Rezoluția ResDH(2002)70 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 20 mai 1999 în cazul Blådet Tromsø A/S și Pål Stensås împotriva Norvegiei (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 24 iunie 2002 la a 798-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale (denumită în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cazul Blådet Tromsø A/S și Pål Stensås pronunțată la 20 mai 1999 și transmis în aceeași zi Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 46 din Convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 2180/93) împotriva Norvegiei, depusă la 10 decembrie 1992 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului, în temeiul articolului 25 din Convenția de către o societate de răspundere limitată înființată în temeiul legii Norvegiei, Blådet Tromsø A/S, care publică ziarul „Blådet Tromsø”, și fostul său editor, dl Pål Stensås, un național norvegian, și că Comisia a declarat admisibilă plângerea referitoare la o ingerință disproporționată cu dreptul la libertate de expresie al reclamanților, având în vedere că au fost considerate responsabile în cadrul procedurilor civile de difamare, în 1992, pentru că au publicat, de bună credință, declarații factuale care nu s-au dovedit a fi adevărate în ceea ce privește aspecte de interes general; Amintind că cazul a fost prezentat în fața Curții de către Comisie la 24 septembrie 1998 și de către Guvernul Statului pârât la 29 octombrie 1998; întrucât în hotărârea sa din 20 mai 1999 Curtea: - deținută, cu 13 voturi împotrivă cu 4 voturi, că a existat o încălcare a articolului 10 din convenție; - a deținut, în unanimitate, că Guvernul Statului pârât trebuia să plătească reclamanților, în termen de trei luni 323 342 coroane norvegiene în ceea ce privește prejudiciile materiale; 370 199 coroane norvegiene în ceea ce privește costurile și cheltuielile și 65 000 coroane norvegiene pentru dobânzi suplimentare, iar dobânzile simple la o rată anuală de 12% vor fi plătite pentru sumele respective de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare; - respins, în unanimitate, restul cererii reclamanților pentru o justă satisfacție; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri cu privire la aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere obligația norvegiei în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție de a respecta aceasta, întrucât, în timpul examinării cazului de către Comitetul de Miniștri, Guvernul Statului pârât a furnizat Comisiei informații privind măsurile luate pentru prevenirea noilor încălcări ale aceleiași tipuri ale prezentei hotărâri (acești informații figurează în apendicele prezentei rezoluții); Având în vedere că, la 29 iunie 1999, în termenul stabilit, Guvernul Statului pârât a plătit reclamanților sumele prevăzute în hotărârea din 20 mai 1999, Declarații, după ce au luat act de informațiile furnizate de Guvernul Norvegiei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în acest caz. Apendicele la Rezoluția ResDH(2002)70 Informații furnizate de Guvernul Norvegiei în cursul examinării cazului Blådet Tromsø A/S și Pål Stensås de către Comitetul de Miniștri În răspunsul celor trei cazuri recente privind libertatea de exprimare în Norvegia (Blådet Tromsø A/S și Pål Stensås, hotărârea din 20 mai 1999; Nilsen și Johnsen, hotărârea din 25 noiembrie 1999 și Bergens Tidende, hotărârea din 2 mai 2000), Guvernul Norvegiei dorește să transmită Comitetului de Miniștri următoarele informații. În ceea ce privește consecințele pentru reclamanții Răspunsul civil pentru difamarea constatată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului este contrar articolului 10 din Convenție, sumele plătite de solicitanți ca sancțiune au fost rambursate pe deplin prin plata satisfacției echitabile acordate. Hotărârile nu au dat naștere nici o mențiune în dosarele judiciare ale reclamanților. În acest sens, trebuie reamintit faptul că legislația norvegienă permite redeschiderea procedurilor în urma unei hotărâri a Curții Europene atât în cazuri penale, cât și în cazuri civile. Astfel, în cazul în care reclamanții suferă încă de orice consecință negativă a încălcărilor constatate de Curte, acestea pot obține un remediu complet prin mijloace interne. În ceea ce privește măsurile luate pentru a preveni noi încălcări , trebuie remarcat faptul că în conformitate cu Actul privind drepturile omului din 21 mai 1999 (nr. 30), Convenția Europeană privind drepturile omului, interpretată de Curtea Europeană, are efect direct în legislația norvegienă. 1, 4, 6 și 7, precum și Pactul Națiunilor Unite privind Drepturile Civile și Politice (și protocoalele sale) și Pactul privind Drepturile Economice, Sociale și Culturale. Dispozițiile acestor instrumente prevalează asupra legii statutare naționale în caz de conflict. În special în ceea ce privește executarea cazurilor prezente, Curtea Supremă norvegiană a adaptat, în hotărârea din 25 februarie 2000 (Straffesak snr. 8/1997, Inr. 12B/2000), interpretarea infracțiunii de difamare la cerințele articolului 10 din Convenție, interpretată de Curtea Europeană în cauzele Blådet Tromsø A/S și Pål Stensås și Nilsen și Johnsen. În plus, imediat după hotărârea Curții Europene în cauza Bergens Tidende, la 2 mai 2000, președintele Curții Supreme a arătat într-un comunicat de presă că Curtea Supremă își va adapta jurisprudența la principiile care iese din hotărârile Curții