedurii. În răspuns, prin scrisoarea din 20 iunie 1995, judecătorul-supervizor în decizia civilă a Curții Regionale Koszalin a recunoscut că procedura era lentă, în special deoarece nu s-a înregistrat niciun progres de când cazul a fost transferat la Divizia Civilă a Curții Regionale la 8 martie 1995. Cu toate acestea, nu s-a confirmat în dosarul că această ordonanță a fost deservită în mod corespunzător în fața reclamantului, ceea ce l-a împiedicat pe instanță să pronunțe mai departe. 13. Într-un răspuns din 23 iunie 1995 la reclamația reclamantului cu privire la lipsa progreselor înregistrate în cadrul procedurii, președintele Curții Regionale Koszalin i-a informat că cazul său este în așteptare în fața instanței respective. Președintele a remarcat, de asemenea, faptul că problemele de identificare a instanței competente să distreze cazul au fost cauzate în parte de faptul că reclamantul a depus acțiunea împotriva unei persoane fizice, în timp ce afirmația sa provine de fapt de la acte pentru care o entitate de stat ar putea fi considerată responsabilă. Cu toate acestea, plângerea reclamantului a fost în parte justificată, deoarece dosarul a fost transmis instanței competente la 17 februarie 1995 și a urmat o perioadă de trei luni de inactivitate inexplicabilă. 14. La 30 iunie 1995, reclamantul s-a plâns la ministrul Justiției în legătură cu lipsa progreselor în cadrul procedurii. La 16 august 1995, judecătorul-supervizor în decizia civilă a Curții Regionale Koszalin a recunoscut că procedura nu a fost efectuată rapid. În plus, la 7 iunie 1995, reclamantul a fost ordonat să plătească taxele de judecată. La 14 iunie 1995, el a solicitat scutirea de taxe de judecată și, ulterior, instanța i-a ordonat să prezinte informații cu privire la venitul său. Întrucât reclamantul nu a făcut acest lucru, la 21 iulie 1995, instanța a ordonat stabilirea veniturilor reclamantului pe baza anumitor documente care urmează să fie furnizate de Oficiul fiscal relevant. La 11 august 1995, Curtea a solicitat Oficiului fiscal Oświęcim să elibereze informațiile relevante. Oficiul fiscal a răspuns la 15 septembrie 1995. Prin urmare, Curtea a hotărât să acorde reclamantului scutirea de la taxele de judecată. 15. La audiere din 13 noiembrie 1995, avocatul inculpatului a formulat obiecții cu privire la capacitatea reclamantului de a reprezenta societatea A.E. În consecință, instanța a solicitat reclamantului să prezinte, în termenul de șapte zile, documente care să dovedească că a fost autorizat să reprezinte societatea. La 10 ianuarie 1996, instanța a hotărât să rămână în procedură, deoarece reclamantul nu a respectat acest ordin. La 23 mai 1996, reclamantul a prezentat curtea documentele relevante. 16 De la iunie 1996 până în august 1997, raportorul judecător a fost bolnav. În august 1997, cazul a fost preluat de un alt judecător. 17. La o audiere din 7 octombrie 1997, ambele părți și-au prezentat propunerile orale și au exprimat dorința de a ajunge la o înțelegere prietenoasă. La 23 octombrie 1997, reclamantul a solicitat instanței să relueze procedurile deoarece nu s-a ajuns la nicio soluție prietenoasă. 18. La 16 ianuarie 1998, instanța a reluat procedura și a anulat parțial scutirea reclamantului de la taxele de judecată. În plus, instanța a respins cererea reclamantului de a numi un avocat plătit în cadrul schemei de asistență juridică. La 28 ianuarie 1998, reclamantul a recurs împotriva acestei decizii. La 27 februarie 1998, Curtea de Apel din Gdańsk a ordonat din nou reexaminarea cererii de asistență juridică a reclamantului de către Curtea Regională Koszalin. 19. La 25 iunie 1998, Curtea Regională Koszalin a decis din nou să respingă cererea reclamantului de a avea un avocat în cauză. Reclamantul a apelat și, la 2 octombrie 1998, Curtea de Apel din Gdańsk a hotărât că cererea reclamantului este reexaminată de Curtea Regională Koszalin. La 14 ianuarie 1999, Curtea Regională Koszalin a decis din nou să respingă cererea reclamantului. Reclamantul a apelat și la 14 aprilie 1999, Curtea de Apel din Gdańsk și-a respins recursul. 20. La 13 septembrie 1999, la această audiere, tribunalul a ordonat ca reclamantul să prezinte dovezi suplimentare privind prejudiciul. La 29 septembrie 1999, reclamantul a prezentat dovezi suplimentare. La ședința din 16 noiembrie 1999, Curtea a hotărât să numească un expert în agricultură pentru a estima suma compensației pentru instalațiile distruse. La 2 februarie, avizul expertului a fost prezentat Curtea. La 15 martie 2000, Curtea a organizat audierea în acest caz și a interogat expertul. 21. La 13 aprilie 2000, Curtea Regională Koszalin a pronunțat o decizie de atribuire a compensației reclamantului în valoare de 7.506 PLN.