SECȚIUNEA A TREIA CAUZA ERDOGAN c. TURCIA (Cercetarea nr. 26337/95) HOTĂRÂREA (Regulament amiabil) STRASBURG 20 iunie 2002 Această hotărâre este definitivă. Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Erdoćan c. Turcia Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care se află într-o cameră compusă din dnii Ress președinte Cabral Barreto Caflisch Zupančič H.S. Greve dnii Traja judecători Gölcüklü judecător ad hoc, V. Berger grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 30 mai 2002, Renunță hotărârea adoptată la această dată: PROCEDURA La originea cauzei se află o cerere (nr. 26337/95) îndreptată împotriva Republicii Turcia și al cărei resortisant al acestui stat, dl Mahmut Erdo la 7 octombrie 1994 în temeiul fostului articol 25 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( H. Kemal Gür, ministru plenipotențiar, director general adjunct pentru Consiliul Europei și drepturile omului la Ministerul Afacerilor Externe din Ankara. Invocând articolele 2, 3, 5, 6 alineatul (3) și 13 din convenție, reclamantul se plângea în special de moartea fiului său Baki Erdoćan, care a avut loc în timp ce acesta se afla în arest și, în plus, se considera personal victima unei încălcări a articolului 6 alineatul (1) ca urmare a duratei excesive a procedurilor penale diligente împotriva persoanelor suspectate de decesul în litigiu. În urma comunicării cererii către guvern de către Comisie, cauza a fost transferată Curții la 1 noiembrie 1998 în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 la convenție. Cererea a fost atribuită celei de a patra secțiuni a Curții (articolul (1) din Convenție. În urma deportării dlui Türmen, judecător ales în temeiul Turciei (art. 28), guvernul l-a desemnat pe dl Gölcüklü ca judecător ad hoc (art. 27 alineatul (2) din Convenție și art. 29 alineatul (1) din Regulamentul de procedură). La 6 septembrie 2001, după ce a primit observațiile părților, Curtea a declarat admisibilă obiecțiunile reclamantului întemeiate pe articolele 2, 3, 6 alineatul (1) și 13 din convenție. Cererea a fost declarată inadmisibilă pentru surplus. La 5 februarie 2001, după un schimb de corespondență, grefierul secțiunii a propus părților încheierea unei soluționări amiabile în sensul art. 38 alin. (1) lit. (b) din Convenție. La 1 noiembrie 2001, Curtea și-a recompus secțiunile (art. 1 din Regulamentul de procedură) și prezenta cauză a fost atribuită celei de-a treia secțiuni în noua sa componență. La 14 martie și, respectiv, 24 aprilie 2002, guvernul și reprezentantul reclamantului au transmis declarații oficiale de acceptare a unei soluționări amiabile a cazului. La 11 august 1993, fiul reclamantului, Baki Erdo Potrivit proceselor-verbale depuse la dosar, la 14 august 1993, B.E. a inițiat greva foamei. La 21 august 1993, starea sa de sănătate s-a agravat și polițiștii au constatat că nu mai era în stare să continue să fie interogați, l-au internat la spitalul civil din Aydän. La 22 august 1993, B.E. a murit în spital. Reclamantul a fost imediat informat cu privire la moartea fiului său. 12. În aceeași zi, procurorul general al Republicii Aydän, însoțit de doi medici legiști, a mers la spital și l-a chemat pe reclamantul care a identificat cadavrul. Medicii au efectuat mai întâi un examen extern al cadavrului, ceea ce a permis să se constate existența multor leziuni, cianoze și eroziuni, apoi au efectuat o autopsie clasică și au concluzionat că moartea B.E. a trebuit să apară ca urmare a unei insuficiențe respiratorii cauzate de leziunile pulmonare. 13. La 31 august 1993, Consiliul reclamantului a sesizat procurorul cu privire la Republica d'zmir (adică, procurorul general), declarând că B.E. murise din cauza torturii, a solicitat punerea în aplicare a unei a doua autopsii și a depus o plângere împotriva polițiștilor responsabili de arestarea lui B.E. La 17 septembrie 1993, reclamantul a depus, la rândul său, o plângere formală împotriva acuzațiilor de tortură ale fiului său. 14. La 23 decembrie 1993, procurorul i-a trimis înapoi pe polițiști A.A.A., T., A.K., K., C.S. și A.E. în instanță pentru fapt și rele tratamente, în sensul art. 245 alin. (1) din Codul Penal. La 22 februarie 1994, reclamantul a formulat o opoziție împotriva acestei hotărâri de nejudiciare. Cererea sa a fost respinsă la 6 aprilie 1994. Cu toate acestea, Ministerul Justiției a solicitat introducerea unui recurs în interesul legii și, în consecință, Curtea de Casație a infirmat respingerea în cauză. În acest sens, la 28 martie 1995, procurorul i-a acuzat pe polițiștii acuzați de încălcarea articolului 243 din Codul penal 15. La 21 aprilie 1998, Curtea i-a declarat pe acești din urmă vinovați de omor prin imprudență în sensul art. 452 alin. (2) din Codul penal, la care se referea art. 243 alin. (3) și i-a condamnat pe fiecare dintre ei la o sentință de condamnare fermă de 5 ani și 6 luni, precum și la o interdicție definitivă de a servi în funcția publică. Avocații apărării, reclamantul și procurorul s-au ocupat de casare. Hotărârea atacată a fost infirmată la 22 decembrie 1998, pe motiv că instrucțiunea trebuia extinsă cu privire la problemele medicale ridicate de inculpați cu privire la starea de sănătate a B.E. înainte de a fi reținută. 16. 1999, Comisia a decis să își mențină judecata inițială, considerând că dovezile medicale disponibile erau suficiente pentru a confirma convingerea intimă a judecătorilor cu privire la vinovăția inculpaților, precum și procurorul au sesizat din nou Curtea de Casație și cazul a fost înaintat Adunării Camerelor Criminale, printr-o hotărâre din 28 decembrie. 1999, Curtea a pronunțat definitiv sentința de condamnare. 17. Procedura pare să fie în curs de desfășurare în fața Curții. LA 14 martie 2002, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație 1. I declare that the Government of the Republic of Turkey offer to pay ex gratia to the aplicant an all-inclusive amount of 100.000 (hundred thousand) euro, cu un view to securing a friendly setlment of is application registered under n° 26337/95. This sum, which also covers legal expenses autentificăd with the case, shall be free of any tax that may be aplication and be paid in euro to a bank account named by the aplicant and/or his duly authorised representative. Această sumă sum shall va fi plătită cu trei luni de la data notificării de către Curtea pursuant to Article 39 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final settlement of the case. 2. The Government regret the object of individual cases of death resulting from the use of unjustified force and from the failure to protect the lives of detainees as in the circumstances of Mr. Baki Erdo 3. It is acceptd that such actions and failures constituted a violation of Articles 2 and 3 of the Convention and the Government undertake to get acentated instructions and adoption all necessary measures to ensure that the right to life and the prohibition of ill-treatment It is noted in this conection that new legal and administrative measures have been adopted which have resulted in a reduction in the object of deaths and ill-treatment of detainees in circumstances similar to those of the moment application and in more efectiv investigation being carried out. The Government consider that the supervision by the Committee of Ministers of the Council of Europe of the execution of Court judments Reference Turkey in this and similarar cases is an applicate mechanism for ensuring that improvements will continue to be made in this context. To this end, necessary co-operation in this procesion will continue to take place. Finally, the Government undertake not to request the reference of the case to the Grand Chamber pursuant to Article 43 § 1 of the Convention after the delivery of the Court's judgment. 