SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 50832/99 prezentate de Augustine și Catherine CAROL împotriva Franței Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 11 iunie 2002 într-o cameră compusă din domnii A.B. Baka președinte J.-P. Costa Gaukur Jörundsson Loucaide Jungwiert Thomassen Ugrekhelidze judecători S. Dolle graffière de secțiune Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 2 septembrie 1999 și înregistrată la 8 septembrie 1999, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de recurente, după ce au deliberat, face următoarea decizie DEFINITIVĂ Recurentele, Augustine și Catherine Carol, sunt resortisante franceze, născute în 1991 și, respectiv, 1955 și rezidente în Bourg (Mece). Ele sunt reprezentate în fața Curții de către domnul Akli și domnul S. Alamo, avocați în Baroul de la Val d'oise. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. În 1962, dl H.P.B. s-a căsătorit cu dl. N.R. din această uniune s-au născut doi copii, L.B. (decedat în 1990) și G.B. Cu toate acestea, dl. H.P.B. și dl. N.R. și-au încheiat relația conjugală fără să divorțeze oficial. De fapt, separat de soția sa, dl H.P.B. au întreținut o relație cu a doua reclamantă, cu care a trăit în concubinaj începând cu 1988. Din această a doua uniune s-a născut în 1991 prima reclamantă, pe care dl H.P.B. a recunoscut-o la 19 aprilie 1996. Dl H.P.B. a decedat la 13 martie 1999. La 6 august 1999, notarul însărcinat cu soluționarea succesiunii a întocmit un act de ereditate conform căruia observa calitățile ereditare ale fiecăruia dintre moștenitori. Augustine Carol (...), este chemată la succesiunea autorului său în concurs cu domnul G.B, fiul legitim al decedatului născut din căsătoria domnului și doamnei B.-R. Mle Carol nu va primi din succesiunea tatălui său decât jumătate din partea la care ar fi avut dreptul, dacă toți copiii defunctului, inclusiv ea însăși, ar fi fost legitimi, în conformitate cu art. 759 din Codul civil. Prin hotărârea din 25 iunie 1996 pronunțată în cauza Mazurek (Cass Civ). I., Rec., Dalloz 1997, p. 275), Curtea de Casație, hotărând asupra unui motiv întemeiat pe o discriminare nejustificată între copiii naturali și legitimi pe motiv de naștere, cu încălcarea articolelor 8 și 14 din convenție, a considerat că vocația succesorială este străină respectării vieții private și de familie recunoscute prin art. 8 din convenție. Ca urmare a acestei hotărâri a Curții de Casație, recurentele au decis să nu sesizeze instanțele franceze, considerând că acțiunea lor nu ar fi avut nicio șansă de reușită. În special, notarul nu a stabilit un act de împărțire și nu a prezentat niciun proiect pentru omologarea instanței competente. Statul în care se află succesiunea, depus la Curte de recurente, nu conține ștampila notarului și nu este semnat de moștenitori și notari. Dreptul și practica internă relevantă la data faptelor, dispozițiile relevante din Codul civil, care decurg din Legea nr. 72-3 din 3 ianuarie 1972, se citeau după cum urmează: art. 745 Copiii sau descendenții lor urmează părinților lor, bunicilor, strămoșilor, strămoșilor sau altor ascendenți, fără deosebire de sex sau de prima genitură, și totuși ei sunt proveniți din diferite căsătorii. Ei vor urma prin porțiuni egale și pe cap, atunci când toți sunt în primul grad și sunt chemați de conducătorii lor: ei vor moșteni pe tulpină, atunci când vin sau parțial prin reprezentare. art. 757 La copilul natural are, în general, în succesiunea părinților și a altor ascendenți, precum și a fraților și surorilor sale și a altor colaterale, aceleași drepturi pe care le are un copil legitim. art. 759 Copiii naturali ai căror părinți erau, în timpul conceperii lor, angajați în relații de căsătorie cu o altă persoană, nu o includ pe aceasta din succesiunea autorului lor, atunci când, în absența lor, aceasta ar fi fost numită prin aplicarea art. 765 și 766 de mai jos. În astfel de