ISIKLI v. TURKEY

Decizia nr. 42769/98 a Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), de către Ahmet Remzi IȘIKLI împotriva Turciei, ședința la 20 iunie 2002 în calitate de Cameră compusă de Președintele Ress Caflisch Kūris Türmen Hedigan dna Tsatsa Nikolovska Dna H.S. Greve și dl V. Berger Secționar Având în vedere cererea depusă la 30 iunie 1998, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului prezentat de Guvernul și reclamantul la 30 aprilie 2002 și, respectiv, 8 noiembrie 2001, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul este un național turc, născut în 1928 și locuiește în İzmir. El este reprezentat în fața Curții de către dl Mehmet N. Terzi, un avocat practicant în İzmir. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Hotărârea Generală a Drumurilor Naționale și Autostrăzilor (Devlet Karayolları Genel Müdürlüğüü ) a expropriat două parcele de teren aparținând reclamantului din İzmir pentru a construi o autostradă. Un comitet de experți a evaluat valoarea acestor parcele de teren și sumele corespunzătoare au fost plătite reclamantului atunci când expropriarea a avut loc. Reclamantul a inițiat două proceduri separate în cadrul Curții Civile de Competență Generală din Bornova și a solicitat compensații suplimentare. Instanțele naționale i-au acordat o compensație suplimentară plus un dobânzi la rata legală de 30 % pe an în ceea ce privește fiecare dintre cererile sale și aceste decizii au devenit finale la 19 decembrie 1996 și, respectiv, 6 aprilie 1993. Sumele corespunzătoare au fost plătite reclamantului în 1998. Detaliile sunt indicate în tabelul de mai jos: DATA DECIZIEI PRIVIND COMPENSAȚIA ADIȚIONALĂ DE COMPENSAȚIE ADIȚIONALĂ (INTERESTELE ȘI COSTURILE LEGALE NU SE INCLUDE) (în lira turcă) DATA DE PAIEMENT AMUNTAMENTULUI (INCLUIND INTERESUL STATUTORULUI DE 30 % PE ANNUM ȘI COSTURILE) (ÎN lira turcă) 19.12.1996 (pentru prima sesiune a procedurii) 15.462.656.000 02.03.1998 și 15.06.1998 26.995.631.000 (26.531.752.000 la 02.03.1998 și 463.879.000 la 15.06.1998) 06.04.1993 (pentru a doua sesiune de procedură) 296.318.911 13.01.1998 804.915.00 Reclamantul se plânge în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție că, într-un moment în care rata anuală de inflație a fost foarte ridicată în Turcia, el a fost plătit dobânzi insuficiente pentru compensarea suplimentară primită în urma expropiării terenurilor sale și autoritățile au întârziat să-i plătească sumele relevante. În urma contactelor informale dintre reclamant și reprezentanții guvernului, grefierul secțiunii a fost invitat să asiste părțile în soluționarea acestei chestiuni. Prin urmare, grefierul a adresat proiectelor de declarații părților. Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Turciei propun să plătească 55.000 de dolari americani dlui Ahmet Remzi Ișıklı în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 42769/98. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri. 27,500 (20 de mii cinci sume) dolari SUA din această sumă, care corespunde la jumătate din totalul sumei convenite, vor fi plătite în termen de trei luni de la data eliberării deciziei de către Curte... Această sumă se plătește în dolari SUA la un cont bancar numit de către solicitant, fără impozite și taxe care pot fi aplicabile. Guvernul este de acord, de asemenea, să plătească restul de 27 500 (20 de mii cinci sute) de dolari SUA în termen de șase luni de la notificarea deciziei de către Curte... Această sumă se plătește, de asemenea, în dolari SUA unui cont bancar numit de către solicitant, fără taxe și taxe care pot fi aplicabile. Această plată va constitui rezoluția finală a cauzei...” Curtea a primit următoarea declarație de la reprezentantul reclamantului: „Not că Guvernul Turciei sunt dispus să plătească suma de 55.000 (cincă cinci mii) de dolari americani care acoperă prejudiciu material și moral și costuri pentru dl Ahmet Remzi Ișıklı, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii nr. 42769/98 în așteptarea Curții. De asemenea, remarc că plata sumei va fi plătită în următoarele condiții: 27 500 (20 mii cinci sute) dolari americani în termen de trei luni de la data eliberării deciziei de către Curte ... și 27 500 (20 mii cinci sute) dolari americani în termen de șase luni de la data notificării acestei decizii. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Turciei în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că aceasta constituie o soluționare finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamantul le-au atins...” Curtea ia act de acordul atins între părți și este convinsă că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale și consideră că nu există niciun motiv care să justifice continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții). Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri.

THIRD SECTION

DECISION

Application no. 42769/98

by Ahmet Remzi IȘIKLI

against Turkey

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 20

June

2002 as a Chamber composed of

Mr

G.

Ress

,

President

,

Mr

L.

Caflisch

,

Mr

P.

Kūris

,

Mr

R.

Türmen

,

Mr

J.

Hedigan

,

Mrs

M.

Tsatsa

-

Nikolovska

,

Mrs

H.S.

Greve

,

judges

,

and Mr V.

Berger

,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 30 June 1998,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case submitted by the Government and the applicant on 30 April 2002 and 8 November 2001 respectively,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant is a Turkish national, born in 1928 and living in İzmir. He is represented before the Court by Mr Mehmet N. Terzi, a lawyer practising in İzmir.

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

The General Directorate of National Roads and Highways (

Devlet Karayolları Genel Müdürlüğü

) expropriated two plots of land belonging to the applicant in İzmir in order to build a motorway. A committee of experts assessed the value of these plots of land and the due amounts were paid to the applicant when the expropriations took place.

The applicant initiated two separate proceedings in the Bornova Civil Court of General Jurisdiction and requested additional compensations. The national courts awarded him an additional compensation plus an interest at the statutory rate of 30 % per annum in respect of each of his claims and these decisions became final on 19 December 1996 and 6 April 1993 respectively. The due amounts were paid to the applicant in 1998.

Details are indicated in the table below:

DATE ON WHICH THE DECISION AS REGARDS ADDITIONAL COMPENSATION BECAME FINAL

AMOUNT OF ADDITIONAL COMPENSATION (INTERESTS AND LEGAL COSTS ARE NOT INCLUDED)

(In Turkish liras)

DATE OF PAYMENT

AMOUNT OF PAYMENT (INCLUDING STATUTORY INTEREST AT THE RATE OF 30 % PER ANNUM AND COSTS)

(In Turkish liras)

19.12.1996

(for the first set of proceedings)

15.462.656.000

02.03.1998 and

15.06.1998

26.995.631.000

(26.531.752.000 on 02.03.1998 and 463.879.000 on 15.06.1998)

06.04.1993

(for the second set of proceedings)

296.318.911

13.01.1998

804.915.000

COMPLAINT

The applicant complains under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention that at a time when the annual rate of inflation in Turkey was very high, he had been paid insufficient interest on additional compensation received following the expropriation of his land and the authorities had delayed in paying him the relevant amounts.

THE LAW

Following informal contacts between the applicant’s and the Government’s representatives, the Section Registrar was asked to assist the parties in reaching a solution to the matter. As a result, the Registrar addressed draft declarations to the parties.

The Court received the following declaration from the Government:

“I declare that the Government of Turkey offer to pay 55,000 (fifty-five thousand) United States dollars to Mr Ahmet Remzi Ișıklı with a view to securing a friendly settlement of the application registered under no. 42769/98. This sum shall cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs.

27,500 (twenty-seven thousand five hundred) US dollars of this sum, which corresponds to half of the whole sum agreed upon, will be payable within three months from the date of delivery of the decision by the Court... This sum shall be paid in US dollars to a bank account named by the applicant, free of any taxes and charges that may be applicable.

The Government further agree to pay the remaining 27,500 (twenty-seven thousand five hundred) US dollars within six months following notification of the decision by the Court... This sum shall also be paid in US dollars to a bank account named by the applicant, free of any taxes and charges that may be applicable. This payment will constitute the final resolution of the case....”

The Court received the following declaration from the representative of the applicant:

“I note that the Government of Turkey are prepared to pay the sum of 55,000 (fifty-five thousand) United States dollars covering pecuniary and non-pecuniary damage and costs to Mr Ahmet Remzi Ișıklı with a view to securing a friendly settlement of application no. 42769/98 pending before the Court.

I also note that the payment of the sum will be paid in the following conditions: 27,500 (twenty-seven thousand five hundred) US dollars within three months from the date of delivery of the decision by the Court ... and 27,500 (twenty-seven thousand five hundred) US dollars within six months from the date of notification of this decision.

I accept the proposal and waive any further claims against Turkey in respect of the facts of this application. I declare that this constitutes a final settlement of the case.

This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and the applicant have reached...”

The Court takes note of the agreement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols and considers that there is no reason which would justify the continuation of the examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of the Court).

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Vincent

Berger

Georg

Ress

Registrar

President