19. La 24 aprilie 2002, Consiliul reclamantului a transmis următoarea declarație: În capacitatea mea de a face o declarație din partea Regatului Turkey that they are pregated to make to the aplicant an ex gratia all-inclusive payment of 100,000 (hundred thousand) euro with a view to concluding a friendly settlement of the case that oriinated in application nr. 26337/95. Acest sum, which also covers the costs and expenses raported to the case, will be paid in acordance with the terms stipulated in the said declaration within three months after notification of the Court's judgment delivered pursuant to Article 39 of the European Convention on Human Rights. Having duly consultad the aplicant, I accept that offer and he, in consecvence, waves all other claims against the Republic of Turkey in respect of the matters that were at the origin of the application. Noi declarăm că această casetă a fost încheiată și că nu este nevoie să se facă trimitere la textul de la rubrica de la art. 43 alineatul (1) din Convenția de la Lisabona a Curții. Această declarație este făcută cu o imagine de ansamblu cu privire la domeniul de aplicare al sistemului Friendly which the Government and I, in agreement with the aplicant, have reached. În scopul plății sumei astfel convenite, Consiliul a furnizat, de asemenea, numărul său de cont bancar Hülya ÜÇPINAR, Akbank Konak Supesi , EURO hesab. , 46 61 48390 20. Curtea ia act de soluționarea amiabilă la care au ajuns părțile (art. 39 din Convenție) și se asigură că regulamentul menționat se inspiră din respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție sau de protocoalele sale (articolele fine din Convenție și 3 din Regulamentul de procedură). eliminarea cauzei rolului Ia act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 20 iunie 2002 în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și cu art. 3 din Regulamentul de procedură. Vincent B erger Georg R es grefier Președinte
TROISIÈME SECTION
ERDOGAN c. TURQUIE
(Requête n° 26337/95)
ARRÊT
(Règlement amiable)
20 juin 2002
Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme.
En l'affaire Erdoğan c. Turquie
La Cour européenne des Droits de l'Homme (troisième section), siégeant en une chambre composée de
:
MM.
G.
Ress
,
président
,
I.
Cabral Barreto
,
L.
Caflisch
,
B.
Zupančič
,
M
me
H.S.
Greve
,
MM.
K.
Traja
,
juges
,
F.
Gölcüklü
,
juge
ad hoc,
et
de
M.
,
greffier de section
,
Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 30 mai 2002,
Rend l'arrêt que voici, adopté à cette date :
1.
A l'origine de l'affaire se trouve une requête (n° 26337/95) dirigée contre la République de Turquie et dont un ressortissant de cet Etat, M.
Mahmut Erdoğan («
le requérant
»), avait saisi la Commission européenne des Droits de l'Homme («
la Commission
») le 7 octobre 1994 en vertu de l'ancien article 25 de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales («
la Convention
»).
2.
Le requérant est représenté devant la Cour par M
e
Hülya Üçpınar, avocate à İzmir. Le gouvernement turc («
le Gouvernement
») est représenté par ses coagents ainsi que par M.
3.
Invoquant les articles 2, 3, 5, 6 § 3 et 13 de la Convention, le requérant se plaignait notamment de la mort de son fils Baki Erdoğan, survenue alors que celui-ci se trouvait en garde à vue. Par ailleurs, il s'estimait personnellement victime d'une violation de l'article 6 § 1, du fait de la durée excessive de la procédure pénale diligentée contre les présumés responsables du décès litigieux.
4.
A la suite de la communication de la requête au Gouvernement par la Commission, l'affaire a été transférée à la Cour le 1
er
novembre 1998 en vertu de l'article 5 § 2 du Protocole n° 11 à la Convention.
5.
La requête a été attribuée à la quatrième section de la Cour (article
52
§
1 du règlement). Au sein de celle-ci, la chambre chargée d'examiner l'affaire (article 27 § 1 de la Convention) a été constituée conformément à l'article
26 § 1 du règlement. A la suite du déport de M.
R.
Türmen, juge élu au titre de la Turquie (article 28), le Gouvernement a désigné M.
F.
Gölcüklü pour siéger en qualité de juge
ad hoc
(articles 27 § 2 de la Convention et 29 § 1 du règlement).
6.
Le 6 septembre 2001, après avoir recueilli les observations des parties, la Cour a déclaré recevable les griefs du requérant tirés des articles 2, 3, 6 § 1 et 13 de la Convention. La requête a été déclarée irrecevable pour le surplus.
7.
Le 5 février 2001, après un échange de correspondance, le greffier de section a proposé aux parties la conclusion d'un règlement amiable au sens de l'article 38 § 1 b) de la Convention.
8.
Le 1
er
novembre 2001, la Cour a recomposé ses sections (article
25
§
1 du règlement) et la présente affaire a été attribuée à la troisième section dans sa nouvelle composition.
9.
Les 14 mars et 24 avril 2002 respectivement, le Gouvernement et la représentante du requérant ont fait parvenir des déclarations formelles d'acceptation d'un règlement amiable de l'affaire.
10.
Le 11 août 1993, le fils du requérant, Baki Erdoğan («
B.E.
»), fut arrêté et placé en garde à vue.
11.
D'après les procès-verbaux versés au dossier, le 14 août 1993, B.E. entama une grève de la faim. Le 21 août 1993, son état de santé s'aggrava et les policiers, constatant qu'il n'était plus en état de continuer à subir des interrogatoires, le firent hospitaliser à l'hôpital civil d'Aydın.
Le 22 août 1993, B.E. décéda à l'hôpital. Le requérant fut immédiatement informé de la mort de son fils.
12.
Le même jour, le procureur de la République d'Aydın, accompagné de deux médecins légistes, se rendit à l'hôpital. Il y convoqua le requérant qui identifia le corps.
Les médecins procédèrent d'abord à un examen extérieur du cadavre, ce qui permit de constater l'existence de nombreuses lésions, cyanoses et érosions. Ensuite, ils firent une autopsie classique et conclurent que la mort de B.E. avait dû survenir suite à une insuffisance respiratoire issue des lésions pulmonaires.
13.
Le 31 août 1993, le conseil du requérant saisit le procureur de
la République d'İzmir («
le procureur
»). Affirmant que B.E. était décédé du fait des tortures, il sollicita la mise en œuvre d'une seconde autopsie et porta plainte contre les policiers responsables de la garde à vue de B.E.. Le 17
septembre 1993, le requérant déposa, à son tour, une plainte formelle contre les présumés tortionnaires de son fils.
14.
Le 23 décembre 1993, le procureur renvoya les policiers A.Ç., İ.T., A.K., İ.K., C.S. et A.E. en jugement pour «
voie de fait
et mauvais traitements », au sens de l'article 245 § 1 du code pénal. Il rendit un non-lieu quant au chef «
d'extorsion d'aveux sous la torture
», réprimé par l'article 243 du code.
Le 22 février 1994, le requérant forma opposition contre cette ordonnance de non-lieu. Sa demande fut rejetée le 6 avril 1994.
Cependant, le ministère de la justice demanda l'introduction d'un pourvoi dans l'intérêt de la loi et, en conséquence, la Cour de cassation infirma le rejet en question.
Sur ce, le 28 mars 1995, le procureur mit les policiers prévenus en accusation pour infraction à l'article 243
du code pénal.
15.
Le 21 avril 1998, la cour d'assises déclara ces derniers coupables d'homicide involontaire au sens de l'article 452 § 2 du code pénal, auquel renvoyait l'article 243 § 3. Elle les condamna chacun à une peine de réclusion ferme de 5 ans et 6 mois ainsi qu'à une interdiction définitive de servir dans la fonction publique.
Les avocats de la défense, le requérant ainsi que le procureur se pourvurent en cassation. L'arrêt attaqué fut infirmé le 22 décembre 1998, au motif que l'instruction devait être élargie sur les questions médicales soulevées par les prévenus quant à l'état de santé de B.E. avant
son placement en garde à vue.
16.
Le dossier fut renvoyé devant la cour d'assises. Le 24
juin
1999, celle-ci décida de maintenir son jugement initial estimant que les preuves médicales disponibles suffisaient pour confirmer l'intime conviction des juges quant à la culpabilité des prévenus.
