CtEDO 20.06.2002 Auto

PAPAGEORGIOU contre la GRECE

RESPONDENT
GRC
HOTĂRÂRE
20.06.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement recevable;Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
PAPAGEORGIOU contre la GRECE (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 59506/00 prezentate de Georgios PAPAGEORGIOU împotriva Greciei Curtea Europeană a Drepturilor L Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 29 mai 2000, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA reclamantului, Georgios Papageorgiou, este un resortisant grec, născut în 1955 și rezident în Aghios Stefanos datimique. Este reprezentat în fața Curții de către M. N. Frangakis, avocat la Atena. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Procedura în fața instanțelor penale La 30 mai 1990, banca comercială din Grecia a depus o plângere împotriva unora dintre angajații săi, inclusiv reclamantul, pentru deturnarea de documente, falsificarea și utilizarea de falsuri și înșelătorii, care au cauzat băncii un prejudiciu mai mare de 20 000 000 drahme ; într-adevăr, inculpații au debitat contul Societății Căilor Ferate din Grecia prin intermediul a șapte cecuri de la un carnet de cecuri întocmit în numele acestei societăți, dar care nu i-a fost niciodată predat. La 27 martie 1991, reclamantul a fost convocat în fața instanței judecătorești și a fost pus în custodia Curții de Justiție. La 23 aprilie 1991, a fost eliberat provizoriu pe cauțiune și sub supraveghere judiciară, în special interdicția de ieșire din teritoriu. Prin decizia din 26 iunie 1992, camera de acuzare a instanței judecătorești a fost reținută în instanță pe câțiva dintre inculpați, printre care și reclamantul, în judecată. Lacul, fixat la 27 mai 1994, a fost amânat, din cauza unei greve a barei de fortă, la 26 ianuarie 1996, apoi la 31 mai 1996, din cauza problemelor de sănătate ale unuia dintre co-inculpați. La acea dată, a fost restant la 13 octombrie 1997. La 4 iunie 1996, reclamantul care, înainte de a lucra la bancă, era ofițer în marina comercială, a solicitat ridicarea interdicției . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . El susținea că trebuia să lucreze pentru a se îngriji de soția sa și de cei trei copii ai săi și a subliniat că procedura fusese amânată din oficiu de mai multe ori. Cu toate acestea, procurorul din apropierea instanței de apel și camera de acuzare au respins cererea. La 13 iunie 1996, reclamantul și-a repetat cererea, dar nu a reușit. La 24 august 1996, el a întocmit o nouă cerere în care sublinia starea de sărăcie în care trăia din cauza faptului că lucra șase ani; el amintea, de asemenea, că data la care a fost pronunțat a fost stabilită la 13 octombrie 1997. La 27 iulie 1996, procurorul a invitat o cameră de judecată să primească cererea. El recunoastea dificultatile financiare ale familiei reclamantului si .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La 15 septembrie 1997, reclamantul l-a invitat pe procuror în apropierea Curții de Casație să-și sprijine cererea în cazul în care la data menționată anterior trebuia amânată. La tribunalul de recurs penal, alcătuit din trei membri, a început la 13 octombrie 1997, adică la cinci ani, patru luni și treisprezece zile după decizia camerei de judecată din 26 iunie 1992 și la șapte ani după depunerea plângerii și la încheierea procedurii. La 13, 14, 15 21 și 29 octombrie 1997 a continuat procesul. Curtea de apel criminală și-a dat sentința la această ultimă dată. Ea l-a condamnat pe reclamant la cinci ani și patru luni de închisoare, pedeapsă pe care a încheiat-o pentru perioada de detenție provizorie, și a ordonat confiscarea și distrugerea a șapte cecuri false. În cele din urmă, Comisia a decis că recursul pe care reclamantul l-ar putea, dacă este cazul, să-l interjecteze, ar avea un efect suspensiv asupra executării pedepsei. Reclamantul a invocat această hotărâre împotriva acestei hotărâri în fața instanței judecătorești judecătorești judecătorești judecătorești judecătorești, compusă din cinci judecători. La 20 februarie 1998, aceasta a confirmat hotărârea de primă instanță, dar a redus sentința la patru ani și zece luni de închisoare. În timpul procedurii, reclamantul solicitase prezentarea în fața instanei de apel a copiilor anumitor pagini din calendarul computerului băncii și al lanului cecurilor în litigiu, precum și a unui expert-grafolog, domnul Chalkias, și audierea sa contradictorie cu un alt grafolog. Curtea de apel a respins aceste cereri prin următoarele motive: Precizia și autenticitatea paginilor din computerul central al băncii, însoțite de atestatele cadrelor superioare ale băncii sunt incontestabile și o prezentare a acestor pagini nu este necesară În plus, nu este necesară prezentarea dlui Chalkias și audierea sa în legătură cu nu este necesară, deoarece acesta a întocmit un raport detaliat care a fost citit în cadrul audierii. În cele din urmă, copiile cecurilor în cauză, a căror declarație este contestată, satisfac nevoile procedurii, iar prezentarea originalelor este inutilă. La 20 octombrie 1998, Curtea de Casație a deschis instanța de recurs în justiție, în partea sa referitoare la deturnarea documentelor și la falsarea și utilizarea de falsuri, și a retrimis cauza în fața instanței de apel numai pentru acuzația de înșelăciune. La proces în fața acestei instanțe a avut loc la 2 decembrie 1998. Reclamantul a invitat din nou instanța de apel să prezinte la dezbateri calendarul electronic al băncii și pe care avocatul băncii îl certifică în conformitate cu copiile cecurilor respective. Curtea de apel a respins cererile : În ceea ce privește prima, aceasta a considerat că este imposibil să se recupereze paginile din calendarul electronic al băncii, deoarece inculpații nu au fost păstrate și că autenticitatea documentelor invocate reiese din alte dovezi documentare În al doilea rând, Comisia a considerat că cererea viza să dezvăluie dacă acuzatul avea un complice, în timp ce vinovăția acestuia apărea din alte elemente de probă. În plus, instanța de apel a declarat că nu era dovedit că copiile cecurilor erau falsificate. Instanța de apel concluzionează că pârâtul a comis o infracțiune pe baza unui plan prestabilit și intenționa să îl pună în aplicare de mai multe ori pentru a depăși sumele societății grecești de pe căile ferate. La 8 decembrie 1998, instanța de apel l-a declarat pe reclamantul vinovat de înșelăciune (art. 386 din Codul penal), pe motiv că prejudiciul cauzat băncii a fost realizat prin înșelăciunea angajaților săi, iar întrebarea dacă computerul a fost folosit sau nu era irelevantă. Aceasta l-a condamnat pe reclamant la trei ani și șase luni de închisoare (perioadă în care a emis 28 de zile în detenție provizorie) și a ordonat distrugerea cecurilor falsificate. La 30 noiembrie 1999, Curtea de Casație, sesizată de reclamant, a închis instanta de judecată. Reclamantul alege să lucreze în închisoare pentru că fiecare zi de lucru în închisoare este dublă [art. 25 alineatul (1) din Legea nr. 2058/52]. Reclamantul a fost reținut în închisoarea Trikala timp de șapte luni și 27 de zile, și anume 24 februarie 1998-21 octombrie 1998, când a fost eliberat În această perioadă, el a lucrat douăzeci și șase de zile și două de zile. După ce a fost închis tribunalul de recurs penal din 8 decembrie 1998, reclamantul a fost reținut la închisoarea Korydallos în perioada 11 decembrie-31 martie 1999, unde a lucrat 134 de zile. Reclamantul susține că conducerea închisorii Korydallos a întârziat să trimită Parchetului Piraeea cererea sa de eliberare. În opinia sa, conducerea închisorii îi obliga pe deținuți să lucreze între 15 și 17 ore pe zi sau chiar 19 ore pe zi, în loc de 8 ore (cel puțin art. 61 din Legea nr. 1257/97). Reclamantul făcea parte dintr-o echipă de 11 sau 12 persoane care trebuiau să producă opt tone de pâine pe zi. Pâinea era vândută altor instituții publice, iar produsul din vânzare ajungea la 500.000 000 de drahme pe lună. Deținutul care se plângea de această situație era amenințat cu trimiterea la închisoarea obișnuită și astfel pierdea beneficiul calculului duratei încarcerării sale. Situația se înrăutățea vineri, deoarece sâmbăta era zi de vizită, ceea ce necesita o creștere a producției de pâine. Temperatura în spațiu de multe ori depășește 50°C. Sâmbătă, deținuții trebuiau să spele 2 art. 105 alineatul (1) Cei care au fost condamnați la o pedeapsă privativă de libertate pot fi eliberați (...) cu condiția ca ei să fi servit două cincimi din pedeapsa lor, dacă este vorba de o pedeapsă cu închisoarea. art. 105 alineatul (6) Pentru a beneficia de o eliberare condiționată, se consideră pedeapsă servită cea care a fost calculată în mod favorabil deținutului conform Legii nr. 2058/52. art. 110 alineatul (2) Eliberarea condiționată se acordă la cererea direcției de stabilire la care se află deținutul. Cererea se depune cu o lună înainte de încheierea perioadei prevăzute la art. 105. Această dispoziție tinde să asigure faptul că camera de acuzare poate examina la timp cererea, astfel încât deținutul să fie eliberat imediat dacă camera de acuzare se pronunță în acest sens. GRIFS Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge de durata procedurii în fața instanțelor penale competente. Invocând art. 6 alineatele (1) și (3) litera (d) din Convenție, reclamantul se plânge de refuzul instanțelor competente de a prezenta în jurul gindiului originalele cecurilor falsificate și calendarul electronic al băncii, documente care și-au întemeiat condamnarea, precum și de refuzul de a se pronunța cu privire la audierea unui expert-grafolog cu un alt grafolog. Invocând art. 3 din Convenție, reclamantul se plânge de condițiile de muncă din închisoare. Invocând art. 4 alin. (2) și (5) din Convenție, reclamantul se plânge că a fost reținut încă 16 zile și obligat să lucreze, în timp ce acesta trebuia eliberat în conformitate cu dispozițiile relevante ale Codului penal privind munca deținuților. Reclamantul declară o depășire a termenului rezonabil garantat de art. 6 alin. (1) din Convenție, conform căruia orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva ei este întemeiată. Guvernul susține că cauza a fost complexă și serioasă și a necesitat investigații lungi și laborioase. Durata totală a procedurii se explică prin faptul că a fost judecată de trei ori de Curtea de Casație și de două ori de Curtea de Casație. Amânările în fața Tribunalului de apel penal, compus din trei judecători, au fost cauzate de greva avocaților baroului și de boala unuia dintre co-inculpați. Reclamantul subliniază caracterul nejustificat al procedurii în fața instanței judecătorești care se pronunță în primă instanță și întârzierea cu care aceasta se stabili în ședință după fiecare amânare a acesteia. Curtea consideră, în lumina tuturor argumentelor părților, că această cauză ridică întrebări serioase de fapt și de drept care nu pot fi soluționate în această etapă a examinării cererii, dar necesită o examinare pe fond ;în consecință, acest aspect nu poate fi declarat în mod vădit nefondat, în sensul art. 35 alin. (3) din Convenție. Nu s-a ridicat niciun alt motiv de refuz. Reclamantul declară, de asemenea, o încălcare a art. 6 alin. (3) lit. (d) care deține orice persoană acuzată are dreptul, în special, la să interogheze sau să interogheze martorii acuzați și să obțină convocarea și interogarea martorilor cu descărcare de gestiune în aceleași condiții ca și martorii care se bazează pe hotărârea Garcia Ruiz c. Spania din 21 ianuarie 1999, guvernul susține că motivul reclamantului referitor la acest articol este, de fapt, acela de a contesta aprecierea faptelor și a elementelor de probă de către instanțele naționale. El subliniază că cauza reclamantului a fost examinată de cinci ori de către instanțe, iar reclamantul a fost condamnat pentru o singură infracțiune în loc de trei, care a fost inițial judecată. La 20 februarie și 8 decembrie 1998, Curtea de apel criminală, compusă din cinci judecători, a stat după audierea mai multor martori acuzați și cu descărcare de gestiune și pe baza a optzeci și patru de documente prima dată, și șaizeci și unsprezece a doua, care fuseseră citite înaintea ei. Reclamantul susține că condamnarea sa a fost întemeiată pe șapte cecuri falsificate ale căror originale nu au fost prezentate niciodată de către bancă (parte civilă în procedură) în fața instanțelor care au pronunțat cauza. Reclamantul a solicitat fiecărei instanțe să prezinte originalele acestor cecuri sau copii certificate de banca însăși, dar aceste cereri au fost refuzate de fiecare dată. Potrivit unui expert-grafolog, reclamantul a fost autorul falsificării, dar instanțele au refuzat audierea în litigiu a acestuia cu un alt grafolog. De asemenea, instanțele au refuzat să prezinte originalele sau copiile legalizate ale anumitor pagini ale computerului central al băncii care conțin tranzacțiile din ziua în care a avut loc escrocheria. Aceste documente au fost considerate credibile și autentice de către instanțe numai pe baza declarațiilor directorilor băncii, care, potrivit reclamantului, erau contradictorii. Or, potrivit reclamantului, dacă