- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 5 decembrie 2002
- Stat pârât
- TUR
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
Mahmut Demir împotriva Turciei
Traducere în română Auto
TURCIA (solicitarea nr. 22280/93) HOTĂRÂREA (Regulamentul amabil) STRASBURG 5 decembrie 2002 În cauza Mahmut Demir c. Turcia Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care se află într-o cameră compusă din Tulkens Președinte Bonello Lorenzen Vajić Botousarova Zagrebelsky judecători Gölcüklü, judecător ad-hoc, Nielsen, grefier adjunct al secțiunii După ce a deliberat în camera Consiliului la 14 noiembrie 2002, a adoptat hotărârea adoptată la această dată: PROCEDURA La originea cauzei se afla o cerere (n 22280/93) îndreptată împotriva Republicii Turcia și al cărei resortisant al acestui stat, dl Mahmut Demir ( La 21 iunie 1993, în temeiul fostului articol 25 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind drepturile omului).
Reclamantul este reprezentat în fața Curții de către dl Kevin Boyle și dl Françoise Hampson, profesori la Universitatea din Essex, Regatul Unit. Guvernul turc ( Erdoćan șcan, ministru plenipotențiar, director general adjunct pentru Consiliul Europei și drepturile omului la Ministerul Afacerilor Externe din Ankara. Invocând articolele 2, 3, 5, 6, 8, 13, 14, 18 din Convenție, reclamantul s-a plâns în special de moartea celor două nepoate ale sale și de rănirea gravă a tatălui său în timpul unei operații militare desfășurate în satul lor, precum și de lipsa unei anchete eficiente în acest sens. Pe de altă parte, el a considerat că a fost victima unei încălcări a dreptului său la respectarea proprietății sale, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, ca urmare a distrugerii casei tatălui său de către membrii forțelor de securitate.
La 9 ianuarie 1995, Comisia a declarat cererea admisibilă. În decembrie 1995, delegații s-au prezentat la Ankara la 18 noiembrie 1996 pentru a obține mărturii în acest sens. În lipsa încheierii examinării cererii înainte de 1 noiembrie 1999, Comisia a înaintat-o Curții la această dată, în conformitate cu art. 5 alineatul (3) a doua teză din Protocolul nr. 11 la Convenție. Cererea a fost atribuită celei de-a doua secțiuni a Curții (art. 5 alineatul (3) a doua teză din Protocolul nr. 11 la Convenție). 1 din regulament. În urma deportării dlui Türmen, judecător ales în temeiul Turciei (art. 28), guvernul l-a desemnat pe dl Gölcüklü ca judecător ad hoc (articolele 272 din Convenție și 29 alineatul (1) din Regulamentul de procedură).
noiembrie 2001, Curtea și-a recompus secțiunile (art. 1 din Regulamentul de procedură) și prezenta cauză a fost atribuită primei secțiuni în noua sa componență. La 23 noiembrie 2001, după un schimb de corespondență, grefierul secțiunii a propus părților încheierea unui regulament amiabil în sensul articolului 38 alineatul (1) litera (b) din Convenție. 10. La 18 decembrie 2001, reclamantul a trimis o declarație oficială de acceptare a unei soluționări amiabile a cazului. La 18 februarie 2002, guvernul a comunicat grefei un proiect de declarație de soluționare amiabilă, al cărui reclamant a convenit la 29 februarie 2002. La 31 iulie 2002, guvernul a transmis declarația oficială cu privire la acesta.
Pe 17 decembrie 1992, un grup înarmat al PKK a luat un minibuz civil în ambuscadă; pasagerii au fost forțați să coboare din microbuz și unul dintre ei, lucrând în numele statului ca paznic de sat, a fost executat imediat. 12. Pe 19 decembrie 1992, soldați Împreună cu gărzile de sat au intrat în satul Tepecik, unde locuia familia reclamantului. Patru grenade au fost lansate în casa lui Yusuf Demir, tatăl reclamantului. Au fost trei explozii; nepoatele reclamantului, Dilek și Dilan Demir, au găsit moartea și tatăl său au fost grav rănite. 13. Sătenii, inclusiv reclamantul, și-au pierdut casele și bunurile, au fost obligați să părăsească Tepecik. Nici o familie nu a fost autorizată să îngroape corpurile rudelor lor în sat; acestea au fost aduse și îngropate la Diyarbakir.
14. Se pare că o anchetă penală a fost inițiată ex officială. Cu toate acestea, Curtea nu dispune de informații cu privire la rezultatul acesteia. 15. Între timp, domnul Yusuf Demir, mai întâi tratat în Spitalul Civil din Diyarbakr, a acoperit sănătatea în urma unor intervenții chirurgicale importante. ÎN DREPT 16. Curtea a primit următoarea declarație din partea guvernului.
I declare that the Government of the Republic of Turkey offer to pay ex gratia to the applicant Mahmut Demir an all-inclusive amount of 116,000 (one hundred and saxene thousand) pounds sterlină [1] , with a view to securing a friendly settlement of is application reglemented under n 22280/93. This sum, which also covers legal expenses conected with the case, shall be free of any tax that may be applicable and be paid in pounds sterlină to a bank account named by the aplicant and/ or duly authorised representative. Această sumă sum shall va fi plătită cu trei luni de la data notificării de către Curtea pursuant to Article 39 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final settlement of the case.
