AFFAIRE SUREK c. TURQUIE (N° 5)

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

16.07.2002

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Radiation du rôle (règlement amiable)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE SUREK c. TURQUIE (N° 5) (CtEDO, 2002)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 2 CAUZA SÜREK c. TURCIA (nr. 5) (Cercetările nr. 26976/95, 28305/95, 28307/95) HOTĂRÂREA (regulament amiabil) STRASBURG 16 iulie 2002 Această hotărâre este definitivă. În cauza Sürek c. Turcia (nr. 5), Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din domnii J.P. Costa președinte Loucaide Biersan Jungwiert Butkevych Thomassen judecători domnii Gölcüklü judecător ad-hoc, și domnul T.L. Early grefier adjunct de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 12 iunie 2001 și 2 iulie 2002, Renunță hotărârea care a fost adoptată la această ultimă dată procedura La originea cauzei se găsesc cererile (nr. 26976/95, 2830′′, 28307/95 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Reclamantul este reprezentat în fața Curții de către domnul S. Mutlu, avocat în baroul din Istanbul. Guvernul turc ( (3) Cererea are ca scop obținerea unei decizii cu privire la dacă faptele se încadrează într-o încălcare a cerințelor art. 10 din Convenție. (4) Cazul se referă la trei condamnări diferite ale reclamantului pentru că a făcut propagandă separatistă. Cele trei cereri au fost anexate prin decizia Comisiei din 14 octombrie 1996. Cazul a fost transferat Curții la 1 noiembrie 1998 în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 la convenție. Cererile prezente au fost atribuite primei secțiuni a Curții [art. 52 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. La 12 iunie 2001, după ce a primit observațiile părților, Curtea a declarat cererile admisibile. noiembrie 2001, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Prezentele cereri au fost atribuite celei de-a doua secțiuni reformulate [art. 52 alineatul (1) ] la 11 februarie și, respectiv, 22 aprilie 2002, guvernul și reclamantul au prezentat declarații formale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei. Cetățean turc născut în 1957, reclamantul își are reședința în "Stanbul." Este avocat. CIRCONSTANȚELE ESPECE 10. La 17 iulie 1993, săptămânalul Haberde Yorumda Gerçek (Adevărul în informații, Adevărul în comentarii), al cărui solicitant era asociat principal, a publicat în numărul 16 un articol intitulat "Căldura din iulie și Sivas" 11. În articol, scriitorul critica și comenta politica autorităților turce cu privire la problema kurdă și reamintea, printre altele, evenimentele din Sivas în care mai multe persoane muriseră în urma unui incendiu intenționat. 12. La 18 iulie 1993, procurorul Republicii lângă Curtea de Securitate În aceeași zi, judecătorul judecător al Curții de Securitate a statului Istanbul a emis un ordin de restricție cu privire la confiscarea hebdomadarului. 13. Curtea de Securitate de Stat l-a declarat pe reclamant vinovat de faptele reprobabile și l-a condamnat, în temeiul articolului 8 alineatul (1) și al articolului 2 din Legea privind combaterea terorismului, la o amendă de 100 de milioane de lire turcești. Curtea a constatat că, în general, articolul incriminat conținea o propagandă separatistă. "Poporul kurd avansează rapid... rezistența arată că partea adversă despre care se credea dificilă și invulnerabilă se destramă... statul care a măcelărit aproximativ 100 de kurzi la munte, în oraș, în sat, și-a arătat de această dată nazismul în Sivas, mâinile îl salută pe botan (kurde)..." 14. printr-o hotărâre din 16 ianuarie 1995, Curtea de Casație a confirmat hotărârea de primă instanță. 15. Printr-un act din 13 februarie 1995, procurorul Republicii lângă Curtea de Securitate a Statului a ordonat executarea hotărârii. 16. Articolele intitulate "Primăvara înșelătoare este de peste" "evenimentele Bingöl sunt ghinioniste" au fost extrase din reportaje făcute cu unul dintre purtătorii de cuvânt și secretarul PK. Aceste articole au fost publicate în numărul 12 al hebdomaderului Haberde Yorumda Gerçek (Adevărul în informații, Adevărul în comentarii) din iunie 1993. Ei comentau incidentele care au avut loc în urma unei proclamații a unei încetări a focului, în Bingöl (orașul din sud-estul Turciei) în care au fost uciși treizeci și trei de soldați. Ei criticau și comentau politica autorităților turce cu privire la problema kurdă 17. La 12 iunie 1993, procurorul Republicii lângă Curtea de Securitate a statului Istanbul a solicitat acestei Curți să se pronunțe cu privire la confiscarea respectivului săptămânal. În aceeași zi, judecătorul care se ocupă de Curtea de Securitate a statului Istanbul a emis o ordonanță de rejudecare cu privire la confiscarea hebdomadarului. 18. Prin hotărârea din 5 iulie 1994, Curtea de Securitate a Statului l-a declarat pe reclamant vinovat de fapte și l-a condamnat, în temeiul articolului 6 și al articolului 4 din Legea privind combaterea terorismului, la o amendă de 50,000.000 de lire turcești. Curtea a constatat că articolele puse în discuție erau raportul declarațiilor liderului PKK și ale unuia dintre reprezentanții ramurii militare a acestei organizații. 19. La 21 iulie 1994, reclamantul a formulat un recurs în recurs împotriva hotărârii din 5 iulie 1994. 20. Prin hotărârea din 30 ianuarie 1995, Curtea de Casație a confirmat hotărârea de primă instanță. 21. Printr-un act din 7 martie 1995, procurorul Republicii lângă Curtea de Securitate a statului a ordonat executarea hotărârii. 22. Articolele intitulate "Primul Congres al Mișcării tinerilor comunisti (GKH) este ținut" "Statul marionetei Kurdistan cu intrigi politice și diplomatice" au fost publicate în numărul 27 al hebdomaderului Haberde Yorumda Gerçek (Adevărat în informații, Adevărul în comentarii). Primul articol a fost comunicatul de presă al TKP/ML (Partea Comunistă turcească, Mișcarea marxistă-lenionistă). Al doilea articol a comentat, cu o abordare marxistă, politicile întreprinse de "statele imperialiste" cu privire la problema kurdă și s-a opus oricărui "stat kurd" controlat de aceste state. 23. La 27 septembrie 1992, procurorul Republicii lângă Curtea de Securitate a statului Istanbul a solicitat Curții de Securitate a statului să ia o hotărâre cu privire la confiscarea respectivului săptămînal. În aceeași zi, judecătorul care se ocupă de Curtea de Securitate a statului Istanbul a emis o hotărâre cu privire la confiscare. 24. Prin hotărârea din 2 septembrie 1993, Curtea de Securitate de Stat l-a declarat pe reclamant vinovat de fapte și l-a condamnat, în temeiul articolului 6 alineatul (2) și al articolului 4 din Legea privind combaterea terorismului, la o amendă de 249.999.999 de cărți turcești. Curtea a constatat că primul articol pus în discuție era o declarație a unei organizații ilegale și al doilea articol viza să aducă atingere integrității teritoriale a statului și unității națiunii. 25. Prin hotărârea din 11 februarie 1994, Curtea de Casație a pronunțat hotărârea de primă instanță. Comisia a considerat că criteriile utilizate de Curtea de Securitate a statului Istanbul în ceea ce privește stabilirea pedepsei nu au putut fi reținute: la stabilirea amenzii penale, judecătorul din fond a decis cu privire la majorarea pedepsei, fără a ține seama de caracterul proporțional al amenzii pentru astfel de infracțiuni. 26. Prin hotărârea din 14 iulie 1994, în conformitate cu hotărârea Curții de Casație, Curtea de Securitate a statului a reajustat condamnarea reclamantului la o amendă de 124.999.999 de lire turce. 27. La 13 septembrie 1994, reclamantul a formulat un recurs în Casație împotriva hotărârii din 14 iulie 1994. 28. Prin hotărârea din 25 ianuarie 1995, Curtea de Casație a confirmat hotărârea de primă instanță. 