instanțele ar fi dispus producerea originalelor acestor cecuri, s-ar fi dovedit că nu era autorul escrocheriei. Tribunalul susține că copiile documentelor prezentate instanțelor au fost modificate. Curtea consideră, în lumina tuturor argumentelor părților, că această cauză ridică întrebări serioase de fapt și de drept care nu pot fi soluționate în această etapă a examinării cererii, dar necesită o examinare pe fond ;în consecință, nu se poate declara în mod vădit nefondat, în sensul art. 35 alin. (3) din Convenție. Nu s-a ridicat niciun alt motiv de refuz. Reclamantul invocă o încălcare a art. 3, conform căruia nimeni nu poate fi supus torturii sau pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante. În timp ce era încarcerat, reclamantul a ales să lucreze la brutăria închisorii pentru că fiecare zi de lucru în închisoare este dublă, însă denunță condițiile de lucru în această brutărie unde era obligat să lucreze aproximativ 17 ore pe zi într-o cameră în care temperatura era de 50°C. Curtea consideră, în primul rând, că acest motiv ar trebui declarat inadmisibil pentru nerespectarea termenului de șase luni [art. 35 alineatul (1) și art. 4 din Convenție]: într-adevăr, reclamantul a fost eliberat la 31 martie 1999 și cererea sa a fost depusă în fața Curții la 29 mai 2000. În plus, și în subsidiar, Curtea constată că reclamantul nu și-a contestat situația în fața autorităților închisorii. În cele din urmă, reclamantul declară o încălcare a articolului 4 alineatul (2) (interzicerea muncii forțate sau obligatorii) și a articolului 5 (dreptul la libertate și securitate) din convenție. Reclamantul subliniază că a fost condamnat la 1232 de zile de încarcerare. Durata totală a detenției sale, în conformitate cu dispozițiile relevante privind munca în închisoare, ar crește la 50 de zile, deoarece ar fi lucrat 160 de zile și 2/4 și nu 145 de zile, așa cum este menționat în mod inexact în declarația de extindere. Or, printr-un simplu calcul matematic, el a fost reținut cu 16 zile mai mult în timpul căreia era obligat să lucreze. Curtea recunoaște că o problemă ar putea apărea în ceea ce privește durata detenției reclamantului, cu atât mai mult cu cât, după cum susține acesta, conducerea închisorii a întârziat să trimită cererea de extindere la Parchet. Cu toate acestea, aceasta constată că această responsabilitate, precum și cea prevăzută la art. 4 Õ 2, trebuie respinse pentru nerespectarea termenului de șase luni, întrucât reclamantul a fost eliberat la 31 martie 1999 și cererea a fost introdusă la 29 mai 2000. În consecință, aceste obiecții sunt întârziate și, prin urmare, trebuie respinse în temeiul art. 35 alin. (1) și (4) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară admisibilitate, toate mijloacele de fond rezervate, obiecțiile reclamantului întemeiate pe art. 6 alineatul (1) și alineatul (3) litera (d) din convenție Declară cererea inadmisibilă pentru surplus. Erik Fribergh Françoise Tulkens Modululr Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2003-05-09
0,96
AFFAIRE GEORGIOS PAPAGEORGIOU c. GRECE
, M. M. Apessos, conseiller auprès du Conseil juridique de l'Etat. 3. Le requérant alléguait en particulier une violation du délai raisonnable et du droit à un procès équitable (articles 6 §§ 1et 3 d) de la Convention). 4. La requête a été
CtEDO 2002-01-24
0,95
ANAGNOSTOPOULOS contre la GRECE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 54589/00 présentée par Dionysios ANAGNOSTOPOULOS contre la Grèce La Cour européenne des Droits de l’Homme (Première section), siégeant le 24 janvier 2002 en une chambre composée
CtEDO 2002-10-24
0,95
PAPATHANASIOU contre la GRECE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 62770/00 présentée par Georgios PAPATHANASIOU contre la Grèce La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 24 octobre 2002 en une chambre com
CtEDO 2002-03-07
0,95
PAPAZAFIRIS contre la GRECE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 55753/00 présentée par Athanasios PAPAZAFIRIS contre la Grèce La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 7 mars 2002 en une chambre composée de M m
CtEDO 2001-01-25
0,95
VAKALIS contre la GRECE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 53825/00 présentée par Panagiotis VAKALIS contre Grèce La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 25 janvier 2001 en une chambre composée de MM. A.
Sursă