YUSUF CELEBI (NO. 2) CASE AND 33 OTHER CASES AGAINST TURKEY (SEE APPENDIX) RELATING TO THE ADMINISTRATION'S DELAY IN PAYMENT OF ADDITIONAL COMPENSATION FOR EXPROPRIATION AND THE APPLICABLE RATE OF DEFAULT INTEREST

Rezoluția ResDH(2002)73 privind hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului la 18 septembrie 2001 (finală la 18 decembrie 2001) în cauza Yusuf Çelebi (nr. 2) și 33 de alte cauze împotriva Turciei (a se vedea apendicele) privind întârzierea în plată a compensației suplimentare pentru expropiere și rata aplicabilă a dobânzilor nejustificate (Adoptat de Comitetul de Miniștri la 24 iunie 2002 la a 798-a ședință a Deputaților Miniștri) Comitetul de Miniștri, în conformitate cu art. 46 alin. (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului în cele 34 detalii din apendicele prezentei rezoluții, care au fost pronunțate la 18 septembrie 2001 și transmise Comitetului de Miniștri după ce au devenit definitive în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție; Amintind că aceste cazuri au apărut în cererile împotriva Turciei, depuse la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 15 august 1991 sau la 4 mai 1992 în temeiul articolului 25 din Convenția de către 34 de resortisanți turci și că Curtea, deținută de cazurile în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 a declarat admisibilă plângerile că a existat o încălcare a dreptului reclamanților la bucuria pașnică a bunurilor lor din cauza întârzierii administrației în ceea ce privește plata compensațiilor suplimentare acordate de instanțele interne pentru expropriarea proprietăților reclamanților și din cauza diferenței substanțiale între rata dobânzii nejustificate aplicabilă la momentul respectiv și rata medie a inflației în Turcia; întrucât, în hotărârile sale din 18 septembrie 2001 privind aceste cazuri, Curtea a considerat în unanimitate: - că a existat o încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție; - a considerat că nu este necesar să se examineze plângerile reclamanților în temeiul art. 6 alin. (1) din Convenție; - a susținut că Guvernul Statului pârât trebuia să plătească reclamanților, în termen de trei luni de la data în care hotărârea a devenit finală, sumele de o justă satisfacție acordată în dolari americani care urmează să fie convertite în lira turcă la rata aplicabilă la data decontare (a se vedea pentru detalii tabelul anexat la prezenta rezoluție) și că dobânzile simple la o rată anuală de 6 % vor fi plătite pentru aceste sume de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; după ce a invitat Guvernul Statului pârât să-l informeze cu privire la măsurile luate în urma hotărârilor din 18 septembrie 2001, având în vedere obligația Turciei în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a le respecta; întrucât în timpul examinării cazurilor de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a reamintit că deja au fost luate măsuri pentru a evita noi încălcări similare [a se vedea Rezoluțiile ResDH(2001)70 și ResDH(2001)71 în cazurile Aka și, respectiv, Akkuș împotriva Turciei], în special prin intrarea în vigoare la 1 ianuarie 2000 din Legea nr. 4489, care a alăturat rata statutară a dobânzilor nejustificate cu rata anuală de reformulare aplicată de Banca Centrală Turcă la datoriile pe termen scurt (aceasta din urmă este stabilită și revizuită în mod permanent, ținând seama în special de rata inflației țării), și a indicat că hotărârile Curții au fost transmise autorităților în cauză direct; Având în vedere faptul că, la 27 martie 2002, după expirarea termenului stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamanților sumele prevăzute în hotărârile din 18 septembrie 2001 și dobânzile nejustificate, Declară, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Turciei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în aceste cazuri. Apendicele la Rezoluția ResDH(2002)73 Detalii privind 34 de cazuri și satisfacția echitabilă acordată reclamanților Hotărârea nr. Prejudiciu material Costuri și cheltuieli de prejudiciu moral Yusuf Çelebi (nr. 2) 19667/92 USD 7,645 USD 300 Osmen Özen (nr. 2) 19677/92 USD 2,148 USD 300 Hasan Öztürk (nr. 2) 19680/92 USD 9,895 USD 300 Ömer Öztürk 19684/92 USD 5,963 USD 1,000 USD 300 Yunus Öztürk (nr. 2) 19685/92 USD 10,990 USD 300 Burhan Sülün (nr. 2) 19686/92 USD 11,533 USD 300 Hüseyin Șahin 19687/92 USD 4,264 USD 300 Mehmet Șahin 19688/92 USD 4,264 USD 300 Mustafa Șahin 19689/92 USD USD 4,264 USD 300 Celal Șen 19690/92 USD 23,979 USD 300 Keziban Șen 19691/92 USD 8,038 USD 300 İbrahim Tașdemir (nr. 2) 19692/92 USD 16,949 USD 300 Mevlüt Tașdemir 19693/92 USD 20.000 USD 1,000 USD 300 Zekeriya Tașdemir (nr. 2) 19694/92 USD 13,583 USD 300 Necati Tosun 19695/92 USD 13,003 USD 1,000 USD 300 Fatma Yavuz 19696/92 USD 1,326 USD 1,000 USD 300 Hüseyin Yavuz 19697/92 USD 6,851 USD 1,000 USD 300 Șakir Yılmaz 19698/92 USD 12,652 USD 1,000 USD 300 Asim Öztekin (nr. 2) 20129/92 USD 17,389 USD 300 Baltekinoğlu 20130/92 USD 24,900 USD 1,000 USD 300 Bașar 20131/92 USD 10,107 USD 1,000 USD 300 Satu Bozkurt 20135/92 USD 7,320 USD 1,000 USD 300 İsmihan Çelebi 20137/92 USD 12,964 USD 1,000 USD 300 Mehmet Çelebi 20138/92 USD 9,133 USD 1,000 USD 300 Hüseyin Daniș (nr. 2) 20141/92 USD 15,054 USD 300 Küçükdemirkan 20145/92 USD 14,421 USD 1,000 USD 300 Minikli 20146/92 USD 6,654 USD 1,000 USD 300 Adil Öztekin 20147/92 USD 10,107 USD 1,000 USD 300 Ekrem Öztekin 20148/92 USD 10,107 USD 1,000 USD 300 Havva Öztekin 20149/92 USD 15,986 USD 1,000 USD 300 Hicap Öztekin 20150/92 USD 10,107 USD 1,000 USD 300 Mahir Tașdemir 20157/92 USD 2,734 USD 300 Mustafa Tosun 20159/92 USD 44,370 USD 1,000 USD USD 300 Șevket Yılmaz 20160/92 USD 7,475 USD 1,000 USD 300

