Cea decizia nr. 30897/96 a Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 9 iulie 2002 în calitate de Cameră compusă de Președintele Sir Nicolas Bratza Pellonpäää dna Palm dna Strážnická Fischbach Casadevall Maruste judecători și dl M. O’Boyle având în vedere cererea depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 3 ianuarie 1996, având în vedere art. 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție, prin care competența de a examina cererea a fost transferată Curții, având în vedere observațiile scrise ale părților, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamantul, dl Ján Mirek, este un național slovac, născut în 1954 și trăiește în Bratislava. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Erben, un avocat practicant în Bratislava. Guvernul contestat a fost reprezentat de dl P. Vršanský, agentul lor. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 22 mai 1992, Curtea Regională Banská Bystrica a remis reclamantului în custodie în contextul procedurii penale în care reclamantul a fost acuzat de furt. Ulterior, au avut loc următoarele evenimente relevante și au fost luate următoarele decizii. Procedura penală împotriva reclamantului La 2 septembrie 1992, în timp ce procedurile privind acuzarea unui furt erau încă în suspensie, reclamantul a fost acuzat de o crimă. Ambele acuzații au fost tratate prima dată într-un set de proceduri. La 14 aprilie 1993, investigatorul de poliție a decis să se ocupe de acuzarea de crimă într-un set separat de proceduri. 1. Procedura privind acuzarea de furt Curtea Regională Banská Bystrica a avut prima audiere din 6 până la 10 decembrie 1993. În urma hotărârii Curții Supreme de a exclude judecătorul președinte al Curții Regionale, cazul a fost reexaminat în prima instanță. La 31 martie 1995, Curtea Regională Banská Bystrica a condamnat reclamantul pentru furt și deținerea neautorizată a unei arme de foc. S-a impus o condamnare de nouă ani de închisoare. Reclamantul a apelat și a susținut, printre altele, că dreptul său de apărare nu a fost respectat. Curtea Supremă a respins recursul prin decizia din 23 octombrie 1996. 2. Procedințe privind acuzația de crimă La 14 noiembrie 1996 procurorul public a inculpat reclamantul pentru crimă în fața Tribunalului Orașului Bratislava. La 9 ianuarie 1997, Curtea Regională Bratislava (fosta Curte de Oraș) a returnat cazul procurorului public. La 5 ianuarie 1998, procurorul public a depus un nou acuzație. La 22 iulie 1998, Curtea Regională Bratislava a condamnat reclamantul de crimă și l-a condamnat la 14 ani de închisoare. La 18 noiembrie 1998, Curtea Supremă a anulat hotărârea și a trimis cazul la Curtea Regională. La 30 iulie 1999, aceasta a achitat reclamantul. La 23 februarie 2000, Curtea Supremă a anulat hotărârea și a achitat reclamantul din motive diferite de cele pe care le-a invocat Curtea Regională. Deciziile privind detenția reclamantului Curtea Supremă a prelungit deținerea reclamantului de mai multe ori în contextul procedurii privind inculparea sa pentru furt. La 29 iunie 1995, reclamantul a fost eliberat din cauza faptului că deținerea sa în închisoare a durat deja trei ani, perioada maximă apoi permisă în temeiul legii slovace. La eliberarea sa, reclamantul a fost rearestat imediat. În aceeași zi, procurorul public a solicitat ca reclamantul să fie reținut în reținere în legătură cu acuzația de crimă. La 30 iunie 1995, Tribunalul de District Banská Bystrica a ordonat eliberarea reclamantului. La 6 septembrie 1995, reclamantul a fost arestat, iar la 7 septembrie 1995, Curtea de District Banská Bystrica l-a retras în custodie în contextul procedurii referitoare la acuzarea sa de crimă. Reclamantul a contestat detenția sa, susținând că a depășit perioada maximă permisă în temeiul legii Slovace. Curtea regională Banská Bystrica a respins plângerea la 26 septembrie 1995. Ulterior, detenția reclamantului la înaintare a fost prelungită de mai multe ori. Reclamantul a depus mai multe cereri de eliberare care nu au avut niciun folos. La 12 februarie 1997, Curtea Supremă a eliberat reclamantul din custodie și a ordonat să înceapă imediat să îndeplinească condamnarea la nouă ani de închisoare care a fost impusă în cadrul procedurii care au dus la condamnarea sa de furt. Reclamantul a îndeplinit condamnarea până la 13 