de Strasbourg. Pentru a facilita aplicarea directă de către instanțele norvegiene a principiilor semnalate de Curtea Europeană în aceste cazuri, rezumatele și observațiile hotărârilor au fost, de asemenea, publicate în norvegiene în reviste juridice, printre care „Kritisk Juss” (nr. 2000 (27) 3, p. 223-260), „Mennesker og rettigher” (nr. 3/2000, p. 278-279), „Rett & Slett” (nr. 2/2000, p. 22-23), „Ju&Nytt” (nr. 5/2000, p. 1-2), în timp ce a fost atrasă atenția judecătorilor asupra faptului că textul complet al hotărârilor, în limba engleză, a fost disponibil pe site-ul Curții de Strasbourg ( www.echr.coe.int ), care este, de asemenea, accesibil direct de la site-ul oficial norvegian www.domstol.no , prezentând sistemul judiciar norvegian. Guvernul consideră că, ținând cont de competențele lingvistice ale judecătorilor norvegieni și de disponibilitatea generalizată a conexiunilor cu Internet în instanțele norvegiene, măsurile de mai sus sunt suficiente pentru a preveni noi încălcări ale aceleiași tipuri ca cele constatate în hotărârile Blådet Tromsø A/S și Pål Stensås din 20 mai 1999; Nilsen și Johnsen din 25 noiembrie 1999 și Bergens Tidende din 2 mai 2000 și, în consecință, Norvegia a respectat obligațiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție în acest sens. În plus, Guvernul dorește să sublinieze că în septembrie 1999, o comisie guvernamentală, numită prin decretul regal din 23 august 1996, a prezentat o propunere de revizuire a articolului 100 din Constituția norvegienă, în vederea consolidării protecției dreptului la libertate de exprimare. Comisia a propus, printre altele, următoarea modificare: În septembrie 2000, guvernul norvegian a prezentat Storting o Carte albă , care prezintă propuneri alternative de modificare a Constituției . Toate propunerile au fost prezentate Storting , înainte de ultimele alegeri, astfel încât să fie luată acum o decizie (cf. art. 112 din Constituție). Pentru a facilita această decizie, Guvernul va prezenta Storting în 2003 o nouă Carte albă. Comisia a propus, de asemenea, să revizuiască secțiunile privind difamarea în Codul Penal General, printre altele. O altă comisie guvernamentală, care a prezentat recent o propunere de revizuire totală a Codului Penal General, va lua în considerare toate aceste propuneri într-o etapă ulterioară.
Resolution ResDH(2002)70
concerning the judgment of the European Court of Human Rights
of 20 May 1999
in the case of Blådet Tromsø A/S and Pål Stensås against Norway
(Adopted by the Committee of Ministers on 24 June 2002
at the 798th meeting of the Ministers’ Deputies)
The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (hereinafter referred to as “the Convention”),
Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the Blådet Tromsø A/S and Pål Stensås case delivered on 20 May 1999 and transmitted the same day to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention;
Recalling that the case originated in an application (No. 21980/93) against Norway, lodged with the European Commission of Human Rights on 10 December 1992 under former Article 25 of the Convention by a limited liability company established under the law of Norway, Blådet Tromsø A/S, which publishes the newspaper “Blådet Tromsø”, and its former editor, Mr Pål Stensås, a Norwegian national, and that the Commission declared admissible the complaint relating to a disproportionate interference with the applicants’ right to freedom of expression, on account of their having been held liable in civil proceedings for defamation, in 1992, for having published, in good faith, factual statements that were not proven to be true on questions of general interest;
Recalling that the case was brought before the Court by the Commission on 24 September 1998 and by the government of the respondent state on 29 October 1998;
Whereas in its judgment of 20 May 1999 the Court:
- held, by thirteen votes to four, that there had been a violation of Article 10 of the Convention;
- held, unanimously, that the government of the respondent state was to pay the applicants, within three months 323 342 Norwegian kroner in respect of pecuniary damage; 370 199 Norwegian kroner in respect of costs and expenses and 65 000 Norwegian kroner for additional interest, and that simple interest at an annual rate of 12% would be payable on those sums from the expiry of the above-mentioned three months until settlement;
- dismissed, unanimously, the remainder of the applicants’ claim for just satisfaction;
Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;
Having invited the government of the respondent state to inform it of the measures which had been taken in consequence of the judgment of 20 May 1999, having regard to Norway’s obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by it;
Whereas during the examination of the case by the Committee of Ministers, the government of the respondent state gave the Committee information about the measures taken preventing new violations of the same kind as that found in the present judgment (this information appears in the appendix to this resolution);
Having satisfied itself that on 29 June 1999, within the time-limit set, the government of the respondent state had paid the applicants the sums provided for in the judgment of 20 May 1999,
Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of Norway, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.
Appendix to Resolution ResDH(2002)70
Information provided by the Government of Norway
during the examination of the Blådet Tromsø A/S and Pål Stensås case
by the Committee of Ministers
In response to the three recent cases concerning freedom of expression in Norway (Blådet Tromsø A/S and Pål Stensås, judgment of 20 May 1999; Nilsen and Johnsen, judgment of 25 November 1999 and Bergens Tidende, judgment of 2 May 2000), the Norwegian Government wishes to submit the following information to the Committee of Ministers.
As regards the consequences for the applicants
’ civil liability for defamation which was found by the European Court of Human Rights to be contrary to Article 10 of the Convention, the sums paid by the applicants as a sanction have been fully reimbursed through the payment of the just satisfaction awarded. The judgments have not given rise to any mention in the judicial records of the applicants. In this connection, it should be recalled that Norwegian law allows for the reopening of proceedings following a judgment of the European Court both in criminal and civil cases. Thus, should the applicants still suffer from any adverse consequence of the violations found by the Court, they can obtain a full remedy through domestic means.
As regards the measures taken to prevent new violations from occurring
, it should be noted that according to the Human Rights Act of 21 May 1999 (No. 30), the European Convention on Human Rights, as interpreted by the European Court, enjoys direct effect in Norwegian law. This Act also covers the Convention’s Protocols No. 1, 4, 6 and 7, as well as the United Nations’ Covenant on Civil and Political Rights (and its protocols) and the Covenant on Economic, Social and Cultural Rights. The provisions of these instruments prevail over national statutory law in the event of conflict.
In particular, as regards the execution of the present cases, the Norwegian Supreme Court adapted,
in a judgment of 25 February 2000 (Straffesak snr. 8/1997, Inr. 12B/2000), its interpretation of the offence of defamation to the requirements of Article 10 of the Convention, as interpreted by the European Court in the cases Blådet Tromsø A/S and Pål Stensås and Nilsen and Johnsen. Furthermore, immediately after the judgment of the European Court in the Bergens Tidende case, on 2 May 2000, the President of the Supreme Court indicated in a press release that the Supreme Court would adapt its case-law to the principles emerging from the Strasbourg Court’s judgments.
In order to facilitate the direct application by the Norwegian courts of the principles enounced by European Court in these cases, summaries and comments of the judgments have also been published in Norwegian in legal magazines, among which “Kritisk Juss” (No. 2000 (27) 3, p. 223-260), “Mennesker og rettigher” (No. 3/2000, p. 278-279), “Rett & Slett” (No. 2/2000, p. 22-23), “Ju&Nytt” (No. 5/2000, p. 1-2), while the attention of the judges has been drawn to the fact that the full text of the judgments, in English, was available on the Strasbourg Court’s website (
www.echr.coe.int
), which is also directly accessible from the Norwegian official site
www.domstol.no
, presenting the Norwegian court system.
The Government considers that, taking into account the language skills of Norwegian judges and the generalised availability of Internet connections in Norwegian courts, the above measures are sufficient to prevent new violations of the same kind as that found in the judgments of Blådet Tromsø A/S and Pål Stensås of 20 May 1999; Nilsen and Johnsen of 25 November 1999 and Bergens Tidende of 2 May 2000 and that Norway has, accordingly, complied with its obligations under Article 46, paragraph 1, of the Convention in this respect.
In addition, the Government wishes to point out that in September 1999, a Governmental Commission, appointed by Royal Decree of 23 August 1996, delivered a proposal for a revised Article 100 of the Norwegian Constitution, with a view to strengthening the protection of the right to freedom of expression. The Commission proposed
inter alia
, the following amendment:
“no person may be held liable in law for the reason that a statement is untrue if it was uttered in non-negligent good faith”
. In September 2000, the Norwegian Government presented a White Paper to the
Storting
, presenting alternative proposals for amendments of the Constitution. All the proposals were submitted to the
Storting
, before the last elections, so that a decision now may be taken (cf. Article 112 of the Constitution). In order to facilitate this decision, the Government will present a new White Paper to the
Storting
in 2003.
The Commission also proposed that the sections concerning defamation in the General Penal Code should be revised,
inter alia
that the distinction between statements regarding facts and statements containing value judgments should be made clear in the legislation. A revision of these sections has also been proposed by another Governmental Commission, which has recently delivered a proposal for a total revision of the General Penal Code. All these proposals will be considered at a later stage.