CtEDO 09.07.2002 Auto

SCAMACCIA contre l'ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
09.07.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Recevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
SCAMACCIA contre l'ITALIE (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 61282/00 prezentate de Patrizia SCAMACCIA împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor LUI Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 14 septembrie 2000, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de recurentă, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA recurentei este un resortisant italian, născut în 1955 și rezident la Bucciano (Benevent). Ascione, avocat în barou al lui Torre Annunziata (Naples). Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează: reclamanta are un apartament în Napoli, pe care tatăl ei îl închiriase în P.F. Printr-un act notificat la 4 iulie 1989, tatăl recurentei l-a informat pe chiriaș cu privire la intenția sa de a pune capăt închirierii la expirarea contractului de închiriere și a solicitat instanței din Napoli să se prezinte în fața instanței din Napoli. Printr-o ordonanță din 23 mai 1991, acesta din urmă a confirmat în mod oficial concediul de închiriere și a decis că locul trebuie eliberat cel târziu la 31 mai 1991 decembrie 1992. Această decizie a devenit executorie la 13 decembrie 1993. Între timp, la o dată nespecificată, tatăl reclamantei a decedat. La 28 decembrie 1993, reclamanta a indicat locatarului comanda de a elibera apartamentul. La 31 ianuarie 1994, ea i-a comunicat la lit. (a) că deportarea va fi executată la 11 februarie 1994, prin intermediul executorului justiției. La 30 mai 1994, reclamanta a făcut o declarație solemnă că avea o nevoie urgentă de a recupera apartamentul pentru a-i face reședința copiilor săi. Între 11 februarie 1994 și 21 iunie 2000, executorul judiciar a făcut douăzeci și unu de încercări de expulzare, toate prin eșec, deoarece reclamanta nu a putut niciodată să beneficieze de ajutorul forței publice pentru executarea procedurii de expulzare. La 26 iulie 2000, reclamanta și-a recuperat apartamentul. În temeiul articolului 6 alineatul (1) din Convenție, recurenta se plânge cu privire la durata în executarea procedurii de deportare. Curtea a examinat, de asemenea, instanța din punctul de vedere al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, în ceea ce privește dreptul de prorietate al reclamantei. Guvernul susține că reclamanta nu a epuizat căile de atac interne; ea ar fi omis să sesizeze justiția administrativă pentru a contesta refuzul acordării de asistență forței publice. Recurenta denunță lipsa unei căi de atac interne și susține că prefectul nu a luat niciodată o decizie privind refuzul acordării de asistență publică. Curtea reamintește că a respins deja această obiecție în cauza Imobiliar Saffi (hotărârea Imobiliară Saffi c. Italia [GC], nr. 2774/93, §§ 40-42, CEDH 1999-V). Întrucât Curtea nu are motiv să deroge de la concluziile sale anterioare, instanța guvernamentală trebuie, prin urmare, să fie respinsă. Pe fond, guvernul susține că măsurile în cauză țin de un control al utilizării proprietății în scopul legitim de a evita tensiunile sociale și tulburările ordinii publice în cazul în care un număr considerabil de expulzări ar trebui efectuate simultan. Potrivit guvernului, ingerința în dreptul de proprietate al recurentei nu pare disproporționată și, prin urmare, nu a încălcat art. 1 din Protocolul nr. În ceea ce privește durata procedurilor de expulzare, guvernul susține că întârzierea acordării de asistență publică este justificată de ordinea de prioritate stabilită în conformitate cu cerințele de securitate publică. În orice caz, guvernul subliniază că, în urma intrării în vigoare a Legii nr. 431 din 9 decembrie 1998, prefectul nu este mai competent să stabilească ordinea de prioritate în executarea expulzărilor. Datele de execuție vor trebui stabilite de instanță. Curtea consideră că cererea ridică întrebări complexe de fapt și de drept care nu pot fi soluționate în această etapă a examinării cererii, dar necesită o examinare pe fond. Prin urmare, cererea nu poate fi declarată vădit nefondată în temeiul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară că Cererea admisibilă, toate mijloacele de fond rezervate. Erik Fribergh Christos Rozakis Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2002-06-27
0,96
SPALLETTA contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 61666/00 présentée par Giuliana SPALLETTA contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 27 juin 2002 en une chambre composée de MM. C.
CtEDO 2002-06-13
0,96
CALVANESE et SPITALETTA contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 61665/00 présentée par Gaetano CALVANESE et Filomena SPITALETTA contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 13 juin 2002 en une cham
CtEDO 2002-05-23
0,96
FEDERICI contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 62764/00 présentée par Mario FEDERICI contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 23 mai 2002 en une chambre composée de M. C
CtEDO 2001-10-04
0,96
C.T. contre l'ITALIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 35428/97 présentée par C.T. contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 4 octobre 2001 en une chambre composée de MM. C.L. Rozakis,
CtEDO 2002-02-21
0,96
BOLOGNA contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 53231/99 présentée par Donatella BOLOGNA contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 21 février 2002 en une chambre composée de M. C
Sursă