CASE OF VARGA v. SLOVAKIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list (Article 37-1 - Striking out applications)
CASE OF VARGA v. SLOVAKIA (CtEDO, 2002)
CAUZUL CU VARGA v. SLOVAKIA (Derogare nr. 41384/98) JUGUL (Resoluție a Franței) STRASBOURG 26 noiembrie 2002 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Varga v. Slovacia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), ședința în calitate de Cameră compusă din: Sir Nicolas Bratza Președintele Pastor Ridruejo dna Palm Strážnická Fischbach Casadevill Maruste judecători și dl M. O’Boyle Secția de grefier Așând deliberat în privat la 5 noiembrie 2002, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la acea dată: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere (nr. 41384/98) împotriva Republicii Slovace depuse la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului 25 din Convenția pentru protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de către un național slovac, dl Štefan Varga („reclamantul”), la 13 ianuarie 1998. Reclamantul, care a fost acordat asistență juridică, a fost reprezentat de dl. A. Fuchs, avocat practicant în Košice. Guvernul Republicii Slovace (“Guvernul”) a fost reprezentat de dl P. Vršanský, agentul lor. Reclamantul s-a plâns, printre altele, despre durata procedurilor penale și că nu a avut niciun remediu eficace la dispunerea sa în acest sens. Cazul a fost transferat Curții la 1 noiembrie 1998 în temeiul articolului 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție. La 1 noiembrie 2001, Curtea a schimbat componența secțiunilor sale (art. 25 § 1). Acest caz a fost atribuit nou compus la secțiunea a patra. La 14 mai 2002, după ce a obținut observațiile părților, Curtea a declarat cererea parțial admisibilă. La 30 iulie 2002, după schimbul de corespondență, grefierul a sugerat părților că ar trebui să încerce să ajungă la o soluție prietenoasă în sensul articolului 38 § 1 litera (b) din Convenție. La 8 august 2002 și, la 13 august 2002, respectiv, Guvernul și reclamantul au prezentat declarații oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. La 6 iulie 1990 investigatorul de poliție a acuzat reclamantul de furt și de încălcare a vieții private interne. La 7 iulie 1990, Procurorul public Košice a hotărât să încarce reclamantul în custodie începând cu 5 iulie 1990. La 4 ianuarie 1991, reclamantul a fost inculpat pentru mai multe infracțiuni. 10. La 16 mai 1991, Curtea Supremă a hotărât că acest caz este sub jurisdicția Curții Regionale Košice 11. La 3 iulie 1991, Curtea Regională Košice a trimis procesul penal al reclamantului la procurorul public în vederea unei anchete suplimentare. 12. La 31 decembrie 1991, reclamantul a fost eliberat de la detenție la înaintare. 13. La 13 aprilie 1992, a fost depusă o nouă acuzație la Tribunalul Orașului Košice. La 27 mai 1992, acesta a înaintat cazul Curții Regionale Košice din motive de competență. 14. La 10 august 1992, Curtea Regională Košice a returnat cazul procurorului public pentru anchete suplimentare. 15. La 9 februarie 1993, procurorul de district Košice 1 a depus un nou acuzație împotriva reclamantului la Curtea de district Košice 1. La 3 martie 1993, Curtea de district a transferat cazul la Curtea Regională Košice din motive de jurisdicție. La 1 iunie 1993, procurorul public a retras acuzarea. 16. La 6 mai 1994, procurorul de district Košice 1 a inculpat din nou reclamantul în fața Curții de district Košice 1. La 16 mai 1994, procurorul a retras acuzația. 17. La 5 octombrie 1994, procurorul din districtul Košice 1 a depus un nou acuzație în fața Curții din districtul Košice 1. La 30 iunie 1995, acesta a returnat cazul procurorului public și a ordonat investigații suplimentare în acest caz. La 9 noiembrie 1995, Curtea Regională Košice a ordonat Curții de District să decidă în acest caz pe baza acuzației depuse la 5 octombrie 1994. 18. La 15 și 22 ianuarie 1996, Curtea de District a suspendat cazul după ce a constatat că reclamantul nu a putut participa pentru că a fost reținut în cadrul procedurilor diferite. 19. Audieri în fața Curții de District au fost desfășurate la 14, 26 și 29 februarie 1996. 20. La 29 aprilie 1996, reclamantul a solicitat numirea unui alt avocat care să-l reprezinte în cadrul procedurii. Cererea sa a fost acordată. Audieri suplimentare au avut loc la 22 mai 1996 și la 10 iunie 1996. 21. La 1 iulie 1996, cazul a fost suspendat, deoarece martorii nu au apărut. Curtea a procedut cu cazul la 11 și 16 septembrie 1996. În ultima dată, Curtea de District a pronunțat o hotărâre în care a condamnat reclamantul pentru șasezeci și nouă de conturi de furturi și tentative de furt, pentru încălcarea vieții private interne și pentru a dauna proprietatea altor persoane. 22. La 30 septembrie 1997, Curtea Regională Košice a acordat recursul și a impus o sentință consolidată de trei ani de închisoare. 24. Între timp, la 5 mai 1997, reclamantul a solicitat Curții de District să își restaureze cartea de economii, care a fost luată de la el în etapa preliminară a procedurii. 25. La 5 noiembrie 1997, Curtea de district Košice 1 a emis o hotărâre, în contextul procedurii penale de mai sus, prin care a confiscat cartea de economii de la reclamant. La 18 februarie 1998, Curtea Regională Košice a respins plângerea reclamantului împotriva acestei decizii. HOTĂRÂREA 26. La 8 august 2002, Curtea a primit următoarea declarație de la Agentul Guvernului: „Declar că, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, Guvernul Republicii Slovace oferă să plătească 130.000 de coroane slovace în favoarea dlui Štefan Varga. Această sumă trebuie să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită în termen de trei luni de la data eliberării hotărârii de către Curte în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. Guvernul se angajează, de asemenea, să nu ceară ca cazul să fie înaintat Marei Camere în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție.” 27. La 13 august 2002, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamantului: „Not că Guvernul Republicii Slovace sunt dispuși să-mi plătească suma de 130.000 (o sută treizeci mii) de coruna slovacă care acoperă prejudiciu material și moral și costuri, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe care îl așteaptă în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Accept propunerea și renunță la orice nouă afirmații împotriva Republicii Slovace în ceea ce privește faptele acestei cereri. Declar că acest lucru constituie o soluționare finală a cazului. Această declarație este făcută în contextul unei soluții prietenoase pe care guvernul și cu mine am ajuns. În plus, mă asum să nu solicit ca cazul să fie înaintat Marei Camere în temeiul articolului 43 § 1 din Convenție după eliberarea hotărârii Curții.” 28. Curtea ia notă de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție). Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale (art. 37 § 1 în amenzile Convenției și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții. 29. În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din listă. Pentru aceste motive, Curtea UNANIMOUS decide să scoată cazul din listă; ia notă de angajamentul părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 26 noiembrie 2002, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură.