Tonsbergs Blad AS și Haukom împotriva Norvegiei

Rezoluția CM/ResDH(2009)7 [1] Execuția hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului Tønsbergs Blad As și Haukom împotriva Norvegiei (domanda nr. 510/04, hotărârea din 1 martie 2007, finală la 1 iunie 2007) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care prevede că Comitetul supraveghează executarea hotărârilor finale ale Curții Europene a Drepturilor Omului (denumită în continuare „Convenția” și „Curtea”); având în vedere hotărârea transmisă de Curte Comitetului odată ce a devenit finală; Amintind că încălcarea Convenției constatată de Curte în acest caz se referă la o încălcare a libertății de exprimare în urma procedurii de difamare penală privată în care reclamanții au fost sancționați pentru a fi publicat articole privind o presupusă încălcare a cerințelor de reședință permanentă (violație la art. 10) (a se vedea detaliile din apendice); după ce a invitat Guvernul Statului pârât să informeze Comitetul cu privire la măsurile luate pentru a se conforma obligației norvegiei în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție de a se conforma hotărârii; după examinarea informațiilor furnizate de guvern în conformitate cu normele Comitetului pentru aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție;

Având în vedere faptul că Statul pârât a plătit reclamanților satisfacția echitabilă prevăzută în hotărârea (a se vedea detaliile din apendice), reamintind că constatarea încălcărilor de către Curte necesită, mai mult și mai mult decât plata satisfacției echitabile atribuite de Curte în hotărârile sale, adoptarea de către Statul pârât, după caz: - măsurile individuale de a pune capăt încălcărilor și șterge consecințele acestora, astfel încât să se realizeze cât mai mult posibil în integritate; și - măsurile generale de prevenire a încălcărilor similare; DECLARE, după examinarea măsurilor luate de Statul pârât (a se vedea apendicele), că și-a exercitat funcțiile în temeiul art. 46 alin. (2) din Convenție în acest caz și Apendicele la Rezoluția CM/ResDH(2009)7 Informații privind măsurile de a se conforma hotărârii în cazul Tønsbergs Blad As și Haukom împotriva Norvegiei Cazul introductiv Acest caz se referă la o încălcare a libertății de exprimare a reclamanților, Tønsberg Blad AS (societatea care publică ziarul regional Tønsberg Blad) , și dna Haukom (editor în șef al ziarului la momentul material).

În urma publicării unui articol despre proprietatea de mare, al cărui proprietăți au fost suspectați că nu respectă cerințele de reședință permanentă, în 2002 reclamanții au fost condamnați pentru difamare penală într-o procedură privată acuzată de dl Rygh, un industrialist bogat și unul dintre proprietari (violația articolului 10). Curtea Europeană a constatat că scopul acestui articol era să ilustreze o problemă de interes public, reamintind că afirmațiile în cauză au consistat în declarații de fapt, nu în hotărâri privind valoarea. Ceea ce se presupune nu era o infracțiune, ci o încălcare a cerințelor de reședință, precum și dacă aceste cerințe ar trebui menținute, modificate sau abrogate.

În plus, acuzațiile au fost prezentate cu calificări de precauție, având în vedere calificările și elementele de contraechilibrare incluse în aceeași chestiune, precum și un articol de urmărire ulterioară. În plus, jurnalistul nu a putut, în opinia Curții, să fie învinovățit că nu s-a constatat în sine dacă cerințele de reședință sunt aplicabile proprietăților utilizate de dl Rygh. Curtea a concluzionat, în consecință, că procedura și sancțiunile impuse reclamanților, de exemplu, nulitatea declarațiilor făcute și plata a aproximativ 90 de persoane. 000 de euro ca daune și costuri și cheltuieli morale, au constituit o sarcină excesivă și disproporționată pentru reclamanții, capabil de a avea un efect disuasiv asupra libertății de presă în Statul pârât.

Pe 28/11/2007 b) Măsuri individuale Curtea Europeană a acordat satisfacție echitabilă în ceea ce privește prejudiciile materiale suferite de reclamanții în urma procedurii interne în cauză. Potrivit informațiilor furnizate de Ministerul Norvegiei de Justiție la 03/01/2008, nici Tønsbergs Blad AS, nici editorul șef al acestuia, dl Haukom, nu are niciun caz penal legat de acest caz. II. Măsuri generale Unele măsuri pentru facilitarea aplicării directe de către instanțele norvegiene a principiilor afirmate de Curtea Europeană privind libertatea de exprimare au fost deja adoptate, în special în contextul cazurilor Blådet Tromsø A/S și Pål Stensås, hotărârea din 20/05/1999, Nilsen și Johnsen, hotărârea din 25/11/1999 și Bergens Tidende, hotărârea din 2/05/2000, a căror examinare a fost închisă prin Rezoluții ResDH(2002)69, ResDH(2002)70 și ResDH(2002)71.

