CtEDO 11.06.2002 Auto

PASLAWSKI v. POLAND

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
11.06.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
PASLAWSKI v. POLAND (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

Reclamantul, Zbigniew Pasławski, este un național polonez, care s-a născut în 1955 și locuiește în Ustrzyki Dolne, Polonia. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Z. Cichoń, un avocat care practică în Cracovia, Polonia. Guvernul contestat a fost reprezentat de agentul lor, dl K. Drzewicki. Faptele cazului, astfel cum au prezentat părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 28 februarie 1996, reclamantul a cumpărat 3.71 hectare de teren situate în apropierea Parcului Național Bieszczadzki, în județul Ustrzyki Dolne. După consultarea specialiștilor în forestier, el a decis că natura terenului a făcut-o potrivită pentru o grădiniță comercială. Reclamantul a susținut că el a avut gardat proprietatea cu posturi și a plantat 15.000 de abești pe el. El a intenționat să le vândă ca copaci de Crăciun. Reclamantul a folosit adăposturi de copaci făcute din țesut de lână și un repelent chimic pentru a preveni daune cauzate de joc. Guvernul a susținut că reclamantul nu a reușit să se "asigure bine" proprietatea lui de la joc și vânători. În timpul iernii 1996/97 aproximativ 80% dintre copaci au fost deteriorate de joc. Reclamantul a estimat pierderea sa la 47.800 PLN. El a înlocuit copaci distruși, dar în primăvara anului 1997 jocul a deteriorat din nou copacii. Guvernul a contestat estimarea reclamantului. În plus, reclamantul a susținut că, în numeroase ocazii, s-au întâlnit în plantația lui vânători polonezi și străini însoțiți de un director de pădure (leśniczy). Când reclamantul a întrebat gardianul pădurii de ce au vânat pe proprietatea sa privată, a fost spus că pământul său a fost închiriat la clubul local de vânătoare (Kołołowieckie). Apoi, vânătorii pot lua joc pe terenul reclamantului, fie că a obiectat sau nu, în timp ce reclamantul însuși nu a avut dreptul de a vâna pe proprietatea sa. În plus, directorul pădurii a afirmat că, deși ar putea vedea daune la proprietatea reclamantului cauzate de joc, în conformitate cu legea nimeni nu a fost responsabil pentru aceasta. Reclamantul s-a plâns ulterior Biroului Regional Krosno (Urzād Wojewódzki w Krośnie), Hotărârea Regională Krosno a Pădurilor Sate (Regionalna Dyrekcja Lasów Państowwych w Krośnie), Ombudsmanul și clubul local de vânătoare care i-au închiriat proprietatea. Într-o scrisoare din 1 aprilie 1996, Biroul Regional Krosno a observat că afirmația reclamantului are legătură cu daunele cauzate unei grădinițe și l-a informat că, în conformitate cu art. 46 alin. (1) din Legea din 13 octombrie 1995, compensarea nu poate fi obținută decât pentru daune ale culturilor recoltate sau ale culturilor cultivate. În plus, reclamantul a fost sfătuit să se apropie de clubul local de vânătoare pentru a începe cooperarea în ceea ce privește protejarea proprietății sale împotriva daunelor. În cele din urmă, el a fost informat că, în temeiul articolului 14 din Legea din 28 septembrie 1991, el ar putea solicita o subvenție pentru a rambursa costul plantației de copaci noi, în cazul în care proprietatea sa era acoperită de harta oficială de zonare. La 30 iulie 1997, reclamantul a primit o scrisoare din partea Ombudsmanului care a declarat: „În răspuns la scrisoarea dvs. (...) privind daunele la îngrijitorii dumneavoastră cauzate de mai mulți ani de joc – pentru care nu puteți obține compensații – din păcate nu am vești bune pentru dumneavoastră. Ar trebui să explic următoarele: 1) Întrebarea dacă compensarea ar trebui plătită este reglementată de lege (...). Cu toate acestea, legea actuală obligatorie – ca înainte – este foarte defavorabilă pentru tine și pentru multe alte persoane. Regulamentele actuale obligatorii, adică Legea de conservare a naturii din 16 octombrie 1991 (...) și Legea de vânătoare din 13 octombrie 1995 (...) permit numai răspundere foarte limitată pentru daunele cauzate de joc. Potrivit acestor regulamente, o astfel de răspundere, adică. o obligație de a plăti compensații, există numai în următoarele cazuri: (a) daune cauzate de bison, urși și castor, sau (b) dacă daune sunt cauzate culturilor și culturilor în cultivare – de asemenea de (...) javră, elci, cerb, cerb și cerb și cerb (...). Cu toate acestea, daunele cauzate de alte specii nu rezultă în astfel de răspundere. În consecință, cei care au suferit daune [cauzate de astfel de specii] nu au motive și posibilități legale de a obține compensații, deoarece nici Trezorul de Stat, și anume organele administrației publice, nici orice altă instituție nu este obligată să plătească compensații. 