cazuri, ei nu vor primi, indiferent de numărul lor, decât jumătate din ceea ce, în absența lor, ar fi fost dat partenerului în conformitate cu articolele menționate anterior, calculul fiind făcut pe rând. (...) art. 760 Copiii naturali ai căror părinți erau, în timpul conceperii lor, angajați în relațiile unei căsătorii de unde provin copiii legitimi, sunt chemați la succesiunea autorului lor în concurs cu acești copii; dar fiecare dintre ei nu va primi decât jumătate din partea la care ar fi avut dreptul dacă toți copiii defunctului, inclusiv el însuși, ar fi fost legitimi. Fracțiunea a cărei parte ereditară este astfel diminuată va crește numai la copiii care provin din căsătorie la care adulterul a adus atingere; ea se va diviza între ei proporțional cu acțiunile lor ereditare. Ca urmare a hotărârii pronunțate la 1 februarie 2000 de către Curte în cauza Mazurek c. Franța (nr. 34406/97, CEDO 2000-II), instanțele interne ar fi, potrivit guvernului, în afara aplicării articolului 7 din Codul civil, pe motiv că această dispoziție era contrară angajamentelor internaționale ale Franței. Astfel, printr-o hotărâre din 2 mai 2000, Tribunalul de Mare Instanță de la Montpellier a arătat că - art. 760 din Codul civil trebuie să fie respins pentru a conține o discriminare aplicată copilului adolescent fără temei grav justificat și să fie în contradicție cu Convenția europeană a drepturilor la lallui pe care art. 55 din Constituție o impune ca fiind superioară textelor de drept intern și care este direct aplicabil de instanțele franceze în conformitate cu o jurisprudență constantă Mai recent, la 28 noiembrie 2000, tribunalul de apel din Pau, confirmând o hotărâre a Tribunalului de Mare Instanță din Dax din 3 decembrie 1997, a arătat că limitarea drepturilor succesoriale ale copilului adulterian în raport cu cele ale copilului legitim constituie o diferență de tratament (...) contrar dispozițiilor combinate ale art. 1 din Protocolul nr. 1 și art. 14 din Convenție, în cele din urmă, sesizată cu o cerere de împărțire a succesiunii cu privire la trei copii legitimi și un copil adulterian, instanța de apel din Rouen a respins, la 14 februarie 2001, aplicarea articolelor 760 și 908 din Codul civil în beneficiul art. 1 din Protocolul nr. 1 coroborat cu art. 14 din Convenție și a ordonat redeschiderea dezbaterilor ca urmare a hotărârii Curții în cauza Mazurek c. Franța La 4 decembrie 2001 a fost publicată în Jurnalul Oficial Legea nr. 2001-1135 din 3 decembrie 2001 privind drepturile soțului supraviețuitor și ale copiilor adulterieni și modernizând diverse dispoziții de drept succesoral. Această lege a eliminat în special articolele 759 și 760 din Codul civil care prevedea reducerea drepturilor succesorale ale copiilor adulterieni, atunci când aceștia erau în comcerere cu soțul sau cu copiii legitimi. Legea precizează pe cât de bine ea nu diferențiază între filiația legitimă și filiația naturală pentru a determina părinții care au fost chemați să se înmulțească și care Copiii sau descendenții lor succesori ai părinților sau ai altor ascendenți (...), chiar dacă provin din diferite comunități În ceea ce privește aplicarea legii la succesiunile în curs, art. 25 II dispune de prezenta lege se aplică succesiunilor deschise începând cu data prevăzută la I cu următoarele excepții (...) (2°) Sub rezerva acordurilor amiabile deja intervenite și a deciziilor judecătorești irevocabile, se vor aplica succesiunilor deschise la data publicării prezentei legi în Jurnalul Oficial al Republicii Franceze și care nu a dat naștere la împărțire înainte de această dată. - dispozițiile privind noile drepturi moștenitoare ale copiilor naturali ai căror părinți erau, în timpul conceperii, angajați în relațiile căsătoriei GrieFS Recurentele se plâng că dispozițiile art. 759 și 760 din Codul civil care limitează drepturile succesoriale ale copiilor adolescenți în raport cu copiii legitimi sunt incompatibile cu dispozițiile art. 8 din Convenție, care garantează dreptul la respectarea vieții de familie. 14, exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute în Convenție trebuie să fie asigurată fără deosebire pe baza nașterii. Recurentele se referă, de asemenea, la art. 1 din Protocolul nr. 1, coroborat cu art. 14 din Convenție, considerând că dispozițiile art. 759 și 760 din Codul civil, în acest fel ele reduc la jumătate drepturile succesoriale ale unui copil adolescent care intră în concurență cu soția sau cu un copil legitim al autorului său, sunt în mod evident contrare dreptului la respectarea bunurilor. 760 din codul civil a fost alocată primei reclamante o parte din succesiunea tatălui său mai mică decât cea obținută de către fratele său vitreg, pentru că a fost un copil adulterian. Ele atribuie o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 și 8 și respectiv 14 din Convenție, care se citesc după cum urmează în dispozițiile lor relevante art. 1 din Protocolul nr. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru reglementarea utilizării bunurilor în conformitate cu interesul general (...) art. 8 din Convenție Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și familiale, (...) art. 14 din Convenție Drepturile și libertățile recunoscute în (...) Convenția trebuie să fie asigurate, fără nici o deosebire, în special pe baza... nașterii sau a oricărei alte situații. Guvernul subliniază, pe de o parte, că recurentele nu mai au calitatea de victimă și, pe de altă parte, că acestea nu vor mai fi sesizate până în prezent nicio instanță internă pentru a se ocupa de repartizarea succesorală și, prin urmare, nu au epuizat căile de atac interne. Succesiunea domnului HP.B. nu a fost soluționată în conformitate cu procedurile prevăzute de dreptul intern. În special, în lipsa unei partajări amiabile, instanțele nu au sesizat instanța competentă pentru ca aceasta să soluționeze în mod judecătoresc împărțirea. Condițiile impuse de art. 25 II din Legea din 3 decembrie 2001 sunt, prin urmare, reunite deoarece, în lipsa unor acorduri amiabile sau a unor hotărâri judecătorești irevocabile, succesiunea rămâne deschisă la data publicării acestei legi. În consecință, această lege se aplică situației recurentelor. În special, prima recurentă va putea să ajusteze succesiunea tatălui său în conformitate cu dispozițiile noi și să aibă aceleași drepturi succesoare ca și fratele său vitreg. Recurentele recunosc că, de la publicarea legii nr. 3 În decembrie 2001, acestea nu mai au calitatea de victimă. Ele subliniază că această lege oferă o soluție amiabilă la situația pusă în discuție în cererea lor, dar că aceaceasta este imperfectă, în măsura în care statul nu le-a despăgubit cu cheltuieli pe care au trebuit să le prezinte până în prezent. Curtea reamintește că legea nr. 2001-1135 din 3 decembrie 2001 privind drepturile soțului supraviețuitor și ale copiilor adolescenți și modernizând diverse dispoziții de drept succesoral a eliminat în special articolele 759 și 760 din Codul civil care prevedea reducerea drepturilor succesorale ale copiilor adolescenți atunci când aceștia erau în concurs cu soțul sau cu copiii legitimi. Ea observă că prima reclamantă poate fi chemată de acum înainte la succesiune în concurs cu fiul legitim al tatălui său decedat, fără ca vocația succesorală să fie redusă. Curtea consideră, prin urmare, că recurentele nu mai pot să se mai suscite în temeiul art. 34 din Convenție. În consecință, cererea este incompatibilă rațional personae cu dispozițiile Convenției în sensul art. 35 alin. (3) și trebuie respinsă în temeiul art. 35 § Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Dolle A.B. Baka Grefier Președinte
de la requête n° 50832/99
présentée par Augustine et Catherine CAROL
contre la France
La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le
11 juin 2002 en une chambre composée de
MM.