Resolution ResDH(2002)73

concerning the judgments of the European Court of Human Rights

on 18 September 2001 (final on 18 December 2001)

in Yusuf Çelebi (No. 2) case and 33 other cases against Turkey (see Appendix) relating to the administration’s delay in payment of additional compensation for expropriation and the applicable rate of default interest

(Adopted by the Committee of Ministers on 24 June 2002

at the 798th meeting of the Ministers’ Deputies)

The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”),

Having regard to the judgments of the European Court of Human Rights in the 34 cases details of which appear in the Appendix to this resolution, which were delivered on 18 September 2001 and transmitted to the Committee of Ministers once they had become final under Articles 44 and 46 of the Convention;

Recalling that these cases originated in applications against Turkey, lodged with the European Commission of Human Rights on 15 August 1991 or 4 May 1992 under former Article 25 of the Convention by 34 Turkish nationals, and that the Court, seized of the cases under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaints that there had been a breach of the applicants’ right to the peaceful enjoyment of their possessions due to the administration’s delay in paying additional compensation awarded by the domestic courts for the expropriation of the applicants’ properties and due to the substantial difference between the default interest rate applicable at the time and the average rate of inflation in Turkey;

Whereas in its judgments of 18 September 2001 concerning these cases the Court, unanimously:

- held that there had been a violation of Article 1 of Protocol No.1 to the Convention;

- held that it was not necessary to examine the applicants’ complaints under Article 6, paragraph 1, of the Convention;