29. printr-un act din 22 februarie 1995, procurorul Republicii lângă Curtea de Securitate a Statului a dispus executarea hotărârii. II. DREPTUL INTERNE PERTINENT 30. art. 8 alineatul (1) din Legea privind combaterea terorismului nr. 3713 dispunea: Propaganda scrisă sau orală, reuniunile, adunările și protestele care au ca scop încălcarea unității indivizibile a statului Republicii Turcia, a teritoriului său și a națiunii sale sunt interzise indiferent de metoda sau intenția și de ideile care le-au motivat. Oricine continuă o astfel de activitate va fi condamnat la o pedeapsă de doi până la cinci ani de închisoare și la o amendă de 50 până la 100 de milioane de lire turcești (...) 31. art. 8 alineatul (1) din Legea privind combaterea terorismului, după modificarea prin Legea nr. 4120 promulgată la 27 octombrie 1995, prevede: Propaganda scrisă și orală, întrunirile, congresele și protestele menite să aducă atingere unității indivizibile a statului Republicii Turcia prin teritoriul său și națiunea sa sunt interzise. Oricine continuă o astfel de activitate va fi condamnat la o pedeapsă de 1 - 3 ani de închisoare și la o amendă de o sută - trei sute de milioane de lire turcești. (...) 32. art. 8 alineatul (2) din Legea privind combaterea terorismului, care a fost ridicată, prevede condamnarea proprietarilor publicațiilor incriminate. 33. art. 6 din Legea privind combaterea terorismului prevede: Oricine dezvăluie crimele comise de organizațiile teroriste care vizează anumite persoane, identificându-le sau nu, sau dezvăluind sau public identitatea agenților publici implicați în lupta împotriva terorismului, sau arată așa-zișii agenți ca țintă, va fi pedepsit. (...) Oricine tipărește sau publică fluturașele și declarațiile organizațiilor teroriste va fi pedepsit (...) III. D I S P O ZI Ț II PERTINENTE ALE REZOLUȚIEI INTERIOARE A COMITETULUI MINISTR 2001 NR. (106) PRIVIND ATRIBUȚIILE LA LIBERTATEA DE EXPERIENȚIE ÎN TURCIA 34. Prin Rezoluția adoptată anterior la 23 iulie 2001, care se referă la hotărârile Curții și la Rezoluția interimară DH(99) 560 din 8 octombrie 1999 [1] adoptat cu ocazia raportului Comisiei Europene pentru Drepturile Omului în cauza 25658/94 privind Turcia în ceea ce privește libertatea de exprimare, Comitetul miniștrilor Consiliului Europei a reamintit că În toate aceste cazuri, Curtea sau Comitetul miniștrilor au constatat în special că condamnările penale ale reclamanților, din cauza declarațiilor conținute în articole, cărți, broșuri sau mesaje adresate sau pregătite publicului, le-au încălcat libertatea de exprimare, garantată prin art. 10 din Convenție. Întrucât a fost informat cu privire la un program important de reforme care a fost instituit pentru a pune, pe termen scurt, dreptul și practica turcească în conformitate cu cerințele Convenției privind libertatea de exprimare, pentru a preveni noi încălcări similare celor constatate în aceste cazuri; (...) 35. În această rezoluție, întrucât, în majoritatea acestor cazuri, condamnările figurează încă în cazierul judiciar al reclamanților și rămân în vigoare restricții ale drepturilor lor civile și politice, Comitetul de Miniștri a invitat din nou guvernul turc să se conformeze hotărârilor Curții, inclusiv prin adoptarea de măsuri individuale care să pună capăt încălcărilor constatate și care să le șteargă consecințele, în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție, și a încurajat autoritățile turce să efectueze reformele globale avute în vedere pentru a pune în aplicare dreptul turc în conformitate cu cerințele articolului La 11 februarie 2002, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație, declar că guvernul Republicii Turcia oferă reclamantului, cu titlu gratuit, suma de 18.700 EUR ca soluționare amiabilă a cererilor sale înregistrate cu numerele 26976/95, 28305/95, 28307/95. Exonerată de orice impozite aplicabile, această sumă, care acoperă, de asemenea, cheltuielile și cheltuielile aferente cauzei, va fi plătită în euro, în termen de trei luni de la hotărârea Curții în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, într-un cont bancar