A.B.
Baka
,
président
,
J.-P.
Costa
,
Gaukur
Jörundsson
,
L.
Loucaides
,
K.
Jungwiert
,
M
me
W.
Thomassen
,
M.
M.
Ugrekhelidze
,
juges
,
et
de
M
me
,
greffière de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 2 septembre 1999 et enregistrée le 8 septembre 1999,
Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par les requérantes,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Les requérantes, Augustine et Catherine Carol, sont des ressortissantes françaises, nées respectivement en 1991 et 1955 et résidant à Bourg (Mece). Elles sont représentées devant la Cour par M
e
e
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
En 1962, M. H.P.B. se maria avec M
me
N.R. De cette union naquirent deux enfants, L.B. (décédé en 1990) et G. B. Toutefois, M. H.P.B. et M
me
N.R. mirent un terme à leur relation conjugale sans pour autant divorcer officiellement. Séparé en fait de son épouse, M. H.P.B. entretint une relation avec la deuxième requérante, avec laquelle il vécut en concubinage à partir de 1988. De cette seconde union naquit en 1991 la première requérante, que M. H.P.B. reconnut le 19 avril 1996.
M
lle
Augustine Carol (...), est appelée à la succession de son auteur en concours avec M. G.B, fils légitime du défunt issu du mariage de Monsieur et Madame B.-R. M
lle
Carol ne recevra de la succession de son père que la moitié de la part à laquelle elle aurait eu droit, si tous les enfants du défunt, y compris elle-même, avaient été légitimes, ce en application de l’article
759 du code civil
».
Par un arrêt du 25 juin 1996 rendu dans l’affaire Mazurek (Cass Civ. I., Recueil Dalloz 1997, p.275), la Cour de cassation, statuant sur un moyen tiré d’une discrimination injustifiée entre les enfants naturels et légitimes fondée sur la naissance, et ce en violation des articles 8 et 14 de la Convention, avait considéré que la vocation successorale était étrangère au respect de la vie privée et familiale reconnu par l’article
8 de la Convention.
En raison de cet arrêt de la Cour de cassation, les requérantes décidèrent de ne pas saisir les juridictions françaises, estimant que leur recours n’aurait eu aucune chance de succès. En particulier, le notaire n’a pas établi d’acte de partage et n’a pas soumis de projet à l’homologation du tribunal compétent. L’état liquidatif de succession, déposé à la Cour par les requérantes, ne comporte pas de cachet du notaire et il n’est pas signé par les héritiers et le notaire.
B.
Le droit et la pratique internes pertinents
A l’époque des faits, les dispositions pertinentes du code civil, issues de la loi n° 72-3 du 3 janvier 1972, se lisaient comme suit
:
Article
745
«
Les enfants ou leurs descendants succèdent à leurs père et mère, aïeuls, aïeules, ou autres ascendants, sans distinction de sexe ni de primogéniture, et encore qu’ils soient issus de différents mariages.
Ils succèdent par égales portions et par tête, quand ils sont tous au premier degré et appelés de leur chef : ils succèdent par souche, lorsqu’ils viennent tous ou en partie par représentation.
»
Article
757
«
L’enfant naturel a, en général, dans la succession de ses père et mère et autres ascendants, ainsi que de ses frères et sœurs et autres collatéraux, les mêmes droits qu’un enfant légitime.
»
Article
759
«
Les enfants naturels dont le père ou la mère était, au temps de leur conception, engagé dans des liens d’un mariage avec une autre personne, n’excluent pas celle-ci de la succession de leur auteur, lorsque, à leur défaut, elle y eût été appelée par application des articles 765 et 766 ci-dessous.
En pareil cas, ils ne recevront, quel que soit leur nombre, que la moitié de ce qui, en leur absence, aurait été dévolu au conjoint selon les articles précités, le calcul étant fait ligne par ligne.
