BAYSAL and ACAR v. TURKEY

Decizia nr. 4103/98 a Deciziei nr. 4103/98 a Sevgi BAYSAL și Hanife ACAR împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 23 mai 2002 în calitate de Camera compusă de Președintele Ress Cabral Barreto Caflesch Kūris Türmen Hedigan Dna Tsatsa Nikolovska judecători și dl V. Berger Grefier având în vedere cererea depusă la 12 martie 1998, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului prezentat de reclamanții la 8 noiembrie 2001 și, respectiv, 11 aprilie 2002, după ce au deliberat, decide după cum urmează: Reclamanții sunt resortisanți turci, născuți în 1946 și, respectiv, 1917 și trăiesc în İstanbul. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către dl M.N. Terzi, un avocat practicant în İzmir. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de solicitanți, pot fi rezumate după cum urmează. Hotărârea Generală a Drumurilor Naționale și Autostrăzilor (Devlet Karayolları Genel Müdürlüğüü ), un organism de stat responsabil, printre altele, pentru construcția autostrăzii, a expropriat o parcelă de teren aparținând reclamanților din İstanbul, pentru a construi o autostrădă. Un comitet de experți a evaluat valoarea parcelei de teren aparținând reclamanților și această sumă le-a fost plătită atunci când a avut loc expropriația. Martie 1993 Curtea Civila Silivri a Jurisdicției Generale le-a acordat o compensare suplimentară plus un dobânzi la rata legală de 30 % pe an. Această decizie a fost susținută de Curtea de Casație la 9 noiembrie 1993 și valoarea corespunzătoare a fost plătită reclamantului în 1998. Detalii sunt indicate în tabelul de mai jos: DATA DECIZIEI FINALE DELIVATE DE TRIBUNALUL DE CASAZARE CU PRIVIND COMPENSAȚIA ADIȚIONALĂ (INTERESTE ȘI COSTURILE LEGALE NE INCLUZATE) DATEA PAIEMENTULUI (INCLUDAREA INTERESULUI STATUTORULUI DE 30 % PER ANNUM ȘI COSTURI) (în lira turcă) 09.11.1993 962.500.000 08.01.1998 2.854.922.000 COMPLAINT Reclamanții se plâng în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție că, într-un moment în care rata anuală de inflație a fost foarte ridicată în Turcia, acestea au fost plătite dobânzi insuficiente pentru compensarea suplimentară primită în urma expropiării terenurilor lor și că autoritățile au întârziat să le plătească sumele relevante. În urma contactelor informale dintre solicitanți și reprezentanții guvernului, grefierul secțiunii a fost invitat să asiste părțile în soluționarea acestei chestiuni. Prin urmare, grefierul a adresat proiectelor de declarații părților. Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că Guvernul Turciei oferă să plătească 73.700 (septzeci și trei mii șapte sute) de dolari americani dnei Sevgi Baysal și dnei Hanife Acar în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 4103/98. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri. 36,850 (a treizeci și șase mii opt sute cincizeci) de dolari SUA din această sumă, care corespunde la jumătate din totalul sumei convenite, vor fi plătite în termen de trei luni de la data eliberării hotărârii de către Curte... Această sumă va fi plătită în dolarul SUA la un cont bancar numit de către solicitanți, fără impozite și taxe care pot fi aplicabile. Guvernul este de acord, de asemenea, să plătească 36.850 (de treizeci și șase mii opt sute și cincizeci) de dolari SUA în termen de șase luni de la notificarea deciziei de către Curte... Această sumă va fi plătită, de asemenea, în dolarul SUA unui cont bancar numit de către solicitanți, fără impozite și taxe care pot fi aplicabile. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului...” Curtea a primit următoarea declarație de la reprezentantul reclamanților: „Not că Guvernul Turciei sunt dispus să plătească suma de 73.700 (septzeci și trei sute de sute) dolari americani care acoperă daunele și costurile pecuniare și morale pentru doamna Sevgi Baysal și dna Hanife Acar, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii nr. 4103/98 pe care le-a petrecut în fața Curții. De asemenea, observ că plata sumei va fi plătită în următoarele condiții: 36.850 (trezeci și șase mii opt sute și cincizeci) de dolari SUA în termen de trei luni de la data eliberării hotărârii de către Curte... și 36.850 (trezeci și șase sute și cincizeci) de dolari SUA în termen de șase luni de la data notificării acestei decizii. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Turciei în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că aceasta constituie o soluționare finală a cazului Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și reclamanții le-au atins...” Curtea ia act de acordul atins între părți și este convinsă că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale și consideră că nu există niciun motiv care să justifice continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții). Din aceste motive, Curtea decide în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri.

THIRD SECTION

DECISION

Application no. 41003/98

by Sevgi BAYSAL and Hanife ACAR

against Turkey

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 23

May

2002 as a Chamber composed of

Mr

G.

Ress

,

President

,

Mr

I.

Cabral Barreto

,

Mr

L.

Caflisch

,

Mr

P.

Kūris

,

Mr

R.

Türmen

,

Mr

J.

Hedigan

,

Mrs

M.

Tsatsa

-

Nikolovska

,

judges

,

and Mr V.

Berger

,

Section Registrar

,

Having regard to the above application lodged on 12 March 1998,

Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case submitted by the applicants and the Government on 8

November

2001 and 11 April 2002 respectively,

Having deliberated, decides as follows:

THE FACTS

The applicants are Turkish nationals, born in 1946 and 1917 respectively and living in İstanbul. They are represented before the Court by Mr M.N. Terzi, a lawyer practising in İzmir.

The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.

The General Directorate of National Roads and Highways (

Devlet Karayolları Genel Müdürlüğü

), a state body responsible, inter alia, for motorway construction, expropriated a plot of land belonging to the applicants in İstanbul in order to build a motorway. A committee of experts assessed the value of the plot of land belonging to the applicants and this amount was paid to them when the expropriation took place.

Following the applicants’ request for increased compensation, on 31

March 1993 the Silivri Civil Court of General Jurisdiction awarded them additional compensation plus an interest at the statutory rate of 30 % per annum. This decision was upheld by the Court of Cassation on 9

November

1993 and the due amount was paid to the applicant in 1998.

Details are indicated in the table below:

DATE OF FINAL DECISION DELIVERED BY THE COURT OF CASASATION AS REGARDS ADDITIONAL COMPENSATION

AMOUNT OF ADDITIONAL COMPENSATION (INTERESTS AND LEGAL COSTS NOT INCLUDED)

(In Turkish liras)

DATE OF PAYMENT

AMOUNT OF PAYMENT (INCLUDING STATUTORY INTEREST AT THE RATE OF 30 % PER ANNUM AND COSTS) (in Turkish liras)

09.11.1993

962.500.000

08.01.1998

2.854.922.000

COMPLAINT

The applicants complain under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention that at a time when the annual rate of inflation in Turkey was very high, they were paid insufficient interest on additional compensation received following the expropriation of their land and that the authorities delayed in paying them the relevant amounts.

THE LAW

Following informal contacts between the applicants’ and the Government’s representatives, the Section Registrar was asked to assist the parties in reaching a solution to the matter. As a result, the Registrar addressed draft declarations to the parties.

The Court received the following declaration from the Government:

“I declare that the Government of Turkey offer to pay 73,700 (seventy-three thousand seven hundred) United States dollars to Ms Sevgi Baysal and Ms Hanife Acar with a view to securing a friendly settlement of the application registered under no. 41003/98. This sum shall cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs.

36,850 (thirty-six thousand eight hundred and fifty) US dollars of this sum, which corresponds to half of the whole sum agreed upon, will be payable within three months from the date of delivery of the decision by the Court... This sum shall be paid in US Dollars to a bank account named by the applicants, free of any taxes and charges that may be applicable.

The Government further agree to pay the remaining 36,850 (thirty-six thousand eight hundred and fifty) US dollars within six months following notification of the decision by the Court... This sum shall also be paid in US Dollars to a bank account named by the applicants, free of any taxes and charges that may be applicable. This payment will constitute the final resolution of the case...”

The Court received the following declaration from the representative of the applicants:

“I note that the Government of Turkey are prepared to pay the sum of 73,700 (seventy-three thousand seven hundred) United States dollars covering pecuniary and non-pecuniary damage and costs to Ms Sevgi Baysal and Ms Hanife Acar with a view to securing a friendly settlement of application no. 41003/98 pending before the Court.

I also note that the payment of the sum will be paid in the following conditions: 36,850 (thirty-six thousand eight hundred and fifty) US dollars within three months from the date of delivery of the decision by the Court ... and 36,850 (thirty-six thousand eight hundred and fifty) US dollars within six months from the date of notification of this decision.

I accept the proposal and waive any further claims against Turkey in respect of the facts of this application. I declare that this constitutes a final settlement of the case

This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and the applicants have reached...”

The Court takes note of the agreement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols and considers that there is no reason which would justify the continuation of the examination of the application (Article 37 § 1

in fine

of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of the Court).

For these reasons, the Court unanimously

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Vincent

Berger

Georg

Ress

Registrar

President