CAUZUL CU PREZENTA SECȚIUNE DE LÓŠKA v. SLOVAKIA (Derogare nr. 45126/98) JUGUL (Resoluție în mod sincer) STRASBOURG 27 aprilie 2004 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Lóška v. Slovacia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Al patrulea secțiunea), ședința în calitate de Camera compusă de: Președintele Sir Nicolas Bratza Pellonpäää dna Strážnická Maruste Pavlovschi Garlicki Borrego Borrego, judecători și grefierul Secțiunii O'Boyle, deliberat în privat la 30 martie 2004, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 45126/98) împotriva Republicii Slovace depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului 25 din Convenția pentru protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale (nr. 45126/98) de către un național slovac, dl Pavol Lóška (nr. 12 august 1998. Guvernul slovac („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl P. Vršanský, sucesat de dl P. Kresák începând cu 1 aprilie 2003. Reclamantul s-a plâns, printre altele, în conformitate cu art. 6 § 1 din Convenție, cu privire la durata procedurii de executare. Cazul a fost transferat Curții la 1 noiembrie 1998 în temeiul articolului 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție. La 1 noiembrie 2001, Curtea a schimbat compoziția secțiunilor sale (art. 25 § 1). Acest caz a fost atribuit nouului capitol al patrulea compus. La 23 septembrie 2003, după ce a obținut observațiile părților, Curtea a declarat admisibilă plângerea cu privire la durata procedurii. La 1 decembrie 2003, după schimbul de corespondență, grefierul a sugerat părților că ar trebui să încerce să ajungă la o soluție prietenoasă în sensul articolului 38 § 1 litera (b) din Convenție. La 6 ianuarie 2004 și, respectiv, la 6 ianuarie 2004, reclamantul și guvernul au prezentat declarații oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. Reclamantul s-a născut în 1937 și trăiește în Michalovce. La 28 septembrie 1993 și, respectiv, la 15 martie 1994, Biroul Regional de Securitate Socială din Michalovce a emis două decizii care ordonă reclamantului să plătească un total de 12.512 corunas slovaci. Suma include taxele de asigurare socială pe care reclamantul nu le-a plătit și o amendă administrativă. Deciziile au devenit definitive la 18 10. La 14 octombrie 1994, Biroul Regional de Securitate Socială din Michalovce a introdus proceduri judiciare împotriva reclamantului în temeiul dispozițiilor relevante ale Codului de Procedură Civilă. 11. La 18 noiembrie 1994, Curtea de district Michalovce a ordonat executarea sumei datorate vânzând proprietățile mobiliare ale reclamantului. Decizia a fost notificată reclamantului la 23 septembrie 1996. La 7 octombrie 1996, reclamantul a interzis apelul. 12. La 1 august 1996, filiala Michalovce a Administrației de Securitate Socială a solicitat Curtea de district Michalovce ca suma adevarata să fie executată de un ofițer de aplicare, care este în conformitate cu Legea nr. 233/1995. Într-o scrisoare din 7 august 1996 și eliberată la 12 august 1996 un judecător a informat Administrația de Securitate Socială că Curtea de district a aprobat cererea. 13. La 6 februarie 1997, filiala Michalovce a Administrației de Securitate Socială a solicitat un ofițer de aplicare a aplicării datoriei reclamantului în temeiul Legii nr. 233/1995. La 10 martie 1997, Curtea de district Michalovce a autorizat ofițerul de aplicare a executării respectării măsurilor în conformitate cu Legea nr. 233/1995. 14. La 13 și 26 iunie 1997, reclamantul a depus obiecții în fața executării. La 28 septembrie 1998, Curtea de district Michalovce a respins obiecțiile reclamantului în favoarea executării. 15. La 25 octombrie 2000, Curtea de district Michalovce a respins apelul de mai sus al reclamantului din 7 octombrie 1996, pe care a calificat-o ca cerere de întrerupere a executării. La 21 și 30 noiembrie 2000, reclamantul a apelat. 16. Potrivit documentelor depuse de reclamant, suma datorată a fost pusă în aplicare prin plăți parțiale deduse din pensia sa de vârstă între februarie 1999 și august 2001. 17. La 15 octombrie 2001, Curtea Regională Košice a susținut decizia Curții de District din 25 octombrie 2000. La 6 ianuarie 2004, Curtea a primit următoarea declarație de la Agentul Guvernului: „Declar că, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, Guvernul Republicii Slovace oferă să plătească 130.000 de coruna slovaci domnului Pavol Lóška. Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită în termen de trei luni de la data eliberării hotărârii de către Curte în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească, până la decontarea, dobânzi simple pe valoarea la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în perioada de decontare plus trei puncte procentuale. Această declarație nu implică niciun atestare de către Guvern a unei încălcări a Convenției Europene a Drepturilor Omului în acest caz. Guvernul se angajează în continuare să nu solicite ca cazul să fie remis la Marea Camera în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” 19. La 5 ianuarie 2004, Curtea a primit următoarea declarație semnată de solicitant: „Not că Guvernul Slovaciei sunt pregătit să-mi plătească suma de 130.000 de coruna slovace care acoperă prejudiciile materiale și morale și costurile, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe care îl pește Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații împotriva Slovaciei în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o soluție finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și cu mine am ajuns. În plus, mă asum să nu solicit ca cazul să fie înaintat Marei Camere în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 20. Curtea ia notă de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție). Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale (art. 37 § 1 21. În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din listă. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS decide să scoată cazul din listă; ia notă de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 27 aprilie 2004, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură.