- held that the government of the respondent state was to pay the applicants, within three months from the date at which the judgment became final, the amounts of just satisfaction awarded in American dollars to be converted into Turkish liras at the rate applicable at the date of settlement (see for details the table appended to the present resolution), and that simple interest at an annual rate of 6 % would be payable on these sums from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;

Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgments of 18 September 2001, having regard to Turkey’s obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by them;

Whereas during the examination of the cases by the Committee of Ministers, the government of the respondent state recalled that measures had already been taken to avoid new, similar violations (see Resolutions ResDH(2001)70 and ResDH(2001)71 in the cases Aka and Akkuș against Turkey respectively), notably through the entry into force on 1 January 2000 of Law No. 4489, which brought the statutory rate of default interest into line with the annual rediscount rate applied by the Turkish Central Bank to short-term debts (the latter rate is fixed and permanently reviewed, taking into account particularly the country’s inflation rate), and indicated that the Court’s judgments had been sent out to the authorities directly concerned;

Having satisfied itself that on 27 March 2002, after expiry of the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicants the sums provided for in the judgments of 18 September 2001 and the default interest due,

Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of Turkey, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in these cases.

Appendix to Resolution ResDH(2002)73

Details of the 34 cases and the just satisfaction awarded to the applicants

Case

Application No.

Pecuniary Damage

Non-pecuniary Damage

Costs and Expenses

Yusuf Çelebi (No. 2)

19667/92

USD 7.645

-

USD 300

Osmen Özen (No. 2)

19677/92

USD 2.148

-

USD 300

Hasan Öztürk (No. 2)

19680/92

USD 9.895

-

USD 300

Ömer Öztürk

19684/92

USD 5.963

USD 1.000

USD 300

Yunus Öztürk (No. 2)

19685/92

USD 10.990

-

USD 300

Burhan Sülün (No. 2)

19686/92

USD 11.533

-

USD 300

Hüseyin Șahin

19687/92

USD 4.264

-

USD 300

Mehmet Șahin

19688/92

USD 4.264

-

USD 300

Mustafa Șahin

19689/92

USD 4.264

-

USD 300

Celal Șen

19690/92

USD 23.979

-

USD 300

Keziban Șen

19691/92

USD 8.038

-

USD 300

İbrahim Tașdemir (No. 2)

19692/92

USD 16.949

-

USD 300

Mevlüt Tașdemir

19693/92

USD 20.000

USD 1.000

USD 300

Zekeriya Tașdemir (No. 2)

19694/92

USD 13.583

-

USD 300

Necati Tosun

19695/92

USD 13.003

USD 1.000

USD 300

Fatma Yavuz

19696/92

USD 1.326

USD 1.000

USD 300

Hüseyin Yavuz

19697/92

USD 6.851

USD 1.000

USD 300

Șakir Yılmaz

19698/92

USD 12.652

USD 1.000

USD 300

Asim Öztekin (No. 2)

20129/92

USD 17.389

-

USD 300

Baltekinoğlu

20130/92

USD 24.900

USD 1.000

USD 300

Bașar

20131/92

USD 10.107

USD 1.000

USD 300

Satu Bozkurt

20135/92

USD 7.320

USD 1.000

USD 300

İsmihan Çelebi

20137/92

USD 12.964

USD 1.000

USD 300

Mehmet Çelebi

20138/92

USD 9.133

USD 1.000

USD 300

Hüseyin Daniș (No. 2)

20141/92

USD 15.054

-

USD 300

Küçükdemirkan

20145/92

USD 14.421

USD 1.000

USD 300

Minikli

20146/92

USD 6.654

USD 1.000

USD 300

Adil Öztekin

20147/92

USD 10.107

USD 1.000

USD 300

Ekrem Öztekin

20148/92

USD 10.107

USD 1.000

USD 300

Havva Öztekin

20149/92

USD 15.986

USD 1.000

USD 300

Hicap Öztekin

20150/92

USD 10.107

USD 1.000

USD 300

Mahir Tașdemir

20157/92

USD 2.734

-

USD 300

Mustafa Tosun

20159/92

USD 44.370

USD 1.000

USD 300

Șevket Yılmaz

20160/92

USD 7.475

USD 1.000

USD 300