AYAN v. TURKEY

Ömer și Mustafa AYAN împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 21 noiembrie 2002 în calitate de Cameră compusă din Președintele Cabral Barreto Caflesch Kūris Türmen Zupančič dna H.S. Greve, judecători și grefierul secțiunii Berger având în vedere cererea depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 7 iulie 1998, având în vedere art. 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție, prin care competența de a examina cererea a fost transferată Curții, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat și observațiile în răspunsul prezentat de solicitant, După deliberare, hotărăsc după cum urmează: FACTELE Reclamanții, dl Ömer Ayan și dl Mustafa Ayan, sunt resortisanți turci, născuți în 1948 și respectiv în 1949 și trăiesc în İstanbul. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl Koçak, un avocat care practică în İstanbul. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În 1990, Hotărârea Generală a Drumurilor Naționale și Autostrăzilor ( Devlet Karayolları Genel Müdürlüğü ) a expropiat o parcelă de terenuri aparținând reclamanților din Istanbul. Un comitet de experți a evaluat valoarea parcelei de teren și această sumă le-a fost plătită atunci când a avut loc expropriarea. În urma solicitării reclamanților de compensare sporită, la 9 Noiembrie 1994 Curtea Civilă de Jurisdicție Generală a Üsküdar le-a acordat compensații suplimentare plus un dobânzi la rata legală de 30 % pe an. Această decizie a fost susținută de Curtea de Casație la 17 octombrie 1995 și valoarea corespunzătoare a fost plătită reclamanților la 12 ianuarie 1998. Detalii sunt indicate în tabelul de mai jos: DATA DECIZIEI FINALE DELIVATE DE TRIBUNALUL DE CASAZARE CU PRIVIND COMPENSAȚIA ADIȚIONALĂ (INTERESTE ȘI COSTURILE LEGALE NE INCLUZATE) DATEA PAIEMENTULUI (INCLUDAREA INTERESULUI STATUTORULUI DE 30 % PENTRU ANNUM ȘI COSTURILE) (în lira turcă) 17.10.1995 83.061.655 12.01.1998 223.519.000 COMPLAINT Reclamanții se plâng, în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, că în momentul în care rata anuală de inflație a fost foarte ridicată în Turcia, au fost plătite dobânzi insuficiente pentru compensarea suplimentară primită în urma expropiării terenurilor lor și autoritățile au întârziat să le plătească sumele relevante. În urma contactelor informale dintre solicitanți și reprezentanții guvernului, grefierul secțiunii a fost invitat să asiste părțile în soluționarea acestei chestiuni. Prin urmare, grefierul a adresat proiectelor de declarații părților. Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, Guvernul Turciei oferă să plătească 1, 300 (o mie de trei sute) de euro dlui Ömer Ayan și dlui Mustafa Ayan. Aceasta sumă este să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită în termen de trei luni de la data eliberării hotărârii de către Curte. Această sumă se plătește în euro la un cont bancar numit de către solicitanți, fără taxe și taxe care pot fi aplicabile. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea a primit următoarea declarație de la reprezentantul reclamanților: „Not că Guvernul Turciei sunt pregătite să plătească suma de 1, 300 (o mie de trei sute) euro care acoperă prejudiciu material și moral și costuri pentru dl Ömer Ayan și dl Mustafa Ayan, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe care îl așteaptă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Turciei în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că aceasta constituie o soluționare finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamanții le-au atins.” Curtea ia act de acordul atins între părți și este convinsă că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale și consideră că nu există niciun motiv care să justifice continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții). Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri.

THIRD SECTION

DECISION

Application No. 73789/01

by Ömer and Mustafa AYAN

against Turkey

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 21

November 2002 as a Chamber composed of

Mr

G.

Ress

,

President

,

Mr

I.

Cabral Barreto

,

Mr

L.

Caflisch

,

Mr

P.

Kūris

,

Mr

R.

Türmen

,

Mr

B.

Zupančič

,

Mrs

H.S.

Greve,

judges

,

and

Mr

V.

Berger

,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged with the European Commission of Human Rights on 7 July 1998,

Having regard to Article 5 § 2 of Protocol No. 11 to the Convention, by which the competence to examine the application was transferred to the Court,

Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicant,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicants, Mr Ömer Ayan and Mr Mustafa Ayan, are Turkish nationals, born in 1948 and 1949 respectively and living in İstanbul. They are represented before the Court by Mr

Koçak, a lawyer practising in İstanbul.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

In 1990, the General Directorate of National Roads and Highways (

Devlet Karayolları Genel Müdürlüğü

) expropriated a plot of land belonging to the applicants in Istanbul. A committee of experts assessed the value of the plot of land and this amount was paid to them when the expropriation took place.

Following the applicants’ request for increased compensation, on 9

November 1994 the Üsküdar Civil Court of General Jurisdiction awarded them additional compensation plus an interest at the statutory rate of 30 % per annum. This decision was upheld by the Court of Cassation on 17

October 1995 and the due amount was paid to the applicants on 12

January 1998.

Details are indicated in the table below:

DATE OF FINAL DECISION DELIVERED BY THE COURT OF CASASATION AS REGARDS ADDITIONAL COMPENSATION

AMOUNT OF ADDITIONAL COMPENSATION (INTERESTS AND LEGAL COSTS NOT INCLUDED) (In Turkish liras)

DATE OF PAYMENT

AMOUNT OF PAYMENT (INCLUDING STATUTORY INTEREST AT THE RATE OF 30 % PER ANNUM AND COSTS)

(in Turkish liras)

17.10.1995

83,061,655

12.01.1998

223,519,000

COMPLAINT

The applicants complain under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention that at a time when the annual rate of inflation in Turkey had been very high, they had been paid insufficient interest on additional compensation received following the expropriation of their land and the authorities had delayed in paying them the relevant amounts.

THE LAW

Following informal contacts between the applicants’ and the Government’s representatives, the Section Registrar was asked to assist the parties in reaching a solution to the matter. As a result, the Registrar addressed draft declarations to the parties.

The Court received the following declaration from the Government:

“I declare that, with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case, the Government of Turkey offer to pay 1, 300 (one thousand three hundred) euros to Mr

Ömer Ayan and Mr Mustafa Ayan. This sum is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs, and it will be payable within three months from the date of delivery of the judgment by the Court.

This sum shall be paid in euros to a bank account named by the applicants, free of any taxes and charges that may be applicable. The payment will constitute the final resolution of the case.”

The Court received the following declaration from the representative of the applicants:

“I note that the Government of Turkey are prepared to pay the sum of 1, 300 (one thousand three hundred) euros covering pecuniary and non-pecuniary damage and costs to Mr Ömer Ayan and Mr Mustafa Ayan with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.

I accept the proposal and waive any further claims against Turkey in respect of the facts of this application. I declare that this constitutes a final settlement of the case.

This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and the applicants have reached.”

The Court takes note of the agreement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols and considers that there is no reason which would justify the continuation of the examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of the Court).

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Vincent

Berger

Georg

Ress

Registrar

President