2) Ombudsmanul a considerat că o astfel de situație juridică (...) ar trebui modificată deoarece aceaceasta este nedreaptă și prejudicială pentru cetățeni. Sejm și Senatul sunt competenți să introducă modificări legislative care ar crea răspundere pentru daunele cauzate de joc. (...) În 1995, atunci când proiectul de lege de vânătoare a fost examinat de Sejm, Ombudsmanul a subliniat Președintele Sejmului – nu pentru prima dată – că reglementarea juridică a acestui subiect ar trebui modificată (...). Din nefericire, Sejm a adoptat proiectul de lege de vânătoare fără a lua în considerare observațiile Ombudsmanului și nu a extins răspunderea pentru daunele provocate de orice tip de daune cauzate de joc, ci în loc de a repeta în mod practic vechi reglementări. Prin urmare, reglementarea juridică a acestui subiect nu a fost modificată. Chiar dacă în viitor se schimbă Sejm (...) regulamentele (...), nu va fi posibilă primirea unei compensații pentru daunele suferite înainte de modificarea [legislației], deoarece noile reglementări nu se vor aplica retroactiv leziunilor cauzate înainte de data intrării în vigoare a noilor regulamente. Legislația actuală în vigoare nu prevede răspunderea fie a Trezorului de Stat, fie a oricărei alte instituții pentru daune cauzate, printre altele, în culturi altele decât cele agricole și, prin urmare, nu există nici o cale juridică de a solicita o compensare efectivă, tocmai deoarece nu există motive juridice pentru o astfel de creanță. (...)” art. 14 prevede: (...) 3. Harta oficială a zonei (...) proiectează motive pentru a fi boldate. (...) 5. Proprietarii (...) de motive pot obține subvenții din bugetul de stat pentru rambursarea integrală sau parțială a costurilor motivelor de bolnavă menționate în alin. (3). Decizia privind acordarea subvenției pentru acoperirea acestor costuri este făcută de primar după primirea unei cereri de la un proprietar (...) și avizul consiliului județului. „Jocul, pentru tărăgia, este proprietatea Trezoreriei de Stat.” “Jocul luat pe terenuri de vânătoare (obwódłowiecki) în conformitate cu reglementările legale aparține locației sau managerului terenurilor de vânătoare, și pe terenurile care nu sunt colectate în terenuri de vânătoare – la Trezoreria de Stat” “Terenurile de vânătoare constituie o zonă nu mai mică de trei mii de hectare pe care există condiții de vânătoare.” “Governatorul [stabilește granițele] terenurilor de vânătoare și schimbă granițele de terenuri de vânătoare în provincia sa, prin intermediul unei ordonanțe care se emite după primirea unui aviz al Directorului Regional al Administrației Forțelor de Stat și al Federației de Vânătoare Poloneză.” “1. Locatarul stabilește chiria primită între administrația pădurilor și județele. Administrația pădurilor primește o parte din chiria proporțională cu suprafața terenurilor deținute de stat [reunite în terenuri de vânătoare], în timp ce județele primesc [o parte din chiria proporțională cu] suprafața rămasă a terenurilor de vânătoare. (...)” „Federarea de Vânătoare Poloneză este o uniune a persoanelor fizice și juridice care participă activ la conservarea și dezvoltarea jocului și acționează pentru a păstra natura.”” „1. Cluburile de vânătoare locale sunt uniuni de persoane fizice și sunt unități ale Federației de Vânătoare Poloneze în scopul vânării. Cluburile de vânătoare sunt persoane juridice responsabile pentru obligațiile lor.” „Sărbătorile Federației de vânătoare poloneze includ: 1. conducerea vânării; 2. pregătirea dezvoltării vânării și cooperării cu administrația de stat, guvernul local, unitățile administrației forestiere de stat, parcurile naționale și alte organizații în conservarea naturii, în conservarea și dezvoltarea jocului și a altor animale sălbatice, 3. îngrijirea patrimoniului de vânătoare, (...)” „1. Vânătoarea este permisă după ce a fost obținut consimțământul locatarului sau al managerului terenului de