În urma acestor cazuri, art. 100 din Constituția privind libertatea de exprimare a fost modificat în 2004. Al doilea paragraf, care este relevant pentru acest caz, menționează: „Nimeni nu poate fi responsabil în lege pentru că a transmis sau a primit informații, idei sau mesaje, cu excepția cazului în care acest lucru poate fi justificat în ceea ce privește motivele de libertate de expresie, care caută adevărul, promovarea democrației și libertatea individuală de a forma avize. Această răspundere juridică este prescrisă de lege”. În opinia guvernului, formularea actuală a prezentului paragraf, aplicată în lumina jurisprudenței Curții Supreme și a Curții Europene a Drepturilor Omului, va asigura un echilibru adecvat între dreptul la libertate de exprimare și alte drepturi, cum ar fi dreptul la intimitate.

În plus, guvernul este în curs de revizuire completă a Codului General Penal și Civil, asigurând astfel aplicarea legii de difamare în conformitate cu obligațiile norvegiei în temeiul Convenției Europene a Drepturilor Omului. Având în vedere măsurile deja adoptate sau adoptate, precum și efectul direct al Convenției Europene în Norvegia, publicarea și diseminarea hotărârii Curții Europene la toate instanțele competente ar trebui să fie suficiente pentru a garanta că cerințele de la art. 10 din Convenție și jurisprudența Curții Europene vor fi luate în considerare în viitor, astfel încât să evite noi încălcări similare.

În acest context, trebuie remarcat faptul că un rezumat al hotărârii Tønsbergs Blad AS și Haukom a fost publicat în norvegienă în baza de date Lovdata (http://www.lovdata.no/avg/emdn/emdn-2004-000510-norge.html ). Baza de date Lovdata este folosită pe scară largă de toți cei care practică legea în Norvegia: avocați, funcționari, procurori și judecători. În plus, hotărârea din acest caz a fost analizată într-o jurnală legală de citire la scară largă („Setarea de bord din Strasbourg în cazul Tønsberg blad”, din Jussens Venner, nr.5/2007), și a fost menționată în diverse articole privind diferite site-uri internet: Noutăți din Centrul Norvegien pentru Drepturile Omului, (http://www.humanrights.uio.no/omenheten/nytt/aktuelt/history.html ); Norsk Redaktørforening (Asociația Editorilor Norvegieni), (http://www.nored.no/mdHome.asp?aid=14489&gid=6716 ); Tønsberg Blad, (http://www.tb.no/apps/pbcs.dll/article?AID=/20070301/NYHETER/70301003/1085/AT III.

Concluziile statului contestat Guvernul consideră că măsurile adoptate au remediat pe deplin consecințele pentru reclamanții privind încălcarea convenției constatate de Curtea Europeană în acest caz, că aceste măsuri vor preveni noi încălcări similare și că Norvegia și-a respectat astfel obligațiile sale în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție [1]. Adoptată de Comitetul de Miniștri la 9 ianuarie 2009 la a 1043-a ședință a Deputaților Miniștri

Resolution CM/ResDH(2009)7 [1] Execution of the judgment of the European Court of Human Rights Tønsbergs Blad As and Haukom against Norway (Application No. 510/04, judgment of 1 March 2007, final on 1 June 2007) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms, which provides that the Committee supervises the execution of final judgments of the European Court of Human Rights (hereinafter “the Convention” and “the Court”); Having regard to the judgment transmitted by the Court to the Committee once it had become final; Recalling that the violation of the Convention found by the Court in this case concerns a violation of the freedom of expression following the private criminal defamation proceedings in which the applicants were sanctioned for having published articles on an alleged breach of permanent residence requirements (violation of Article 10), (see details in Appendix); Having invited the government of the respondent state to inform the Committee of the measures taken to comply with Norway’s obligation under Article 46, paragraph 1, of the Convention to abide by the judgment; Having examined the information provided by the government in accordance with the Committee’s Rules for the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention; Having satisfied itself that,

the respondent state paid the applicants the just satisfaction provided in the judgment (see details in Appendix), Recalling that a finding of violations by the Court requires, over and above the payment of just satisfaction awarded by the Court in its judgments, the adoption by the respondent state, where appropriate: - of individual measures to put an end to the violations and erase their consequences so as to achieve as far as possible restitutio in integrum ; and - of general measures preventing similar violations; DECLARES, having examined the measures taken by the respondent state (see Appendix), that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case and DECIDES to close its examination.