aprilie 2000. Restricții impuse în contextul procedurii privind acuzarea de crimă. La 19 februarie 1997, Curtea Regională Bratislava a ordonat ca corespondența reclamantului să fie controlată, că toate vizitele reclamantului în închisoare ar trebui să fie autorizate de Curtea Regională sau de procurorul public competent și că reclamantul ar trebui să fie împiedicat să aibă orice contact cu co-acusatul său în cadrul procedurii privind acuzarea de crimă. La 19 martie 1997, Curtea Supremă a modificat decizia Curții Regionale, întrucât restricțiile de mai sus s-au limitat la o perioadă care a expirat la 12 februarie 1998. La 2 iulie 1997, Procurorul Regional Banská Bystrica a informat reclamantul că partenerul său și cumnatul său nu au fost autorizați să-l viziteze în închisoare. La 24 iulie 1997, Procurorul General a informat reclamantul că are dreptul de a fi vizitat de rudele sale apropiate doar o dată la șase săptămâni. Reclamantul a fost informat în continuare că partenerul său a putut să-l viziteze numai după ce a fost auzită de instanța care se ocupă de acest caz. La 16 iulie 1997, reclamantul a depus o cerere la Curtea Constituțională și a susținut încălcarea articolului 5 §§ 1 și 3, din articolele 6, 7, 8 și 10 din Convenția și din art. 1 din Protocolul nr. 1. La 18 octombrie 2001, Curtea Constituțională a concluzionat că drepturile constituționale ale reclamantului au fost încălcate ca urmare a lungimii excesive a detenției sale pe care le-a retras în contextul procedurii privind acuzarea de crimă, precum și ca urmare a restricțiilor impuse în contextul acestor proceduri. Curtea Constituțională a respins încălcările reclamantei. În conformitate cu art. 5 §§ 1, 3 și 4 din Convenție, reclamantul s-a plâns că detenția sa asupra rezidenției era ilegală, că lungimea acesteia era excesivă și că cererile sale de eliberare nu au fost decise rapid. Reclamantul s-a mai plângut de diferite deficiențe procedurale în cele două seturi de proceduri penale împotriva acestuia și de durata procedurii respective. El s-a bazat pe art. 6 §§ 1, 2 și 3 litera (d), la art. 7 § 1 din Convenție, precum și la art. 1 din Protocolul nr. 1. 3. În cele din urmă, reclamantul a susținut o încălcare a articolelor 8 și 10 din Convenție, deoarece dreptul său de a primi vizitatori în închisoare a fost restricționat și că corespondența sa a fost interzisă. HOTĂRÂREA La 25 iunie 2002, Curtea a primit următoarea declarație de la agentul guvernului contestat: „Declar că, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, Guvernul Republicii Slovace oferă să plătească 300 000 (3 sute de mii) de coruna slovacă domnului Ján Mirek. Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită în termen de trei luni de la data adoptării deciziei prin care Curtea va lua act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți în temeiul articolului 37 litera (b) din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului.” La 19 iunie 2002, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Republicii Slovace sunt pregătite să-mi plătească suma de 300 000 (3 sute mii) de coruna slovacă care acoperă prejudiciu material și moral și costuri cu o în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus în așteptarea Curții Europene a Drepturilor Omului, suma care va fi plătită în termen de trei luni de la data adoptării hotărârii prin care Curtea va lua atenție asupra soluției prietenoase obținute între părți în conformitate cu art. 37 § 1 lit. (b) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații împotriva Republicii Slovace în ceea ce privește faptele prezentei cereri. Declar că acest lucru constituie o soluționare finală a cazului.” Curtea ia act de acordul atins între părți și este convinsă că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale și consideră că nu există niciun motiv care să justifice continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 în amendă a Convenției și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții). Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă cererea din lista de cazuri. Președintele grefierului Michael O’Boyle Nicolas Bratza
Application no. 30897/96
by Ján MIREK
against Slovakia
The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 9
July
2002 as a Chamber composed of
Sir
Nicolas
Bratza
,
President
,
Mr
M.