FOURTH SECTION
LÓŠKA v. SLOVAKIA
(Application no. 45126/98)
(Friendly settlement)
STRASBOURG
27 April 2004
This judgment is final but it may be subject to editorial revision.
In the case of Lóška v. Slovakia,
The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Chamber composed of:
Sir
Nicolas
Bratza
,
President
,
Mr
M.
Pellonpää
,
Mrs
V.
Strážnická
,
Mr
R.
Maruste
,
Mr
S.
Pavlovschi
,
Mr
L.
Garlicki
,
Mr
J.
Borrego Borrego,
judges
,
and Mr
M.
O'Boyle
,
Section Registrar
,
Having deliberated in private on 30 March 2004,
Delivers the following judgment, which was adopted on that date:
1.
The case originated in an application (no. 45126/98) against the Slovak Republic lodged with the European Commission of Human Rights (“the Commission”) under former Article 25 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a Slovakian national, Mr Pavol Lóška (“the applicant”), on 12
August
1998.
2.
The Slovakian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr P. Vršanský, succeded by Mr P. Kresák as from 1
April
2003.
3.
The applicant complained,
inter alia
, under Article 6 § 1 of the Convention about the length of enforcement proceedings.
4.
The case was transferred to the Court on 1 November 1998 by virtue of Article 5 § 2 of Protocol No. 11 to the Convention.
5.
On 1 November 2001 the Court changed the composition of its Sections (Rule 25 § 1). This case was assigned to the newly composed Fourth Section.
6.
On 23 September 2003, having obtained the parties' observations, the Court declared admissible the complaint about the length of the proceedings. The applicant's further complaints were declared inadmissible.
7.
On 1 December 2003, after an exchange of correspondence, the Registrar suggested to the parties that they should attempt to reach a friendly settlement within the meaning of Article 38 § 1 (b) of the Convention. On
5
January 2004 and on 6 January 2004 the applicant and the Government respectively submitted formal declarations accepting a friendly settlement of the case.
8.
The applicant was born in 1937 and lives in Michalovce.
9.
On 28 September 1993 and on 15 March 1994 respectively the Regional Social Security Office in Michalovce issued two decisions ordering the applicant to pay a total of 12,512 Slovakian korunas. The sum included social insurance fees which the applicant had failed to pay and an administrative fine. The decisions became final on 18
October 1993 and on 6
April 1994 respectively.
10.
On 14 October 1994 the Regional Social Security Office in Michalovce brought judicial enforcement proceedings against the applicant under the relevant provisions of the Code of Civil Procedure.
11.
On 18 November 1994 the Michalovce District Court ordered the enforcement of the sum due by selling the applicant's movable property. The decision was served on the applicant on 23 September 1996. On 7
October 1996 the applicant appealed.
12.
On 1 August 1996, the Michalovce branch office of the Social Security Administration requested the Michalovce District Court that the sum due be enforced by an enforcement officer, that is pursuant to Act No.
233/1995. In a letter dated 7
August 1996 and delivered on 12 August 1996 a judge informed the Social Security Administration that the District Court approved of the request.
13.
On 6 February 1997 the Michalovce branch office of the Social Security Administration requested an enforcement officer to enforce the applicant's debt pursuant to Act No. 233/1995.
On 10 March 1997 the Michalovce District Court authorised the enforcement officer to carry out the enforcement in accordance with Act No. 233/1995.
14.
On 13 and 26 June 1997 the applicant filed objections to the enforcement.
On 28 September 1998 the Michalovce District Court dismissed the applicant's objections to the enforcement.
15.
On 25 October 2000 the Michalovce District Court dismissed the applicant's above appeal of 7
October 1996 which it had qualified as a request for the enforcement to be discontinued.
On 21 and 30 November 2000 the applicant appealed.
16.
According to the documents submitted by the applicant, the sum due was enforced by partial payments deducted from his old-age pension between February 1999 and August 2001.
17.
On 15 October 2001 the Košice Regional Court upheld the District Court's decision of 25 October 2000.
18.
On 6 January 2004 the Court received the following declaration from the Agent of the Government:
“I declare that, with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case, the Government of the Slovak Republic offer to pay 130,000 Slovakian korunas to Mr
Pavol Lóška. This sum is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs, and it will be payable within three months from the date of delivery of the judgment by the Court pursuant to the Article 39 of the European Convention on Human Rights. This payment will constitute the final resolution of the case. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay, until settlement, simple interest on the amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.
This declaration does not entail any acknowledgement by the Government of a violation of the European Convention on Human Rights in the present case.
The Government further undertake not to request that the case be referred to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention.”
19.
On 5 January 2004 the Court received the following declaration signed by the applicant:
“I note that the Government of Slovakia are prepared to pay me the sum of 130,000 Slovakian korunas covering pecuniary and non-pecuniary damage and costs with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights.
I accept the proposal and waive any further claims against Slovakia in respect of the facts of this application. I declare that this constitutes a final settlement of the case.
This declaration is made in the context of a friendly settlement which the Government and I have reached.
I further undertake not to request that the case be referred to the Grand Chamber under Article 43 § 1 of the Convention after delivery of the Court's judgment.”
20.
The Court takes note of the agreement reached between the parties (Article 39 of the Convention). It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols (Article 37 § 1
in fine
of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court).
21.
Accordingly, the case should be struck out of the list.
1.
Decides
to strike the case out of the list;
2.
Takes note
of the parties' undertaking not to request a rehearing of the case before the Grand Chamber.
Done in English, and notified in writing on 27 April 2004, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.
Michael
O'Boyle
Nicolas
Bratza
Registrar
President