Appendix to Resolution CM/ResDH(2009)7 Information about the measures to comply with the judgment in the case of Tønsbergs Blad As and Haukom against Norway Introductory case summary This case concerns a violation of freedom of expression of the applicants, the Tønsberg Blad AS (the company which publishes the regional newspaper Tønsberg Blad) , and Ms Haukom (editor-in-chief of the newspaper at the material time). Following the publication of an article about seaside property, the owners of which were suspected of failing to respect the requirement of permanent residence, in 2002 the applicants were convicted of criminal defamation in a private prosecution brought by Mr Rygh, a rich industrialist and one of the owners (violation of Article 10). The European Court found that the purpose of the article was to illustrate a problem of public interest.

It recalled that assertions at issue had consisted of factual statements, not value judgments. What was alleged was not a criminal offence, but a breach of the residence requirements, as well as whether those requirements should be maintained, modified or repealed. The allegations had moreover been presented with precautionary qualifications, regard being had to the qualifications and counterbalancing elements contained in the same issue, as well as a subsequent follow-up article. Furthermore, the journalist could not in the Court’s opinion be blamed for not having ascertained for himself whether the residence requirements were applicable to the property used by Mr Rygh. The Court accordingly concluded that the proceedings and the sanctions imposed on the applicants, i.e.

nullity of the statements made and the payment of about 90 000 euros as non-pecuniary damages and costs and expenses, had constituted an excessive and disproportionate burden on the applicants, capable of having a dissuasive effect on press freedom in the respondent state. I. Payment of just satisfaction and individual measures a) Details of just satisfaction Pecuniary damage Costs and expenses Additional interest Total 90 000 EUR 170 000 EUR 20 000 EUR 280 000 EUR Paid on 28/11/2007 b) Individual measures The European Court awarded just satisfaction in respect of the pecuniary damages suffered by the applicants following the domestic proceedings at issue. According to the information provided by the Norwegian Ministry of Justice on 3/01/2008, neither Tønsbergs Blad AS nor its chief editor Mr Haukom has any criminal record related to the case.

II. General measures Certain measures to facilitate the direct application by Norwegian courts of the principles affirmed by the European Court on freedom of expression had been already adopted, in particular in the context of the cases Blådet Tromsø A/S and Pål Stensås, judgment of 20/05/1999, Nilsen and Johnsen, judgment of 25/11/1999 and Bergens Tidende, judgment of 2/05/2000, examination of which was closed by Resolutions ResDH(2002)69, ResDH(2002)70 and ResDH(2002)71. Following these cases, Article 100 of the Constitution on freedom of expression was amended in 2004. The second paragraph, which is relevant for this case, reads “No person may be liable in law for having imparted or received information, ideas or messages unless this can be justified in relation to the grounds for freedom of expression, which are seeking of truth, the promotion of democracy and the individual’s freedom to form opinions.

Such legal liability shall be prescribed by law”. In the view of the government, the current formulation of this paragraph, applied in the light of the case-law of the Supreme Court and the European Court of Human Rights, will ensure a proper balance between the right to freedom of expression and other rights, such as the right to privacy. In addition, the government is currently in the process of fully revising the General Criminal and Civil Code, thereby ensuring the application of defamation law in accordance with Norway’s obligations under the European Convention on Human Rights.

Given the measures already adopted or being adopted, and the direct effect of the European Convention in Norway, publication and dissemination of the European Court’s judgment to all competent courts should be sufficient to guarantee that the requirements of Article 10 of the Convention and the case-law of the European Court will be taken into account in the future, so as to prevent new similar violations. In this context it should be noted that a summary of the Tønsbergs Blad AS and Haukom judgment was published in Norwegian in the judicial database Lovdata ( http://www.lovdata.no/avg/emdn/emdn-2004-000510-norge.html ). The Lovdata database is widely used by all who practice law in Norway: lawyers, civil servants, prosecutors and judges alike.

In addition, the judgment in the present case has been analysed in a widely read legal journal (“Borderline setting from Strasbourg in the case Tønsberg blad”, in Jussens Venner, No.5/2007), and mentioned in various articles on different internet sites: News from the Norwegian Centre for Human Rights, ( http://www.humanrights.uio.no/omenheten/nytt/aktuelt/history.html ); Norsk Redaktørforening (Association of Norwegian Editors), ( http://www.nored.no/mdHome.asp?aid=14489&gid=6716 ); Tønsberg Blad, ( http://www.tb.no/apps/pbcs.dll/article?AID=/20070301/NYHETER/70301003/1085/AT ). III. Conclusions of the respondent state The government considers that the measures adopted have fully remedied the consequences for the applicants of the violation of the Convention found by the European Court in this case, that these measures will prevent new similar violations and that Norway has thus complied with its obligations under Article 46, paragraph 1 of the Convention.

[1] Adopted by the Committee of Ministers on 9 January 2009 at the 1043rd meeting of the Ministers’ Deputies