Pellonpää
,
Mrs
E.
Palm
,
Mrs
V.
Strážnická
,
Mr
M.
Fischbach
,
Mr
J.
Casadevall
,
Mr
R.
Maruste
,
judges
,
and Mr M.
O’Boyle
,
Section Registrar
,
Having regard to the above application lodged with the European Commission of Human Rights on 3 January 1996,
Having regard to Article 5 § 2 of Protocol No. 11 to the Convention, by which the competence to examine the application was transferred to the Court,
Having regard to the written submissions by the parties,
Having deliberated, decides as follows:
The applicant, Mr Ján Mirek, is a Slovakian national, who was born in 1954 and lives in Bratislava. He was represented before the Court by Mr
P.
Erben, a lawyer practising in Bratislava. The respondent Government were represented by Mr P. Vršanský, their Agent.
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
On 22 May 1992 the Banská Bystrica Regional Court remanded the applicant in custody in the context of criminal proceedings in which the applicant was accused of a theft. Subsequently, the following relevant events occurred and the following decisions were taken.
The criminal proceedings against the applicant
On 2 September 1992, while the proceedings concerning the accusation of a theft were still pending, the applicant was accused of a murder. Both accusations were first dealt with in one set of proceedings. On 14 April 1993 the police investigator decided to deal with the accusation of murder in a separate set of proceedings.
1.Proceedings concerning the charge of theft
The Banská Bystrica Regional Court held the first hearing from 6 to 10
December 1993. Following the Supreme Court’s decision to exclude the presiding judge of the Regional Court the case had to be re-examined at first instance.
On 31 March 1995 the Banská Bystrica Regional Court convicted the applicant of a theft and of unauthorised possession of a firearm. A nine-year prison sentence was imposed.
The applicant appealed and alleged,
inter alia
, that his right of defence had not been respected.
The Supreme Court dismissed the appeal by a decision of 23 October 1996.
2.Proceedings concerning the charge of murder
On 14 November 1996 the public prosecutor indicted the applicant for murder before the Bratislava City Court.
On 9 January 1997 the Bratislava Regional Court (the former City Court) returned the case to the public prosecutor.
On 5 January 1998 the public prosecutor filed a new indictment.
On 22 July 1998 the Bratislava Regional Court convicted the applicant of murder and sentenced him to fourteen years’ imprisonment.
On 18 November 1998 the Supreme Court quashed the judgment and sent the case back to the Regional Court.
On 30 July 1999 the latter acquitted the applicant. On 23 February 2000 the Supreme Court quashed the judgment and acquitted the applicant for reasons different from those which the Regional Court had invoked.
Decisions relating to the applicant’s detention
The Supreme Court extended the applicant’s detention on remand several times in the context of the proceedings concerning his indictment for theft.
On 29 June 1995 the applicant was released on the ground that his detention on remand had already lasted three years, the maximum period then permissible under Slovakian law.
Upon his release the applicant was immediately re-arrested. On the same day the public prosecutor requested that the applicant should be detained on remand in connection with the charge of murder.
On 30 June 1995 the Banská Bystrica District Court ordered the applicant’s release.
On 6 September 1995 the applicant was arrested, and on 7 September 1995 the Banská Bystrica District Court remanded him in custody in the context of the proceedings concerning his charge of murder.