The Government regret the object of individual cases of death, as in the case of Misses Dilek and Dilan Demir, and of grieouse injury, as in the case of Mr Yusuf Demir, resulting from the unjustified and disproportionate use of force, notwithstanding existing Turkish legislation and the resolve of the Government to prevent such actions.
It isacceptd that the earth of deaths and of grievous injury in the present case and the inadequate Investigation that followed constituted a violation of Articles 2 and 13 of the convention. The Government undertake to get apte instructions and adoption all necessary measures to ensure that the right to lie include obligația de a face investigații eficiente as required by aceste articole is respectd. It is noted in this conection that new legal and administrativ measures have been adopted which have resulted in, among other things, more efectiv investigation into cases of death in circumstances similar to those of the moment application.
The Government considerir that the supervision by the Committee of Ministers of the Council of Europe of the execution of Court judments Reference Turkey in this and similarar cases is an applicate mechanism for ensuring that improvements will continue to be made in this context. To this end, necessary co-operation in this procesion will continue to take place.
Finally, the Government undertake not to request the reference of the case to the Grand Chamber pursuant to Article 43 § 1 of the Convention after the delivery of the Court's judgment. 17. Reclamantul a trimis o declarație redactată în limba spaniolă și semnată de el. Versiunea în limba engleză furnizată de consiliile sale se prezintă după cum urmează: ... I acknowledge the terms of the Turkish Government friendly settlement propoual in the case before the European Court of Human Rights. In relation with the same one, I would like to manifest that I agree with it and with the compensation. for all effects, signs, Mahmut Demir 18. Curtea ia act de soluționarea amiabilă la care au ajuns părțile (art. 39 din Convenție). Curtea se asigură că regulamentul menționat se inspiră din respectarea drepturilor omului, așa cum le recunosc Convenția sau protocoalele sale (articolele fine din Convenție și 3 din Regulamentul de procedură). eliminarea cauzei rolului Ia act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 5 decembrie 2002 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Søren Nielsen Françoise Tulkens Grefier Adjunct Președinte [1] 184,140.95 EUR
PREMIÈRE SECTION
AFFAIRE MAHMUT DEMİR c. TURQUIE (Requête n o 22280/93) ARRÊT (Règlement Amiable) STRASBOURG 5 Décembre 2002 En l'affaire Mahmut Demir c. Turquie La Cour européenne des Droits de l'Homme (première section), siégeant en une chambre composée de : M me F. Tulkens , présidente , M. G. Bonello , M. P. Lorenzen , M me N. Vajić , M me S. Botoucharova , M. V. Zagrebelsky , juges , M. F. Gölcüklü, juge ad hoc, et de M. S . Nielsen, greffier adjoint de section , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 14 novembre 2002, Rend l'arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE
A l'origine de l'affaire se trouve une requête (n o 22280/93) dirigée contre la République de Turquie et dont un ressortissant de cet Etat, M. Mahmut Demir (« le requérant »), avait saisi la Commission européenne des Droits de l'Homme (« la Commission ») le 21 juin 1993 en vertu de l'ancien article 25 de la Convention de sauvegarde des Droits de l'Homme et des Libertés fondamentales (« la Convention »).
Le requérant est représenté devant la Cour par M. Kevin Boyle et M me Françoise Hampson, professeurs à l'université d'Essex, au Royaume-Uni. Le gouvernement turc (« le Gouvernement ») est représenté par ses coagents ainsi que par M. Erdoğan İșcan, ministre plénipotentiaire, directeur général adjoint pour le Conseil de l'Europe et les droits de l'homme au ministère des affaires étrangères à Ankara.
Invoquant les articles 2, 3, 5, 6, 8, 13, 14, 18 de la Convention, le requérant se plaignait notamment de la mort de ses deux nièces et de la blessure grave de son père survenues lors d'une opération militaire menée dans leur village ainsi que de l'absence d'une enquête efficace à ce sujet. Par ailleurs, il s'estimait victime d'une violation de son droit au respect de ses biens, au sens de l'article 1 du Protocole n o 1, du fait de la destruction de la maison de son père par les membres des forces de sécurité.
Le 9 janvier 1995, la Commission a déclaré la requête recevable.
Conformément à la décision que la Commission avait prise le 2 décembre 1995, des délégués se sont rendus à Ankara le 18 novembre 1996 afin d'y recueillir des témoignages.
Faute d'avoir pu terminer l'examen de la requête avant le 1 er novembre 1999, la Commission l'a déférée à la Cour à cette date, conformément à l'article 5 § 3, seconde phrase, du Protocole n o 11 à la Convention.
La requête a été attribuée à la seconde section de la Cour (article 52 § 1 du règlement). Au sein de celle-ci, la chambre chargée d'examiner l'affaire (article 27 § 1 de la Convention) a été constituée conformément à l'article 26 § 1 du règlement. A la suite du déport de M. R. Türmen, juge élu au titre de la Turquie (article 28), le Gouvernement a désigné M. F. Gölcüklü pour siéger en qualité de juge ad hoc (articles 27 § 2 de la Convention et 29 § 1 du règlement).
