SLAVICEK v. CROATIA

Reclamantul, dl Antun Slaviček, este un cetățean croat, care s-a născut în 1935 și trăiește în Čakovec. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. La 17 octombrie 1992, reclamantul a împrumutat S.H. 6.820.000 Dinar Croația (HRD) pentru o perioadă de trei luni, la o rată de dobânzi de 3%. El a împrumutat, de asemenea, N.Š.F., o companie din Zagreb HRD 3.100.000 pentru perioade de trei până la douăsprezece luni cu o rată de dobândă de 40%. La 17 noiembrie 1992, el a împrumutat T.T.B., o companie din Zagreb, 5.370 Marks German (DEM) pentru perioade de trei până la douăsprezece luni cu o rată de dobândă de 30%. Întrucât societățile respective nu au reușit să plătească împrumuturile, reclamantul a instituit trei seturi de proceduri în cadrul Curții Municipale de Zagreb (Općinski sud u Zagrebu). La 15 octombrie 1993, reclamantul a depus două acțiuni civile separate pentru rambursarea împrumuturilor sale, unul împotriva T.B., proprietarul companiei T.T.B. și celălalt împotriva N.Š., proprietarul companiei N.Š.F. La 18 aprilie 1994, reclamantul a depus încă o altă acțiune de rambursare a împrumutului său, împotriva S.H. Toate cele trei seturi de proceduri sunt în așteptare în fața instanței de primă instanță. Secțiunea 59 alin. (4) din Legea Constituțională privind Curtea Constituțională (întrasă în vigoare la 24 septembrie 1999 - denumită în continuare „Legea Constituțională a Curții din 1999” - Ustavni zakon o Ustavnom sudu) citește următoarele: „Curtea Constituțională poate examina, în mod excepțional, o plângere constituțională înainte de epuizare a altor căi de recurs disponibile, dacă este convins că un act contestat sau nu acționează într-un termen rezonabil, încălcă în mod grav drepturile și libertățile constituționale ale unei părți și că, dacă nu acționează o parte, va risca consecințe grave și ireparabile.” Secțiunea 26 din Legea Constituțională privind modificările Legii Constituționale privind Curtea Constituțională (întrase în vigoare la 15 martie 2002, publicată în Gaznalul Oficial nr. 29 din 22 martie 2002 - denumit în continuare „Actul din 15 martie 2002” - Ustavni zakon o izmjenama i dopunama Ustavnog zakona o Ustavnom sudu Republike Hrvatske) a introdus o nouă secțiune 59 lit. (a), care a devenit ulterior secțiunea 63 din Legea Constituțională privind Curtea Constituțională din 2002. Părțile relevante din această secțiune se citesc după cum urmează: (1) Curtea Constituțională examinează o plângere constituțională chiar înainte de a fi epuizate toate măsurile legale în cazurile în care o instanță competentă nu a hotărât într-un timp rezonabil o cerere cu privire la drepturile și obligațiile reclamantului sau o acuzație penală împotriva acestuia ... (2) În cazul în care plângerea constituțională ... În temeiul alin. (1) din prezenta secțiune este acceptat, Curtea Constituțională stabilește un termen în care o instanță competentă hotărăște cazul în fond... (3) Într-o decizie în temeiul alin. (2) din prezentul articol, Curtea Constituțională stabilește compensarea corespunzătoare pentru reclamant în ceea ce privește încălcarea constatată cu privire la drepturile sale constituționale... Compensarea se plătește din bugetul de stat într-un termen de trei luni de la data în care partea a depus o cerere de plată.

The applicant, Mr Antun Slaviček, is a Croatian citizen, who was born in 1935 and lives in Čakovec. The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows. On 17 October 1992 the applicant lent to S.H. 6,820,000 Croatian Dinars (HRD) for a period of three months at a rate of interest of 3%. He also lent to N.Š.F., a company in Zagreb HRD 3,100,000 for periods of three to twelve months at a rate of interest of 40%. On 17 November 1992 he lent to T.T.B., a company in Zagreb, 5,370 German Marks (DEM) for periods of three to twelve months at a rate of interest of 30%. As the said companies failed to repay the loans, the applicant instituted three sets of proceedings in the Zagreb Municipal Court (Općinski sud u Zagrebu). On 15 October 1993 the applicant filed two separate civil actions for re-payment of his loans, one against T.B., the owner of the company T.T.B. and the other against N.Š., the owner of the company N.Š.F. On 18 April 1994 the applicant filed yet another action for re-payment of his loan, against S.H. All three sets of proceedings are pending before the court of first instance. Section 59 (4) of the Constitutional Act on the Constitutional Court (entered into force on 24 September 1999 - hereinafter “the 1999 Constitutional Court Act” - Ustavni zakon o Ustavnom sudu) reads as follows: “The Constitutional Court may, exceptionally, examine a constitutional complaint prior to exhaustion of other available remedies, if it is satisfied that a contested act, or failure to act within a reasonable time, grossly violates a party’s constitutional rights and freedoms and that, if it does not act a party will risk serious and irreparable consequences.” Section 26 of the Constitutional Act on the Changes of the Constitutional Act on the Constitutional Court (entered into force on 15 March 2002, published in the Official Gazette no. 29 of 22 March 2002 - hereinafter “The Act of 15 March 2002” - Ustavni zakon o izmjenama i dopunama Ustavnog zakona o Ustavnom sudu Republike Hrvatske) introduced a new Section 59 (a), which subsequently became Section 63 of the 2002 Constitutional Act on the Constitutional Court. The relevant parts of that Section read as follows: (1) The Constitutional Court shall examine a constitutional complaint even before all legal remedies have been exhausted in cases when a competent court has not decided within a reasonable time a claim concerning the applicant’s rights and obligations or a criminal charge against him ... (2) If the constitutional complaint ... under paragraph 1 of this Section is accepted, the Constitutional Court shall determine a time-limit within which a competent court shall decide the case on the merits... (3) In a decision under paragraph 2 of this Article, the Constitutional Court shall fix appropriate compensation for the applicant in respect of the violation found concerning his constitutional rights ... The compensation shall be paid from the State budget within a term of three months from the date when the party lodged a request for its payment.