ROTREKL v. SLOVAKIA

CUARTA DECIZIE PARȚIONALĂ PRIVIND ADMINISIBILITATEA cererii nr. 65640/01 de Mojmír ROTREKL împotriva Slovaciei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezează la 18 iunie 2002 în calitate de Cameră compusă de Președintele Sir Nicolas Bratza Pellonpäää Pastor Ridruejo doamna Palm Strážnická Maruste Pavlovschi și dl M. O’Boyle Având în vedere cererea depusă la 12 decembrie 2000 și înregistrată la 5 februarie 2001, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTELE Dl. Mojmír Rotrekl este un național ceh născut în 1922 și locuiește în Dřevnovice, Republica Cehă. Faptele cazului, astfel cum a fost prezentat de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 9 aprilie 1991, reclamantul a solicitat o compensare de la o persoană care și-a deteriorat mașina. La 3 februarie 1994, Curtea de district Košice - okolie a permis în parte acuzațiile reclamantului. La 6 decembrie 1995, Curtea Regională Banská Bystrica a anulat hotărârea de primă instanță. La 3 iulie 1997, Curtea de district a desemnat un expert. La 27 aprilie 1999, reclamantul s-a plâns cu privire la durata procedurii către Ministerul Justiției. La 17 noiembrie 1999, Curtea de district Košice - okolie a remarcat că reclamantul a retras o parte din acțiunile sale și a întrerupt procedura în ceea ce privește cererile relevante. Curtea de District a susținut, în legătură cu un aviz expert, că costurile reparației plătite de o societate de asigurare au depășit daunele cauzate de inculpat. Curtea a constatat, de asemenea, că reclamantul nu a justificat afirmațiile sale că a suportat cheltuieli suplimentare în urma accidentului. La 3 ianuarie 2000, reclamantul a apelat împotriva deciziei de respingere a acțiunii sale, susținând că avizul expert pe care se bazează partea relevantă a hotărârii de primă instanță a fost eronat. El a contestat, de asemenea, decizia Curții de District cu privire la taxele expertului. La 13 martie 2000, reclamantul s-a plâns la Ministerul Justiției că durata procedurii este excesivă. La 23 mai 2000, Curtea Regională Banská Bystrica a susținut hotărârea Curții de District de a respinge acțiunea reclamantului. Curtea de apel a constatat că Curtea de District a stabilit faptele corect și a hotărât în conformitate cu legea. Curtea Regională a susținut că obiecțiile reclamantului privind avizul expertului nu au fost justificate. Hotărârea a fost interpretată la 19 iunie 2000. La 27 iunie 2000, reclamantul a depus un recurs asupra punctelor de drept. Curtea Supremă a respins-o, la 28 septembrie 2000, ca fiind inadmisibilă. COMPLAINTĂ Reclamantul se plâng în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că instanța internă nu a aplicat corect dreptul intern și a hotărât arbitrar și că durata procedurii este excesivă. 1. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție că dreptul său la o audiere a fost încălcat într-un timp rezonabil în acțiunea cu privire la cererea sa. Curtea consideră că aceasta nu poate, pe baza dosarului, determina admisibilitatea acestei plângeri și că, prin urmare, este necesară, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. (b) din Regulamentul Curții, pentru a notifica această parte a cererii guvernului contestat. (2), reclamantul susține încălcarea articolului 6 § 1 din Convenție în sensul că instanța nu a aplicat corect legislația internă și a hotărât arbitrar. Curtea reamintește că, în conformitate cu art. 19 din Convenție, datoria sa este de a asigura respectarea angajamentelor întreprinse de părțile contractante la Convenție. În special, nu este funcția sa de a face față erorilor de fapt sau de lege presupuse comise de o instanță națională, cu excepția cazului în care și în măsura în care acestea au încălcat drepturile și libertățile protejate de Convenție. În plus, în timp ce art. 6 din Convenție garantează dreptul la o audiere echitabilă, aceasta nu stabilește nici o norme privind admisibilitatea probelor sau modul în care ar trebui evaluată, care sunt, prin urmare, în principal aspecte de reglementare prin legislația națională și instanțele naționale (a se vedea Hotărârea García Ruiz c. Spania din 21 ianuarie 1999 , Raporturi de hotărâri și decizii 1999-I, p. 98-99, § 28). Curtea remarcă că instanța internă a examinat în mod corespunzător cererile reclamantei și constată că deciziile lor nu sunt arbitrare. În plus, nu există nici un indiciu că procedurile care au condus la aceste decizii au fost nedreptate. Rezultă că această plângere este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să suspende examinarea plângerii reclamantului cu privire la durata procedurii; declara inadmisibila restul cererii. Președintele grefierului Michael O’Boyle Nicolas Bratza

