Kurmus împotriva Turciei

Decizia nr. 43822/98 a Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), de către Süleyman și Hatice KURMUȘ împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (a treia secțiune), care așezează la 23 mai 2002 ca Cameră compusă de Președintele Ress Cabral Barreto Caflesch Kūris Türmen Hedigan, judecătorii Tsatsa Nikolovska și dl V. Berger, grefier, având în vedere cererea depusă la 14 iulie 1998, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului prezentat de reclamanții la 8 noiembrie 2001 și, respectiv, 11 aprilie 2002, după deliberare, hotărăsc după cum urmează: FACTE Reclamanții sunt resortisanți turci, născuți în 1960 și, respectiv, în 1927 și trăiesc în Izmir.

Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl M.N. Terzi, avocat practicant la İzmir. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Hotărârea Generală a Drumurilor Naționale și Autostrăzilor (Devlet Karayolları Genel Müdürlüğü ), un organism de stat responsabil, printre altele , pentru construcția autostrăzii, a expropriat o parcelă de teren aparținând reclamanților din İzmir pentru a construi o autostrăzi. Un comitet de experți a evaluat valoarea parcelei de teren și aceste sume au fost plătite pentru ei atunci când expropriarea a avut loc. În urma cererilor de compensare sporită ale reclamanților, instanțele naționale le-au acordat compensații suplimentare plus un dobânzi la rata legală de 30 % pe an.

În 1996 Curtea de Casație a susținut hotărârile instanțelor de primă instanță și sumele corespunzătoare au fost plătite reclamanților la 5 februarie 1998. Detaliile sunt indicate în tabelele de mai jos: DATA DECIZIEI FINALE DELIVATE DE TRIBUNALUL DE CASSARE CU PRIVIND COMPENSAȚIA ADIȚIONALĂ (INTERESTELE ȘI COSTURILE LEGALE NE INCLUZATE) (în lira turcă) DATEA AMUNTĂRII DE PAIEMENT (INCLUIND INTERESUL STATUTORULUI LA TATA DE 30 % PE ANNUM ȘI COSTURI) (ÎN lira turcă) 09.07.1996 870.000 05.02.1998 1.588.552.822 COMPLAINT Reclamanții se plâng, în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, că în momentul în care rata anuală de inflație a fost foarte ridicată în Turcia, au fost plătite dobânzi insuficiente pentru compensarea suplimentară primită în urma expropiării terenurilor lor și autoritățile au întârziat să le plătească sumele relevante.

În urma contactelor informale dintre solicitanți și reprezentanții guvernului, grefierul secțiunii a fost invitat să asiste părțile în soluționarea acestei chestiuni. Prin urmare, grefierul a adresat proiectelor de declarații părților. Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Turciei propun să plătească 3 400 (3 mii patru sute de dolari americani dlui Süleyman Kurmuș și dna Hatice Kurmuș, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 43822/98. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită în termen de trei luni de la data livrării deciziei de către Curte... Această sumă se plătește în dolari SUA unui cont bancar numit de către solicitanți, fără taxe și taxe care pot fi aplicabile.

Plata va constitui rezoluția finală a cauzei...” Curtea a primit următoarea declarație de la reprezentantul reclamanților: „Not că Guvernul Turciei sunt pregătite să plătească suma de 3.400 (trei mii patru sute) dolari americani care acoperă daunele și costurile pecuniare și morale ale dlui Süleyman Kurmuș și a dnei Hatice Kurmuș, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii nr. 43822/98, în așteptarea Curții. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Turciei în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că aceasta constituie o soluționare finală a cazului.

Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamanții le-au atins...” Curtea ia act de acordul atins între părți și este convinsă că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale și consideră că nu există niciun motiv care să justifice continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții). Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri.

THIRD SECTION

DECISION Application no. 43822/98 by Süleyman and Hatice KURMUȘ against Turkey The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 23 May 2002 as a Chamber composed of Mr G. Ress , President , Mr I. Cabral Barreto , Mr L. Caflisch , Mr P. Kūris , Mr R. Türmen , Mr J. Hedigan , Mrs M. Tsatsa - Nikolovska , judges , and Mr V. Berger , Section Registrar , Having regard to the above application lodged on 14 July 1998, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case submitted by the applicants and the Government on 8 November 2001 and 11 April 2002 respectively, Having deliberated, decides as follows: THE FACTS The applicants are Turkish nationals, born in 1960 and 1927 respectively and living in İzmir.

They are represented before the Court by Mr M.N. Terzi, a lawyer practising in İzmir. The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows. The General Directorate of National Roads and Highways ( Devlet Karayolları Genel Müdürlüğü ), a state body responsible, inter alia , for motorway construction expropriated a plot of land belonging to the applicants in İzmir in order to build a motorway. A committee of experts assessed the value of the plot of land and these amounts were paid to them when the expropriation took place. Following the applicants’ requests for increased compensation, the national courts awarded them additional compensation plus an interest at the statutory rate of 30 % per annum.

In 1996 the Court of Cassation upheld the decisions of the first instance courts and the due amounts were paid to the applicants on 5 February 1998. Details are indicated in the tables below: DATE OF FINAL DECISION DELIVERED BY THE COURT OF CASSATION AS REGARDS ADDITIONAL COMPENSATION

AMOUNT OF ADDITIONAL COMPENSATION

(INTERESTS AND LEGAL COSTS

NOT INCLUDED) (in Turkish Liras)

DATE OF PAYMENT

AMOUNT OF PAYMENT (INCLUDING STATUTORY INTEREST AT THE RATE OF 30 % PER ANNUM AND COSTS) (In Turkish liras) 09.07.1996 870.000.000 05.02.1998 1.588.552.822 COMPLAINT The applicants complain under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention that at a time when the annual rate of inflation in Turkey was very high, they had been paid insufficient interest on additional compensation received following the expropriation of their land and the authorities had delayed in paying them the relevant amounts. THE LAW Following informal contacts between the applicants’ and the Government’s representatives, the Section Registrar was asked to assist the parties in reaching a solution to the matter. As a result, the Registrar addressed draft declarations to the parties.

The Court received the following declaration from the Government: “I declare that the Government of Turkey offer to pay 3,400 (three thousand four hundred) United States dollars to Mr Süleyman Kurmuș and Ms Hatice Kurmuș with a view to securing a friendly settlement of the application registered under no. 43822/98. This sum shall cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs, and it will be payable within three months from the date of delivery of the decision by the Court... This sum shall be paid in US dollars to a bank account named by the applicants, free of any taxes and charges that may be applicable.

The payment will constitute the final resolution of the case...” The Court received the following declaration from the representative of the applicants: “I note that the Government of Turkey are prepared to pay the sum of 3,400 (three thousand four hundred) United States dollars covering pecuniary and non-pecuniary damage and costs to Mr Süleyman Kurmuș and Ms Hatice Kurmuș with a view to securing a friendly settlement of application no. 43822/98 pending before the Court. I accept the proposal and waive any further claims against Turkey in respect of the facts of this application. I declare that this constitutes a final settlement of the case. This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and the applicants have reached...” The Court takes note of the agreement reached between the parties.

It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols and considers that there is no reason which would justify the continuation of the examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of the Court). For these reasons, the Court unanimously Decides to strike the application out of its list of cases. Vincent Berger Georg Ress Registrar President