vânătoare. Dovezile de aderare la Federația de Vânătoare poloneză care certifică calificările adecvate și licența de vânător de arme de foc (...) sunt necesare pentru vânătoare. Calificările Hunter trebuie certificate după o examinare înaintea unei comisii înființate de Federația de Vânătoare poloneză. (...)” „Locaiul sau managerul terenurilor de vânătoare trebuie să compenseze daunele cauzate: 1. la culturile recoltate și culturile sub cultivare prin porumbei, elcii, cerbii, cerbii și cerbii, 2. în timpul vânării.”” „1. Proprietarii (...) de motive agricole și forestiere cooperează, după caz, cu locații și managerii din motivele de vânătoare pentru a le asigura împotriva prejudiciilor menționate la art. 46. În cazul în care există o dezacord între proprietarul (...) al unui teren și al locaților și al managerilor terenurilor de vânătoare, în ceea ce privește cuantumul compensației pentru daunele menționate la art. 46, părțile pot solicita (...) consiliului local să mediate o decontare. „ Ministrul Mediului, Resurselor Naturale și Forestierei, în conformitate cu ministrul Agriculturii, emite o rezoluție privind normele și procedurile detaliate de evaluare a daunelor și plata compensațiilor pentru daunele cauzate de culturi și culturi recoltate.” „Trăstoria de stat este responsabilă pentru daunele cauzate de jocul sub protecție permanentă” Potrivit materialelor prezentate de solicitant, în 1997, Hotărârea Regională a Pădurilor de Stat acuzat vânători străini DEM 3.300 pentru fiecare căprioară luată în medie. Hotărârea a investit aceste fonduri în conservarea pădurilor. art. 79 alineatul (1) din Constituția din 2 aprilie 1997 prevede, în măsura în care este cazul, în conformitate cu următoarele dispoziții: „Toată persoana a cărei libertăți și drepturi constituționale au fost încălcate are dreptul de a (...) depune o plângere cu Curtea Constituțională cu privire la conformitatea cu Constituția unei legi sau cu orice alt regulament, care a constituit o bază pe care o instanță sau un organ de administrație publică a hotărât despre libertățile, drepturile sau obligațiile prevăzute de Constituție.” art. 188 din Constituție citește, în măsura în care este cazul, după cum urmează: „Curtea Constituțională se pronunță cu privire la: 1. conformitatea legilor și a acordurilor internaționale cu Constituția, 2. conformitatea acordurilor internaționale ratificate (...), 3. conformitatea legilor emise de organele centrale ale statului, cu Constituția, ratificarea acordurilor internaționale și a legilor, 4. conformitatea obiectivelor și activităților partidelor politice cu Constituția, 5. plânsa constituțională, menționată la art. 79 alineatul (1).” art. 190 din Constituție prevede, în măsura în care este relevant, cum urmează: „1. Deciziile Curții Constituționale sunt obligatorii și finale. Deciziile Curții Constituționale în cazurile menționate la art. 188 se publică (...). O hotărâre a Curții Constituționale intră în vigoare într-o zi în care este publicată; cu toate acestea, Curtea Constituțională poate stabili un termen diferit pentru anularea legislației [inconstituționale] care să aibă loc. Un astfel de termen nu depășește opt luni în cazurile referitoare la o lege și douăsprezece luni în cazurile referitoare la alte tipuri de legislație. În ceea ce privește hotărârile care rezultă în cheltuieli financiare care nu sunt prevăzute de legea bugetară, se stabilește un termen după ce Curtea Constituțională se familiarizează cu avizul Consiliului de Miniștri. O decizie a Curții Constituționale care declară inconstituțională (...) o parte a legislației, în conformitate cu care a fost hotărât un caz (...) constituie o bază pentru reluarea cauzei. (...)” art. 21 din Constituție prevede: „1. Republica Polonia protejează proprietatea și dreptul de moștenire. Expropriarea este permisă numai în interesul public și cu o compensare justă.” art. 4011 din Codul de Procedură Civilă prevede, în măsura în care este relevant: „§1. Un caz poate fi redeschis și atunci când Curtea Constituțională a declarat inconstituțional un act juridic (..) pe care s-a bazat o hotărâre. §2. În circumstanțele descrise la § 1 se depune o cerere de redeschidere în termen de o lună de la intrarea în vigoare a deciziei Curții Constituționale.”

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă