TÜRKOGLU and TURAN v. TURKEY

DECIZIE NR. 42745/98 a Deciziei nr. 4274/98 de către Saip TÜRKOδLU și Sıddıka TURAN împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința la 21 noiembrie 2002 în calitate de Cameră compusă din Președintele Ress Cabral Barreto Caflesch Kūris Türmen Zupančič dna H.S. Greve, judecători și grefierul secțiunii Berger având în vedere cererea depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 7 iulie 1998, având în vedere art. 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție, prin care competența de a examina cererea a fost transferată Curții, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat și observațiile în răspunsul prezentat de solicitant, După deliberare, hotărăsc după cum urmează: FACTELE Reclamanții, Saip Türkoğlu și Sıdıka Turan, sunt resortisanți turci, născuți în 1937 și, respectiv, 1928, locuind în İstanbul. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl Kocak, un avocat care practică în İstanbul. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. În 1990, Hotărârea Generală a Drumurilor Naționale și Autostrăzilor ( Devlet Karayolları Genel Müdürlüğü ) a expropiat două parcele de teren aparținând reclamanților din Istanbul. Un comitet de experți a evaluat valoarea acestor parcele de teren și un anumit sumă le-a fost plătită atunci când a avut loc expropriarea. La 31 martie 1994, Curtea Civilă de Jurisdicție Generală de la Istanbul le-a acordat o compensație suplimentară plus un dobânzi la rata legală de 30 % pe an. Această decizie a fost susținută de Curtea de casă la 3 octombrie 1994 și valoarea corespunzătoare a fost plătită reclamanților în ianuarie 1998. Detaliile sunt indicate în tabelul de mai jos: NUMELE APLICAȚIILOR DATEA DECIZIE FINALĂ DELIVATE DE TRIBUNALUL DE CASSARE (în lira turcă) DATEA COMPENSAȚIEI ADIȚIONALE DE COMPENSAȚIE ADIȚIONALĂ (INTERESTELE ȘI COSTURILE LEGALE) (ÎN lira turcă) DATEA PAIEMENTULUI (inclusiv INTERESUL STATUTORULUI LA TAURA DE 30 % PENTRU ANNUM ȘI COSTURI) (în lira turcă) Saip TÜRKO Sıdıka TURAN 03.10.1994 174.150.000 12.01.1998 423.211.000 COMPLAINT Reclamanții se plâng, în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, că în momentul în care rata anuală de inflație a fost foarte ridicată în Turcia, au fost plătite dobânzi insuficiente pentru compensarea suplimentară primită în urma expropiării terenurilor lor și autoritățile au întârziat să le plătească sumele relevante. În urma contactelor informale dintre solicitanți și reprezentanții guvernului, grefierul secțiunii a fost invitat să asiste părțile în soluționarea acestei chestiuni. Prin urmare, grefierul a adresat proiectelor de declarații părților. Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, Guvernul Turciei oferă să plătească dl reclamant Saip Türkoğlu suma de 19,500 (noiprezece mii cinci sute) euro și reclamantul dna Sıddıka Turan suma de 4.600 (patru mii șase sute) euro. Aceste sume sunt destinate acoperirii oricărei prejudiciu material și moral, precum și a costurilor, și vor fi plătite în termen de trei luni de la data eliberării hotărârii de către Curte. Această sumă se plătește în euro unui cont bancar numit de către solicitanți, fără taxe și taxe care pot fi aplicabile. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea a primit următoarea declarație de la reprezentantul reclamanților: „Not că Guvernul Turciei sunt pregătite să plătească reclamantului, dl reclamant Saip Türkoğlu suma de 19,500 (noiprezece mii cinci sute) de euro și reclamanta dna Sıddıka Turan suma de 4.600 (patru mii șase sute) de euro care acoperă prejudiciu material și morale și costuri, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, în așteptare în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Turciei în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că aceasta constituie o soluționare finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamanții le-au atins.” Curtea ia act de acordul atins între părți și este convinsă că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale și consideră că nu există niciun motiv care să justifice continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții). Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri.