(...)
»
Article
760
«
Les enfants naturels dont le père ou la mère était, au temps de leur conception, engagé dans les liens d’un mariage d’où sont issus des enfants légitimes, sont appelés à la succession de leur auteur en concours avec ces enfants ; mais chacun d’eux ne recevra que la moitié de la part à laquelle il aurait eu droit si tous les enfants du défunt, y compris lui-même, eussent été légitimes.
La fraction dont sa part héréditaire est ainsi diminuée accroîtra aux seuls enfants issus du mariage auquel l’adultère a porté atteinte ; elle se divisera entre eux à proportion de leurs parts héréditaires.
»
A la suite de l’arrêt rendu le 1
er
février 2000 par la Cour dans l’affaire
Mazurek c.
France
(n°
34406/97, CEDH 2000-II), les juridictions internes auraient, selon le Gouvernement, écarté l’application de l’article
760 du code civil, au motif que cette disposition était contraire aux engagements internationaux de la France. Ainsi, par un jugement du 2 mai 2000, le tribunal de grande instance de Montpellier a relevé que «
l’article
760 du code civil doit être écarté pour contenir une discrimination infligée à l’enfant adultérin sans fondement sérieusement justifié et être en contradiction avec la Convention européenne des Droits de l’Homme que l’article
55 de la Constitution impose comme supérieure aux textes de droit interne et qui est directement applicable par les juridictions françaises selon une jurisprudence constante
».
Plus récemment, le 28 novembre 2000, la cour d’appel de Pau, confirmant un jugement du tribunal de grande instance de Dax du 3
décembre 1997, a relevé que la limitation des droits successoraux de l’enfant adultérin par rapport à ceux de l’enfant légitime constituait «
une différence de traitement (...) contraire aux dispositions combinées de l’article
1 du Protocole n°
1 et de l’article
14 de la Convention
».
Enfin, saisie d’une demande en partage successoral concernant trois enfants légitimes et un enfant adultérin, la cour d’appel de Rouen a écarté, le 14 février 2001, l’application des articles 760 et 908 du code civil au profit de l’article
1 du Protocole n°
1 combiné avec l’article
14 de la Convention et ordonné la réouverture des débats à la suite de l’arrêt rendu par la Cour dans l’affaire
Mazurek c.
France
.
Le 4 décembre 2001 fut publiée au Journal officiel la loi n°
2001-1135 du 3 décembre 2001 relative aux droits du conjoint survivant et des enfants adultérins et modernisant diverses dispositions de droit successoral. Cette loi supprima notamment les articles
759 et
760 du code civil qui prévoyaient la réduction des droits successoraux des enfants adultérins, lorsque ceux-ci étaient en concours avec le conjoint ou avec les enfants légitimes. La loi précise qu’elle «
ne distingue pas entre la filiation légitime et la filiation naturelle pour déterminer les parents appelés à succéder
» et que «
les enfants ou leurs descendants succédant à leurs père et mère ou autres ascendants (...), même s’ils sont issus d’unions différentes
».
En ce qui concerne l’application de la loi aux successions en cours, l’article
25 II dispose
:
«
La présente loi sera applicable aux successions ouvertes à compter de la date prévue au I sous les exceptions suivantes
:
(...)
2°) Sous réserve des accords amiables déjà intervenus et des décisions judiciaires irrévocables, seront applicables aux successions ouvertes à la date de la publication de la présente loi au Journal officiel de la République française et n’ayant pas donné lieu à partage avant cette date
:
- les dispositions relatives aux nouveaux droits successoraux des enfants naturels dont le père ou la mère était, au temps de la conception, engagé dans les liens du mariage
».
1.
Les requérantes se plaignent de ce que les dispositions des articles
759 et
760 du code civil qui limitent les droits successoraux des enfants adultérins par rapport aux enfants légitimes sont incompatibles avec les dispositions de l’article
8 de la Convention qui garantit le droit au respect de la vie familiale. Elles ajoutent que, selon l’article
14, la jouissance des droits et libertés reconnus dans la Convention doit être assurée sans distinction fondée sur la naissance.
2.
Les requérantes invoquent également l’article
1 du Protocole n°
1, combiné avec l’article
14 de la Convention, en estimant que les dispositions des articles
759 et
760 du code civil, en ce qu’elles réduisent de moitié les droits successoraux d’un enfant adultérin venant en concurrence avec l’épouse ou un enfant légitime de son auteur, sont manifestement contraires au droit au respect des biens.
Les requérantes se plaignent que, du fait de l’application par les juridictions françaises de l’article
760 du code civil, il a été alloué à la première requérante une part de la succession de son père inférieure à celle obtenue par son demi-frère et ce, parce qu’elle était un enfant adultérin. Elles allèguent une violation des articles
1 du Protocole n°
1 et 8 et 14 de la Convention, qui se lisent respectivement comme suit dans leurs dispositions pertinentes
:
Article
1 du Protocole n°
1
«
Toute personne physique ou morale a droit au respect de ses biens. Nul ne peut être privé de sa propriété que pour cause d’utilité publique et dans les conditions prévues par la loi et les principes généraux du droit international.
Les dispositions précédentes ne portent pas atteinte au droit que possèdent les Etats de mettre en vigueur les lois qu’ils jugent nécessaires pour réglementer l’usage des biens conformément à l’intérêt général (...)
»
Article
8 de la Convention
«
1.
Toute personne a droit au respect de sa vie privée et familiale, (...)
»
Article
14 de la Convention
«
La jouissance des droits et libertés reconnus dans la (...) Convention doit être assurée, sans distinction aucune, fondée notamment sur (...) la naissance ou toute autre situation.
»
Le Gouvernement souligne d’une part, que les requérantes n’ont plus la qualité de victime et, d’autre part, que celles-ci n’ont saisi à ce jour aucune juridiction interne pour voir régler le partage successoral et n’ont donc pas épuisé les voies de recours internes. La succession de M. H.P.B. n’a pas été réglée conformément aux procédures prévues par le droit interne. Notamment, à défaut de partage amiable, les requérants n’ont pas saisi la juridiction compétente pour qu’elle règle judiciairement le partage. Les conditions posées par l’article
25 II de la loi du 3 décembre 2001 sont donc réunies car, en l’absence d’accords amiables ou de décisions judiciaires irrévocables, la succession restait ouverte à la date de la publication de cette loi. En conséquence, cette loi s’applique à la situation des requérantes
: notamment, la première requérante pourra voir régler la succession de son père conformément aux dispositions nouvelles et aura les mêmes droits successoraux que son demi-frère.
Les requérantes admettent que, depuis la publication de la loi du 3
décembre 2001, elles n’ont plus la qualité de victime. Elles soulignent que cette loi apporte une solution amiable à la situation mise en cause dans leur requête, mais que celle-ci est imparfaite, dans la mesure où l’Etat ne les a pas indemnisées des frais qu’elles ont dû exposer jusqu’à présent.
La Cour rappelle que la loi n°
2001-1135 du 3 décembre 2001 relative aux droits du conjoint survivant et des enfants adultérins et modernisant diverses dispositions de droit successoral a notamment supprimé les articles
759 et 760 du code civil qui prévoyaient la réduction des droits successoraux des enfants adultérins lorsque ceux-ci étaient en concours avec le conjoint ou avec les enfants légitimes. Elle note que la première requérante peut dorénavant être appelée à la succession en concours avec le fils légitime de son père décédé sans que la vocation successorale soit réduite.
La Cour estime donc que les requérantes ne peuvent plus se prétendre «
victimes
» au sens de l’article
34 de la Convention. Il s’ensuit que la requête est incompatible
ratione personae
avec les dispositions de la Convention au sens de l’article
35 §
3 et doit être rejetée en application de l’article
35 §
4.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Déclare
la requête irrecevable.
S.
Dollé
A.B.
Baka
Greffière
Président