FOURTH SECTION

PARTIAL DECISION

AS TO THE ADMISSIBILITY OF

Application no. 65640/01

by Mojmír ROTREKL

against Slovakia

The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 18

June 2002 as a Chamber composed of

Sir

Nicolas

Bratza

,

President

,

Mr

M.

Pellonpää

,

Mr

A.

Pastor Ridruejo

,

Mrs

E.

Palm

,

Mrs

V.

Strážnická

,

Mr

R.

Maruste

,

Mr

S.

Pavlovschi

,

judges

,

and Mr M.

O’Boyle

,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 12 December 2000 and registered on 5 February 2001,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant, Mr Mojmír Rotrekl, is a Czech national born in 1922 and living in Dřevnovice, Czech Republic. The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

On 9 April 1991 the applicant claimed compensation from a person who had damaged his car.

On 3 February 1994 the Košice - okolie District Court allowed the applicant’s claims in part. On 6 December 1995 the Banská Bystrica Regional Court quashed the first instance judgment.

On 3 July 1997 the District Court appointed an expert.

On 27 April 1999 the applicant complained about the length of the proceedings to the Ministry of Justice.

On 17 November 1999 the Košice - okolie District Court noted that the applicant had withdrawn a part of his action and discontinued the proceedings in respect of the relevant claims. It further dismissed the remainder of the applicant’s action. The District Court held, with reference to an expert opinion, that the costs of the repair which had been paid by an insurance company, exceeded the damage caused by the defendant. The court also found that the applicant had not substantiated his claims that he had incurred additional expenses following the accident.

On 3 January 2000 the applicant appealed against the decision to dismiss his action. He argued that the expert opinion on which the relevant part of the first instance judgment was based was erroneous. He also challenged the District Court’s decision on the expert’s fees.

On 13 March 2000 the applicant complained to the Ministry of Justice that the length of the proceedings was excessive.

On 23 May 2000 the Banská Bystrica Regional Court upheld the District Court’s decision to dismiss the applicant’s action. The appellate court found that the District Court had established the facts correctly and decided in accordance with the law. The Regional Court held that the applicant’s objections concerning the expert opinion were unsubstantiated. The judgment was served on 19 June 2000.

On 27 June 2000 the applicant filed an appeal on points of law. The Supreme Court rejected it, on 28 September 2000, as being inadmissible.

COMPLAINTS

The applicant complains under Article 6 § 1 of the Convention that the domestic courts failed to apply the domestic law correctly and decided arbitrarily and that the length of the proceedings was excessive.

THE LAW

The Court considers that it cannot, on the basis of the case file, determine the admissibility of this complaint and that it is therefore necessary, in accordance with Rule

54

§

3

(b) of the Rules of Court, to give notice of this part of the application to the respondent Government.

The Court recalls that, according to Article 19 of the Convention, its duty is to ensure the observance of the engagements undertaken by the Contracting Parties to the Convention. In particular, it is not its function to deal with errors of fact or law allegedly committed by a national court unless and in so far as they may have infringed rights and freedoms protected by the Convention. Moreover, while Article 6 of the Convention guarantees the right to a fair hearing, it does not lay down any rules on the admissibility of evidence or the way it should be assessed, which are therefore primarily matters for regulation by national law and the national courts (see the García Ruiz v. Spain judgment of 21 January 1999

, Reports of Judgments and Decisions

1999-I, pp. 98-99, § 28).

The Court notes that the domestic courts duly examined the applicant’s claims and finds that their decisions are not arbitrary. Furthermore, there is no indication that the proceedings leading to these decisions were unfair.

It follows that this complaint is manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article

35 §§

3 and

4 of the Convention.

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to adjourn

the examination of the applicant’s complaint about the length of the proceedings;

Declares

inadmissible the remainder of the application.

Michael

O’Boyle

Nicolas

Bratza

Registrar

President