indicat de solicitant și/sau de reprezentantul său autorizat în mod corespunzător. Plata va fi soluționată definitiv. Condamnările Turciei pronunțate de Curte în cauzele privind urmărirea penală în temeiul articolului 312 din Codul penal sau în temeiul Legii privind prevenirea terorismului arată în mod clar că dreptul și practica turcească trebuie să fie puse urgent în conformitate cu cerințele care rezultă din art. 10 din convenție. Intervenția incriminată în cazul de față reprezintă o ilustrare suplimentară a acestui fapt și, prin urmare, guvernul se angajează să efectueze toate modificările necesare ale legislației și practicii interne în acest domeniu, astfel cum au fost deja definite în Programul național din 24 martie 2001. Guvernul face referire, de asemenea, la măsurile individuale menționate în Rezoluția interimară adoptată de Comitetul miniștrilor Consiliului Europei la 23 iulie 2001 (ResDH(2001)106), pe care le va aplica în circumstanțe precum cele care caracterizează această specie. În cele din urmă, guvernul se angajează să nu solicite, după intervenția hotărârii Curții, trimiterea cauzei la Marea Cameră, astfel cum este posibil prin art. 43 alineatul (1) din convenție. Observ că guvernul Republicii Turcia îmi oferă, cu titlu gratuit, suma de 18.700 EUR ca soluționare amiabilă a cererilor mele înregistrate la numerele 26976/95, 28305/95, 28307/95 . Exonerată de orice impozite aplicabile, această sumă, care acoperă, de asemenea, cheltuielile și cheltuielile aferente cauzei, va fi plătită în euro, în termen de trei luni de la hotărârea Curții, în conformitate cu art. 39 din Convenția europeană a drepturilor omului, într-un cont bancar pe care l-aș fi indicat. Accept această propunere și renunț, de asemenea, la orice altă pretenție împotriva Turciei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri, declar că cazul este definitiv soluționat. Prezenta declarație face parte din soluționarea amiabilă la care am ajuns eu și guvernul. În plus, mă angajez să nu solicit, după intervenția hotărârii Curții, trimiterea cauzei la Marea Cameră, făcută posibilă prin art. 43 alineatul (1) din Convenție. Comisia observă că guvernul pârât se angajează să plătească o sumă de bani reclamantului, să efectueze toate modificările aduse dreptului și practicii interne necesare pentru a aduce dreptul turc în conformitate cu cerințele Convenției privind libertatea de exprimare și să adopte, în vederea eliminării rapide și integrale a consecințelor condamnării reclamantului, măsurile individuale menționate în Rezoluția interimară adoptată de Comitetul miniștrilor Consiliului Europei la 23 iulie 2001 (ResDH(2001)106). 39. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că regulamentul amiabil intervenit se inspiră din respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție sau de protocoalele sale [articolele 37 alineatul (1) in fine] 40. Prin urmare, cauza rolului ar trebui eliminată. PRIN CES MOTIVE, CURȚIA, LA UNANIMITATE, hotărăște să șteargă cauza rolului Ia act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 16 iulie 2002, în conformitate cu art. 77 alineatul (2) și (3) din Regulamentul de procedură. T.L. Early J.-P. COSTA Grefier Adjunct Președinte A se vedea Incal c. Turcia din 9 iunie 1998, Recuperarea hotărârilor și a Deciziilor 1998-IV Arslan c. Turcia [GC], nr. 23462/94 Bașkaya și Okévoćlu c. Turcia [GC], nr. 23536/94 și 24408/94, CEDH 1999-IV Ceylan c. Turcia [GC], nr. 23556/94, CEDH 1999-IV Erdo Nr. 23168/94, nr. 2316/94, nr. 2316/94, CEDO 1999-IV Okécustolu c. Turcia [GC], nr. 24246/94 Polat c. Turcia [GC], nr. 23500/94 Sürek și Özdemir c. Turcia [GC], nr. 23927/94 și 24277/94 Sürek c. Turcia (nr. 2) [GC], nr. 24122/94 Sürek c. Turcia (nr. 4) [GC], nr. 24762/94 Öztürk c. Turcia [GC], nr. 22479/93, CEDH 1999-VI Özgür Gündem c. Turcia, nr. 23144/93, CEDH 2000-III Erdo , nr. 25723/94, CEDO 2000-VI Șener c. Turcia, nr. 26680/95, nr. 25723/94, nr. 28635/95, 30171/96 și 34535/97.