The applicant challenged his detention alleging that it had exceeded the maximum period permissible under Slovakian law. The Banská Bystrica Regional Court dismissed the complaint on 26 September 1995.
Subsequently the applicant’s detention on remand was extended several times. The applicant filed several applications for release which were to no avail.
On 12 February 1997 the Supreme Court released the applicant from custody and ordered that he should immediately start serving the nine-year prison sentence which had been imposed in the proceedings leading to his conviction of theft. The applicant served the sentence until 13 April 2000.
Restrictions imposed in the context of the proceedings concerning the charge of murder
On 19 February 1997 the Bratislava Regional Court ordered that the applicant’s correspondence should be controlled, that all visits of the applicant in the prison were to be authorised by the Regional Court or the competent public prosecutor, and that the applicant should be prevented from having any contacts with his co-accused in the proceedings concerning the charge of murder.
On 19 March 1997 the Supreme Court amended the Regional Court’s decision in that the above restrictions were limited to a period expiring on 12 February 1998.
On 2 July 1997 the Banská Bystrica Regional Prosecutor informed the applicant that his partner and brother-in-law had not been allowed to visit him in prison.
On 24 July 1997 the General Prosecutor’s Office informed the applicant that he was entitled to be visited by his close relatives only once every six weeks. The applicant was further informed that his partner could only visit him after she had been heard by the court dealing with the case.
Proceedings before the Constitutional Court
On 16 July 1997 the applicant filed a petition with the Constitutional Court. He alleged a violation of Article 5 §§ 1 and 3, of Articles 6, 7, 8 and 10 of the Convention and of Article 1 of Protocol No. 1.
On 18 October 2001 the Constitutional Court found that the applicant’s constitutional rights had been violated as a result of the excessive length of his detention on remand in the context of the proceedings concerning the charge of murder, and also as a result of the restrictions imposed in the context of those proceedings. The Constitutional Court dismissed the remaining complaints of the applicant.
1.Under Article 5 §§ 1, 3 and 4 of the Convention the applicant complained that his detention on remand had been unlawful, that its length was excessive, and that his applications for release had not been decided upon speedily.
2.
The applicant further complained about various procedural shortcomings in the two sets of criminal proceedings against him and about the length of those proceedings. He relied on Article 6 §§
1, 2 and 3 (d), on Article 7 § 1 of the Convention as well as on Article 1 of Protocol No. 1.
3.Finally, the applicant alleged a violation of Articles 8 and 10 of the Convention in that his right to receive visitors in prison had been restricted and that his correspondence had been interfered with.
On 25 June 2002 the Court received the following declaration from the Agent of the respondent Government:
“I declare that, with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case, the Government of the Slovak Republic offer to pay 300,000 (three hundred thousand) Slovakian korunas to Mr Ján Mirek. This sum is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs, and it will be payable within three months from the date of the adoption of the decision by which the Court will take note of the friendly settlement reached between the parties pursuant to Article 37
§
1
(b) of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final resolution of the case.”
On 19 June 2002 the Court received the following declaration signed by the applicant:
“I note that the Government of the Slovak Republic are prepared to pay me the sum of 300,000
(three hundred thousand) Slovakian korunas covering pecuniary and non-pecuniary damage and costs with a
view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. This sum will be payable within three months from the date of the adoption of the decision by which the Court will take note of the friendly settlement reached between the parties pursuant to Article 37 § 1 (b) of the European Convention on Human Rights.
I accept the proposal and waive any further claims against the Slovak Republic in respect of the facts of this application. I declare that this constitutes a final settlement of the case.”
The Court takes note of the agreement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols and considers that there is no reason which would justify the continuation of the examination of the application (Article 37 § 1 in fine of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of the Court).
For these reasons, the Court unanimously
Decides
to strike the application out of its list of cases.
Michael
O’Boyle
Nicolas
Bratza
Registrar
President