GÜRÜN v. TURKEY

Decizia nr. 42795/98 de către Kazım GÜRÜN împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 20 iunie 2002 în calitate de Cameră compusă de Președintele Ress Caflisch Kūris Türmen Hedigan dna Tsatsa Nikolovska dna H.S. Greve și dl V. Berger Secționar Având în vedere cererea depusă la 9 iulie 1998, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului semnat de Guvern și de reclamant la 26 aprilie 2002 și, respectiv, 8 noiembrie 2001, după ce au deliberat, decide după cum urmează: FACTE Reclamantul este un național turc, născut în 1953 și locuiește în Ankara. El este reprezentat în fața Curții de către dl Mehmet N. Terzi, un avocat practicant în İzmir. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a fost coproprieten al unei parcele de teren în İzmir. În 1992 Hotărârea Generală a Drumurilor Naționale și Autostrăzilor (Devlet Karayolları Genel Müdürlüğü ) a expropriat acest teren pentru a construi o autostradă. Un comitet de experți a evaluat valoarea parcelei de teren și suma corespunzătoare a fost plătită reclamantului atunci când expropriarea a avut loc. În urma solicitării reclamantului de compensare sporită, la 6 mai 1994 Curtea Civilă de Jurisdicție Generală din Ankara i-a acordat compensații suplimentare plus dobânzi la rata legală de 30 % pe an. Această decizie a fost susținută de Curtea de Casație la 29 mai 1995 și suma a fost plătită reclamantului în 1998. Detalii sunt indicate în tabelul de mai jos: DATA DECIZIE FINALĂ CU PRIVIND COMPENSAȚIA ADIȚIONALĂ Amendamentul COMPENSAȚIEI ADIȚIONALE (INTERESTE ȘI COSTURILE JURIDICALE NU SE INCLUZE) (în lira turcă) (1/3 din suma totală) DATA PĂRȚIILOR (INCLUIREA INTERESULUI STATUTORULUI LA TABILA DE 30 % PER ANNUM ȘI COSTURI) (ÎN lira turcă) (1/3 din suma totală) 29.05.1995 69.639.300 03.02.1998 188.998.0000 COMPLAINT Reclamantul se plânge în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție că, într-un moment în care rata anuală de inflație a fost foarte ridicată în Turcia, el a fost plătit dobânzi insuficiente pentru compensarea suplimentară primită în urma expropiării terenurilor sale și autoritățile au întârziat să-i plătească suma relevantă. În urma contactelor informale dintre reclamant și reprezentanții guvernului, grefierul secțiunii a fost invitat să asiste părțile în soluționarea acestei chestiuni. Prin urmare, grefierul a adresat proiectelor de declarații părților. Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Turciei propun să plătească 1.600 (o mie șase sute) de dolari americani dlui Kazım Gürün în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 42795/98. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită în termen de trei luni de la data livrării deciziei de către Curte... Această sumă se plătește în dolari SUA unui cont bancar numit de solicitant, fără taxe și taxe care pot fi aplicabile. Plata va constitui rezoluția finală a cauzei...” Curtea a primit următoarea declarație de la reprezentantul reclamantului: „Not că Guvernul Turciei sunt dispus să plătească suma de 1.600 (o mie șase sute) dolari americani care acoperă prejudiciu material și moral și costuri pentru dl Kazım Gürün, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii nr. 42795/98 pe care le aștepta Curtea. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Turciei în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că aceasta constituie o soluționare finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamantul au ajuns...” Curtea ia act de acordul atins între părți și este convinsă că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale și consideră că nu există niciun motiv care să justifice continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții). Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri.

THIRD SECTION

DECISION

Application no. 42795/98

by Kazım GÜRÜN

against Turkey

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 20

June

2002 as a Chamber composed of

Mr

G.

Ress

,

President

,

Mr

L.

Caflisch

,

Mr

P.

Kūris

,

Mr

R.

Türmen

,

Mr

J.

Hedigan

,

Mrs

M.

Tsatsa

-

Nikolovska

,

Mrs

H.S.

Greve

,

judges

,

and Mr V.

Berger

,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 9 July 1998,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case signed by the Government and the applicant on 26 April 2002 and 8 November 2001 respectively,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicant is a Turkish national, born in 1953 and living in Ankara. He is represented before the Court by Mr Mehmet N. Terzi, a lawyer practising in İzmir.

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

The applicant was co-owner of a plot of land in İzmir. In 1992 the General Directorate of National Roads and Highways (

Devlet Karayolları Genel Müdürlüğü

) expropriated this land in order to build a motorway. A committee of experts assessed the value of the plot of land and the corresponding amount was paid to the applicant when the expropriation took place.

Following the applicant’s request for increased compensation, on 6

May

1994 the Ankara Civil Court of General Jurisdiction awarded him additional compensation plus interest at the statutory rate of 30 % per annum. This decision was upheld by the Court of Cassation on 29

May

1995 and the due amount was paid to the applicant in 1998.

Details are indicated in the table below:

DATE OF FINAL DECISION AS REGARDS ADDITIONAL COMPENSATION

AMOUNT OF ADDITIONAL COMPENSATION (INTERESTS AND LEGAL COSTS ARE NOT INCLUDED)

(In Turkish liras)

(1/3 of the total amount)

DATE OF PAYMENT

AMOUNT OF PAYMENT (INCLUDING STATUTORY INTEREST AT THE RATE OF 30 % PER ANNUM AND COSTS) (In Turkish

liras)

(1/3 of the total amount)

29.05.1995

69.639.300

03.02.1998

188.998.0000

COMPLAINT

The applicant complains under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention that at a time when the annual rate of inflation in Turkey was very high, he had been paid insufficient interest on additional compensation received following the expropriation of his land and the authorities had delayed in paying him the relevant amount.

THE LAW

Following informal contacts between the applicant’s and the Government’s representatives, the Section Registrar was asked to assist the parties in reaching a solution to the matter. As a result, the Registrar addressed draft declarations to the parties.

The Court received the following declaration from the Government:

“I declare that the Government of Turkey offer to pay 1,600 (one thousand six hundred) United States dollars to Mr Kazım Gürün with a view to securing a friendly settlement of the application registered under no. 42795/98. This sum shall cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs, and it will be payable within three months from the date of delivery of the decision by the Court...

This sum shall be paid in US dollars to a bank account named by the applicant, free of any taxes and charges that may be applicable. The payment will constitute the final resolution of the case...”

The Court received the following declaration from the representative of the applicant:

“I note that the Government of Turkey are prepared to pay the sum of 1,600 (one thousand six hundred) United States dollars covering pecuniary and non-pecuniary damage and costs to Mr Kazım Gürün with a view to securing a friendly settlement of application no. 42795/98 pending before the Court.

I accept the proposal and waive any further claims against Turkey in respect of the facts of this application. I declare that this constitutes a final settlement of the case.

This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and the applicant have reached....”

The Court takes note of the agreement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols and considers that there is no reason which would justify the continuation of the examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of the Court).

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Vincent

Berger

Georg

Ress

Registrar

President