CtEDO 20.06.2002 AI

BORGHI c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
20.06.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
BORGHI c. ITALIE (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

Cererii nr. 54767/00

prezentată de Mario BORGHI

împotriva Italiei

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Prima Secțiune), ședință din 20 iunie 2002 în o cameră compusă din

d-l C.L. Rozakis, președinte,

d-l G. Bonello,

d-l P. Lorenzen,

doamna N. Vajić,

doamna S. Botoucharova,

d-l V. Zagrebelsky,

d-l A. Kovler, judecători,

și d-l E. Fribergh, grefier de secțiune,

Având în vedere cererea mai sus menționată introdusă la 15 ianuarie 2000,

După deliberare, redactează hotărârea următoare:

Reclamantul, Mario Borghi, este cetățean italian, născut în 1964 și rezidând la Ozieri.

Faptele cauzeir, așa cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează.

În 1996, patru prostituate, X, Y, V și Z, au depus o plângere pentru jaf cu violență și au furnizat poliției indicații susceptibile de a identifica persoanele responsabile. Ca urmare a investigațiilor poliției, acuzații au fost inițiați împotriva reclamantului și a două alte persoane, A și B. Reclamantul, ofițer al carabinierilor, era acuzat în special de trafic de droguri ușoare și grele (hașiș și heroină), escrocherie, falsificare de documente, retenție de bunuri, precum și de anumite episoade de jaf cu violență și abuz de funcții publice.

În cursul investigațiilor preliminare, A și B au mărturisit, indicând că reclamantul era persoana care a comis jaful cu violență cu ei. W, un client al acelor prostituate, a recunoscut pe reclamant ca fiind unul dintre agresori.

Printr-o ordonanță din 27 decembrie 1996, judecătorul investigațiilor preliminare din Sassari a trimis pe A, B și reclamant la judecată înaintea tribunalului din același oraș.

Audierea lui W a fost fixată pentru 24 aprilie 1997. Ca urmare a unor amenințări telefonice pe care le primise, W activase la casa lui un sistem de înregistrare pe casetă audio a apelurilor.

Seara din 23 aprilie 1997, reclamantul a avut o conversație telefonică cu W. În timpul apelului reclamantului, un inspector de poliție, prieten al lui W, se afla la acesta, și, suspectând că apelul în cauză putea ascunde amenințări la adresa martorului, a activat sistemul de înregistrare pe casetă audio.

Audiența din 24 aprilie 1997 nu a avut loc din cauza absenței uneia dintre parties. W a păstrat inițial caseta incriminată la casa lui, apoi, câteva zile mai târziu, a decis să o dea poliției, care a confiscat-o. W a fost examinat la audiența publică din 22 mai 1997, și o transcriere a conversației din 23 aprilie 1997 a fost inclusă în dosarul judecătorului. Reclamantul a contestat producția acestei transcrieri, invocând faptul că era vorba de o interceptare telefonică ilegală și neautorizată. Cu toate acestea, aceste excepții au fost respinse, pe motiv că caseta nu a fost niciodată ascultată de inspectorul de poliție, care s-a mărginit să activeze sistemul de înregistrare. W, care are dreptul la secretul comunicațiilor sale, nu a consimțit să dea casetei, dar poliția și instanțele au considerat că consimțământul era implicit sau nu era necesar.

Printr-o sentință din 21 februarie 1997, tribunalul l-a condamnat pe reclamant pentru jaf cu violență, dar l-a achitat pentru acuzațiile de trafic de droguri. Reclamantul a apelat sentința.

Curtea de Apel, prin sentință din 25 martie 1999, a respins apelul și a menținut condamnarea pentru jaf cu violență. Reclamantul a depus un recurr în casație.

Curtea Supremă de Casație, prin hotărâre din 12 aprilie 2001, a anulat parțial sentința Curții de Apel și a trimis cauza pentru o nouă judecată. Cu toate acestea, reclamantul a fost de nou condamnat pentru jaf cu violență.

În ceea ce privește dreptul de vot, reclamantul se plânge că, ca persoană condamnată, a fost privat de dreptul de a vota la referendumul din 1999 privind susținerea unei anumite direcții de politică legislativă.

Curtea subliniază că obligațiile asumate de Înaltele Părți Contractante în virtutea articolului 3 din Protocolul 1 la Convenție sunt limitate la domeniul alegerilor legislative și nu vizează referendumurile (a se vedea, în special, Hilbe c. Liechtenstein (decizie), nr. 31981/96, CEDO 1999-VI, 07.09.1999, și Castelli și alții c. Italia, cereri nr. 35790/97 și 38438/97, decizia Comisiei, din 14 septembrie 1998, Decizie și Raport (DR) 94, p. 102).

Pe de altă parte, articolul 10 din Convenție nu garantează dreptul de vot (a se vedea Luksch c. Italia, cerere nr. 27614/95, decizia Comisiei, din 21 mai 1997, decizie și Raport (DR) 89-B pp. 76-77).

Rezultă că acest motiv de plângere este incompatibil ratione materiae cu dispozițiile Convenției în sensul articolului 35 § 3 și trebuie respins în aplicarea articolului 35 § 4.

Din aceste motive, Curtea, unanim,

Declară cererea inadmisibilă.

Erik Fribergh

Cristos Rozakis

Grefier

Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2004-01-22
0,94
FINAZZI contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 62152/00 présentée par Gian Mario FINAZZI contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 22 janvier 2004 en une chambre composée de :
CtEDO 2002-06-13
0,94
CORDOVA (n° 1) contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 40877/98 présentée par Agostino CORDOVA (n°1) contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 13 juin 2002 en une chambre composée de MM
CtEDO 2004-02-12
0,94
CASATI contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 4784/02 présentée par Renato CASATI contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 12 février 2004 en une chambre composée d
CtEDO 2004-09-23
0,94
DVORAK c. ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 9290/02 présentée par Marek DVORAK contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 23 septembre 2004 en une chambre composée de : MM. C
CtEDO 2002-06-20
0,94
CARROZZO contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 56725/00 présentée par Antonio CARROZZO contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 20 juin 2002 en une chambre composée de MM. C.L.
Sursă