- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 23 iulie 2002
- Stat pârât
- SVK
- Concluzia
- Scoasă de pe rol
J.K. împotriva Slovaciei
Traducere în română Auto
CAUZUL CU J.K. v. SLOVAKIA (Derogare nr. 38794/97) JUGUL (Resoluție în limba francă) STRASBOURG 23 iulie 2002 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul J.K. v. Slovacia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Al patrulea secțiune), ședința în calitate de Camera compusă din: Sir Nicolas Bratza Președintele dnei Palm Strážnická Fischbach Casadevill Maruste Judicii Pavlovschi și dl M. O'Boyle Grefierul Secțiunii care s-a deliberat în privat la 9 iulie 2002, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la acea dată: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere (nu. 38794/97) împotriva Republicii Slovace depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului 25 din Convenția pentru protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de către un național slovac, J.K.
(„Reclamantul”), la 1 martie 1996. Guvernul slovac („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl P. Vršanský. Președintele Camerei a aderat la cererea reclamantului de a nu-și divulga numele (art. 47 § 3 din Regulamentul de procedură). Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la lungimea unei serie diferite de proceduri civile. Cererea a fost transmisă Curții la 1 noiembrie 1998 în temeiul articolului 5 § 2 din Protocolul nr. 11 din Convenție. La 13 septembrie 2001, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat admisibilă plângerea reclamantului cu privire la durata șase seturi de proceduri și a declarat inadmisibilă restul cererii. La 2 Octombrie 2001 Guvernul a informat Curtea că reclamantul a murit la 20 iulie 2001. La 29 octombrie 2001, văduva reclamantului, dna B.K., a informat Curtea că dorește să urmărească cererea.
La 1 noiembrie 2001, Curtea a schimbat compoziția secțiunilor sale (art. 25 § 1). La 25 ianuarie 2002, Guvernul reclamantului a informat Curtea că erau dispuși să soluționeze cazul cu privire la termenii sugerați de Registrul Curții. La 28 ianuarie 2002, văduva reclamantului a informat Curtea că era dispusă să accepte condițiile pentru o soluționare sugerată de Registru. La 19 februarie 2002, ambele părți au prezentat o declarație oficială în scopul unei soluții prietenoase a cazului. FACTE 10. În iulie 1991, reclamantul și soția sa au depus o acțiune la Curtea de District Bratislava II (de atunci Obvodný súd , în prezent Okresný súd ). Acesta a compus diverse cereri împotriva mai multor inculpați.
Întrucât observațiile nu erau clare, reclamantul a fost invitat să prezinte informații suplimentare. El a făcut acest lucru în septembrie 1991, la 12 și 31 decembrie 1991 și la 16 și 22 septembrie 1992. În ianuarie 1993, reclamantul a depus o altă acțiune care a solicitat restituirea proprietăților imobiliare. 11. La 16 iunie 1993, reclamațiile reclamantei au devenit obiectul mai multor proceduri.
În plus, o serie de proceduri separate a fost introdusă mai târziu în judecata orașului Bratislava (de atunci Mestský súd , în prezent Krajský súd ). Aceste diferite seturi de proceduri au inclus cele șase seturi prezentate mai jos: în așteptarea procedurii, care au avut origine în depunerea reclamantului din 16 septembrie 1992, privind cererea reclamantului de restituire a bunurilor imobile situată în Bratislava - Prievoz; în așteptarea procedurii, care au avut origine în depunerea din iulie 1991, privind cererea reclamantului de restituire a terenurilor din Podunajské Biskupice și o cerere de daune; în așteptarea procedurii, care au avut origine în depunerea reclamantului din 5 septembrie 1991, astfel cum a fost completată la 22 septembrie 1992, privind o cerere de proprietate a unei parcele de teren în Bratislava - Malé Pálenisko și o cerere de daune; în așteptare a procedurii, care a fost originată în depunerea reclamantului de 22 de terenuri.
Septembrie 1992, privind o cerere de restituire a bijuteriilor luate din familia reclamantului; o procedură, care a fost originată în depunerea reclamantului din 22 septembrie 1992, privind cererea reclamantului pentru daune; o procedură, care a fost originată în depunerea reclamantului din iulie 1991, privind compensarea pentru serviciul militar obligatoriu care s-a încheiat la 9 La 5 martie 2002, Curtea a primit următoarea declarație de la Guvern: „Declar că, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, Guvernul Slovaciei propune să plătească 110.000 de coroane Slovaci la <văduva solicitantă>. Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită în termen de trei luni de la data eliberării hotărârii de către Curte în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. Guvernul se angajează, de asemenea, să nu ceară ca cazul să fie înaintat Marei Camere în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” 13. La 27 februarie 2002, Curtea a primit următoarea declarație semnată de văduva reclamantului: „Not că Guvernul Slovaciei sunt dispus să-mi plătească suma de 110.000 de coruna slovacă care acoperă prejudiciile materiale și morale și costurile, în vederea asigurării unei soluționari prietenoase a cazului menționat mai sus, pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații împotriva Slovaciei în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o soluție finală a cazului.
Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și cu mine am ajuns. În plus, mă asum să nu solicit ca cazul să fie înaintat Marei Camere în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 14. Curtea ia notă de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție). Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale (art. 37 § 1 în amendamentul Convenției și al articolului 62 § 3 din Regulamentul Curții. 15. În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din listă. Pentru aceste motive, CURTEA UNANIMOUST decide să scoată cazul din listă; ia notă de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere.
Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 23 iulie 2002, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură.
FOURTH SECTION
CASE OF J.K. v. SLOVAKIA (Application no. 38794/97) JUDGMENT (Friendly settlement) STRASBOURG 23 July 2002 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of J.K. v. Slovakia, The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Chamber composed of: Sir Nicolas Bratza , President , Mrs E. Palm , Mrs V. Strážnická , Mr M. Fischbach , Mr J. Casadevall , Mr R. Maruste , Mr S. Pavlovschi , judges , and Mr M. O'Boyle , Section Registrar , Having deliberated in private on 9 July 2002, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE
The case originated in an application (no. 38794/97) against the Slovak Republic lodged with the European Commission of Human Rights (“the Commission”) under former Article 25 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a Slovakian national, Mr J.K., (“the applicant”), on 1 March 1996.
The Slovakian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr P. Vršanský. The President of the Chamber acceded to the applicant's request not to have his name disclosed (Rule 47 § 3 of the Rules of Court).
The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of a number of different sets of civil proceedings.
The application was transferred to the Court on 1 November 1998 by virtue of Article 5 § 2 of Protocol No. 11 of the Convention.
On 13 September 2001, having obtained the parties' observations, the Court declared admissible the applicant's complaint of the length of six sets of proceedings and declared inadmissible the remainder of the application.
On 2 October 2001 the Government informed the Court that the applicant had died on 20 July 2001.
On 29 October 2001 the applicant's widow, Mrs B.K. informed the Court that she wished to pursue the application.
On 1 November 2001 the Court changed the composition of its Sections (Rule 25 § 1). This case was assigned to the newly composed Fourth Section.
On 25 January 2002, the respondent Government informed the Court that they were willing to settle the case on the terms suggested by the Court's Registry. On 28 January 2002, the applicant's widow informed the Court that she was willing to accept the terms for a settlement suggested by the Registry. On 19 February 2002, both parties submitted a formal declaration for the purposes of a friendly settlement of the case. THE FACTS
In July 1991 the applicant and his wife lodged an action with the Bratislava II District Court (then Obvodný súd , at present Okresný súd ). It comprised various claims against several defendants. As the submissions were unclear, the applicant was invited to submit further information. He did so in September 1991, on 12 and 31 December 1991 and on 16 and 22 September 1992. On 25 January 1993 the applicant filed another action claiming restitution of real property.
On 16 June 1993 the applicant's claims became the subject of several sets of proceedings. In addition, a separate set of proceedings was later brought before the Bratislava City Court (then Mestský súd , at present Krajský súd ). These various sets of proceedings included the six set out below: – pending proceedings, having originated in the applicant's submissions of 16 September 1992, relating to the applicant's claim for restitution of immovable property located in Bratislava - Prievoz; – pending proceedings, having originated in the submissions of July 1991, concerning the applicant's claim for restitution of land in Podunajské Biskupice and a claim for damages; – pending proceedings, having originated in the applicant's submissions of 5 September 1991 as supplemented on 22 September 1992, concerning an ownership claim of a plot of land in Bratislava - Malé Pálenisko and a claim for damages; – pending proceedings, having originated in the applicant's submissions of 22 September 1992, concerning a claim for restitution of jewellery taken away from the applicant's family; – proceedings, having originated in the applicant's submissions of 22 September 1992, relating to the applicant's claim for damages; – proceedings, having originated in the applicant's submissions of July 1991, on compensation for compulsory military service which ended on 9 December 1998 when a final judgment was given by the Bratislava Regional Court ( Krajský súd ). THE LAW
On 5 March 2002 the Court received the following declaration from the Government: “I declare that, with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case, the Government of Slovakia offer to pay 110,000 Slovakian korunas to <the applicant's widow>. This sum is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs, and it will be payable within three months from the date of delivery of the judgment by the Court pursuant to the Article 39 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final resolution of the case. The Government further undertake not to request that the case be referred to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention.”
On 27 February 2002 the Court received the following declaration signed by the applicant's widow: “I note that the Government of Slovakia are prepared to pay me the sum of 110,000 Slovakian korunas covering pecuniary and non-pecuniary damage and costs with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights. I accept the proposal and waive any further claims against Slovakia in respect of the facts of this application. I declare that this constitutes a final settlement of the case. This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and I have reached. I further undertake not to request that the case be referred to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention after delivery of the Court's judgment.”
The Court takes note of the agreement reached between the parties (Article 39 of the Convention). It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols (Article 37 § 1 in fine of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court).
Accordingly, the case should be struck out of the list.
FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY
1. Decides to strike the case out of the list; 2. Takes note of the parties' undertaking not to request a rehearing of the case before the Grand Chamber. Done in English, and notified in writing on 23 July 2002, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Michael O'Boyle Nicolas Bratza Registrar President