Ces derniers ainsi que le procureur saisirent de nouveau la Cour de cassation et l'affaire fut déférée à l'assemblée des chambres criminelles. Par un arrêt du 28
décembre
1999, celle-ci cassa définitivement le jugement de condamnation.
17.
La procédure semble être pendante devant la cour d'assises.
18.
Le 14 mars 2002, la Cour a reçu du Gouvernement la déclaration suivante
:
«
1.I declare that the Government of the Republic of Turkey offer to pay
ex gratia
to the applicant an all-inclusive amount of 100,000
(hundred thousand) euros, with a view to securing a friendly settlement of his application registered under n°
26337/95. This
sum, which also covers legal expenses connected with the case, shall be free of any tax that may be applicable and be paid in euros to a bank account named by the applicant and/or his duly authorised representative. This sum shall be payable within three months from the date of the notification of the judgment delivered by the Court pursuant to Article 39 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final settlement of the case.
2.The Government regret the occurrence of individual cases of death resulting from the use of unjustified force and from the failure to protect the lives of detainees as in the circumstances of Mr Baki Erdoğan's death, notwithstanding existing Turkish legislation and the resolve of the Government to prevent such acts and to remedy such failures.
3.It is accepted that such acts and failures constituted a violation of Articles 2
and 3 of the Convention
and the Government undertake to issue appropriate instructions and adopt all necessary measures to ensure that the right to life and the prohibition of ill-treatment –
including the obligation to carry out effective investigations as also required by Articles
2 and 13
–
are respected in the future. It is noted in this connection that new legal and administrative measures have been adopted which have resulted in a reduction in the occurrence of deaths and ill-treatment of detainees in circumstances similar to those of the instant application and in more effective investigations being carried out.
4.
The Government consider that the supervision by the Committee of Ministers of the Council of Europe of the execution of Court judgments concerning Turkey in this and similar cases is an appropriate mechanism for ensuring that improvements will continue to be made in this context. To this end, necessary co-operation in this process will continue to take place.
5.
Finally, the Government undertake not to request the reference of the case to the Grand Chamber pursuant to Article 43 § 1 of the Convention after the delivery of the Court's judgment.
»
19.
Le 24 avril 2002, le conseil du requérant fit parvenir la déclaration suivante :
«
In my capacity as the representative of the applicant, Mr Mahmut Erdoğan, I have taken cognizance of the declaration of the Government of the Republic of Turkey that they are prepared to make to the applicant an
ex gratia
all-inclusive payment of 100,000 (hundred thousand) euros with a view to concluding a friendly settlement of the case that originated in application n° 26337/95. This sum, which also covers the costs and expenses related to the case, will be paid in accordance with the terms stipulated in the said declaration within three months after notification of the Court's judgment delivered pursuant to Article 39 of the European Convention on Human Rights.
Having duly consulted the applicant, I accept that offer and he, in consequence, waives all other claims against the Republic of Turkey in respect of the matters that were at the origin of the application. We declare that the case has been settled finally and we undertake not to request the reference of the case to the Grand Chamber pursuant to Article 43 § 1 of the Convention after the delivery of the Court's judgment.
This declaration is made within the scope of the friendly settlement which the Government and I, in agreement with the applicant, have reached.
»
Aux fins du versement de la somme ainsi convenue, le conseil a également fourni son numéro de compte bancaire
:
«
Hülya ÜÇPINAR,
Akbank Konak Șubesi
hesabı
, 46 61 48390
»
20.
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties (article 39 de la Convention). Elle est assurée que ledit règlement s'inspire du respect des droits de l'homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles
37
§
1
in
fine
de la Convention et
62
§
3 du règlement).
21.
Partant, il convient de rayer l'affaire du rôle.
PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L'UNANIMITÉ,
1.
Décide
de rayer l'affaire du rôle
;
2.
Prend acte
de l'engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l'affaire à la Grande Chambre.
Fait en français, puis communiqué par écrit le 20 juin 2002 en application de l'article 77 §§ 2 et 3 du règlement.
Vincent B
erger
Georg R
ess
Greffier
Président