Le 1 er novembre 2001, la Cour a recomposé ses sections (article 25 § 1 du règlement) et la présente affaire a été attribuée à la première section dans sa nouvelle composition.
Le 23 novembre 2001, après un échange de correspondance, le greffier de section a proposé aux parties la conclusion d'un règlement amiable au sens de l'article 38 § 1 b) de la Convention.
Le 18 décembre 2001, le requérant a fait parvenir une déclaration formelle d'acceptation d'un règlement amiable de l'affaire. Le 18 février 2002, le Gouvernement a communiqué au greffe un projet de déclaration de règlement amiable, dont le requérant a convenu en date du 29 février 2002. Le 31 juillet 2002, le Gouvernement a fait parvenir la déclaration formelle le concernant. EN FAIT
Le 17 décembre 1992, un groupe armé appartenant au PKK prit un minibus civil en embuscade ; les passagers furent forcés à descendre du minibus et l'un d'eux, œuvrant pour le compte de l'Etat comme garde de village, fut exécuté sur-le-champ.
Le 19 décembre 1992, des soldats accompagnés de gardes de village firent irruption dans le village de Tepecik, où vivait la famille du requérant. Quatre grenades furent lancées à l'intérieur de la maison de Yusuf Demir, père du requérant. Il y eut trois explosions ; les nièces du requérant, Dilek et Dilan Demir, y trouvèrent la mort et son père fut grièvement blessé.
Les villageois, dont le requérant, ayant perdu leurs maisons et biens, se virent contraints de quitter Tepecik. Nulle famille ne fut autorisée à enterrer les corps de leurs proches dans le village ; ceux-ci furent amenés et inhumés à Diyarbakır.
Une enquête pénale semble avoir été initiée ex officio au sujet des événements survenus en l'espèce. Cependant, la Cour ne dispose pas d'informations quant à son issue.
Dans l'intervalle, M. Yusuf Demir, d'abord soigné dans l'hôpital civil de Diyarbakır, recouvrit la santé à la suite d'interventions chirurgicales importantes. EN DROIT
La Cour a reçu de la part du Gouvernement la déclaration suivante : « 1. I declare that the Government of the Republic of Turkey offer to pay ex gratia to the applicant Mahmut Demir an all-inclusive amount of 116,000 (one hundred and sixteen thousand) pounds sterling [1] , with a view to securing a friendly settlement of his application registered under n o 22280/93. This sum, which also covers legal expenses connected with the case, shall be free of any tax that may be applicable and be paid in pounds sterling to a bank account named by the applicant and/or his duly authorised representative. This sum shall be payable within three months from the date of the notification of the judgment delivered by the Court pursuant to Article 39 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final settlement of the case. 2. The Government regret the occurrence of individual cases of death, as in the case of Misses Dilek and Dilan Demir, and of grievous injury, as in the case of Mr Yusuf Demir, resulting from the unjustified and disproportionate use of force, notwithstanding existing Turkish legislation and the resolve of the Government to prevent such actions. 3. It is accepted that the occurrence of deaths and of grievous injury in the present case and the inadequate investigations that followed constituted a violation of Articles 2 and 13 of the Convention. The Government undertake to issue appropriate instructions and adopt all necessary measures to ensure that the right to life – including the obligation to carry out effective investigations as required by these Articles – is respected. It is noted in this connection that new legal and administrative measures have been adopted which have resulted in, among other things, more effective investigations into cases of death in circumstances similar to those of the instant application. 4. The Government consider that the supervision by the Committee of Ministers of the Council of Europe of the execution of Court judgments concerning Turkey in this and similar cases is an appropriate mechanism for ensuring that improvements will continue to be made in this context. To this end, necessary co-operation in this process will continue to take place. 5. Finally, the Government undertake not to request the reference of the case to the Grand Chamber pursuant to Article 43 § 1 of the Convention after the delivery of the Court's judgment. »
Le requérant a fait parvenir une déclaration rédigée en langue espagnole et signée par lui. La version anglaise fournie par ses conseils se présente comme suit : « (...) I acknowledge the terms of the Turkish Government friendly settlement proposal in the case before the European Court of Human Rights. In relation with the same one, I would like to manifest that I agree with it and with the compensation. For all effects, signs, Mahmut Demir »
La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties (article 39 de la Convention). Elle est assurée que ledit règlement s'inspire du respect des droits de l'homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles 37 § 1 in fine de la Convention et 62 § 3 du règlement).
Partant, il convient de rayer l'affaire du rôle. PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L'UNANIMITÉ, 1. Décide de rayer l'affaire du rôle ; 2. Prend acte de l'engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l'affaire à la Grande Chambre. Fait en français, puis communiqué par écrit le 5 décembre 2002 en application de l'article 77 §§ 2 et 3 du règlement. Søren Nielsen Françoise Tulkens Greffier adjoint Présidente [1] 184,140.95 EUR