THIRD SECTION

DECISION

Application No. 42745/98

by Saip TÜRKOĞLU and Sıddıka TURAN

against Turkey

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 21

November 2002 as a Chamber composed of

Mr

G.

Ress

,

President

,

Mr

I.

Cabral Barreto

,

Mr

L.

Caflisch

,

Mr

P.

Kūris

,

Mr

R.

Türmen

,

Mr

B.

Zupančič

,

Mrs

H.S.

Greve,

judges

,

and

Mr

V.

Berger

,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged with the European Commission of Human Rights on 7 July 1998,

Having regard to Article 5 § 2 of Protocol No. 11 to the Convention, by which the competence to examine the application was transferred to the Court,

Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicant,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicants, Saip Türkoğlu and Sıdıka Turan, are Turkish nationals, born in 1937 and 1928 respectively and living in İstanbul. They are represented before the Court by Mr

Kocak, a lawyer practising in İstanbul.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

In 1990, the General Directorate of National Roads and Highways (

Devlet Karayolları Genel Müdürlüğü

) expropriated two plots of land belonging to the applicants in Istanbul. A committee of experts assessed the value of these plots of land and a certain amount was paid to them when the expropriation took place.

Following the applicants’ request for increased compensation, on 31 March 1994 the Istanbul Civil Court of General Jurisdiction awarded them an additional compensation plus an interest at the statutory rate of 30 % per annum. This decision was upheld by the Court of Cassation on 3 October 1994 and the due amount was paid to the applicants in January 1998.

Details are indicated in the table below:

NAMES OF APPLICANTS

DATE OF FINAL DECISION DELIVERED BY THE COURT OF CASSATION AS REGARDS ADDITIONAL COMPENSATION

AMOUNT OF ADDITIONAL COMPENSATION (INTERESTS AND LEGAL COSTS ARE NOT INCLUDED) (In Turkish Liras)

DATE OF PAYMENT

AMOUNT OF PAYMENT (INCLUDING STATUTORY INTEREST AT THE RATE OF 30% PER ANNUM AND COSTS) (In Turkish Liras)

Saip TÜRKOĞLU

03.10.1994

795,940,641

13.01.1998

1,893,268,000

Sıdıka TURAN

03.10.1994

174,150,000

12.01.1998

423,211,000

COMPLAINT

The applicants complain under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention that at a time when the annual rate of inflation in Turkey had been very high, they had been paid insufficient interest on additional compensation received following the expropriation of their land and the authorities had delayed in paying them the relevant amounts.

THE LAW

Following informal contacts between the applicants’ and the Government’s representatives, the Section Registrar was asked to assist the parties in reaching a solution to the matter. As a result, the Registrar addressed draft declarations to the parties.

The Court received the following declaration from the Government:

“I declare that, with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case, the Government of Turkey offer to pay the applicant Mr

Saip Türkoğlu the sum of 19,500 (nineteen thousand five hundred) euros and the applicant Ms Sıddıka Turan the sum of 4,600 (four thousand six hundred) euros. These sums are to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs, and they will be payable within three months from the date of delivery of the judgment by the Court.

This sum shall be paid in euros to a bank account named by the applicants, free of any taxes and charges that may be applicable. The payment will constitute the final resolution of the case.”

The Court received the following declaration from the representative of the applicants:

“I note that the Government of Turkey are prepared to pay the applicant the applicant Mr

Saip Türkoğlu the sum of 19,500 (nineteen thousand five hundred) euros and the applicant Ms Sıddıka Turan the sum of 4,600 (four thousand six hundred) euros covering pecuniary and non-pecuniary damage and costs with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

I accept the proposal and waive any further claims against Turkey in respect of the facts of this application. I declare that this constitutes a final settlement of the case.

This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and the applicants have reached.”

The Court takes note of the agreement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols and considers that there is no reason which would justify the continuation of the examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of the Court).

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Vincent

Berger

Georg

Ress

Registrar

President