IBRAHIM contre la SUISSE
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Radiation du rôle
IBRAHIM contre la SUISSE (CtEDO, 2002)
SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 71106/01 prezentată de Mounir IBRAHIM împotriva Elveției Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 27 august 2002 într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa președinte Wildhaber Gaukur Jörundsson Jungwiert Butkevych Thomassen Ugrekhelidze judecători și din domnul Dolle graffière de secțiune, având în vedere cererea prezentată mai sus la 20 iunie 2001, Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, Având în vedere scrisorile adresate reclamantului prin grefa din 20 decembrie 2001 și 5 iunie 2002, după ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA reclamantului, Mounir Ibrahim, este un resortisant libanez născut în 1967. El avea reședința în Rüti, Elveția, la momentul introducerii cererii. El este reprezentat în fața Curții de către M. W. Greiner, avocat la Zurich. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a sosit în Elveția la 7 martie 1990. A doua zi a depus o cerere de azil. La 15 ianuarie 1992, Oficiul Federal pentru Refugiați a respins cererea de azil a reclamantului și i-a acordat o perioadă de timp necesară la 15 aprilie 1992 pentru a părăsi Elveția. La o dată nedeterminată, invocând căsătoria sa amiabilă cu un resortisant german, reclamantul a solicitat prelungirea termenului de plecare. La 22 mai 1992, reclamantul s-a căsătorit cu S., o resortisant bosniac rezident, în beneficiul unei autorizații de stabilire, în cantonul Zurich. Din cauza acestei căsătorii, reclamantului i s-a acordat o autorizație de ședere în cantonul Zurich. Reclamantul și S. au avut doi fii, A. și Al., născuți la 24 martie 1993 și, respectiv, 22 mai 1995. La 25 mai 1998, Tribunalul Districtual Berna-Laupen l-a condamnat pe reclamant la 18 luni de închisoare cu suspendare timp de 3 ani pentru încălcarea Legii federale privind drogurile. La 5 octombrie 1998, ținând cont de această condamnare, precum și de separarea intervenită în 1996, conducerea poliției din cantonul Zurich, secțiunea de poliție a străinilor (denumită în continuare Poliția Străinilor din Zurich), a refuzat reînnoirea autorizației de ședere în cantonul reclamantului și a acordat reclamantului un termen necesar la 21 noiembrie 1998 pentru a părăsi teritoriul cantonal. Divorțul reclamantului și al S. a fost pronunțat la 12 februarie 1999; decizia pronunțată de poliția străinilor din Zurich în octombrie 1998 a fost confirmată, la recursul reclamantului, de Consiliul de Stat al cantonului Zurich la 12 iulie 2000, de Tribunalul Administrativ al cantonului Zurich la 11 octombrie 2000 și, în cele din urmă, de Tribunalul Federal la 19 februarie 2001. La 10 mai 2001, poliția străinilor din Zurich a acordat reclamantului o perioadă de timp necesară la 15 iulie 2001 pentru a părăsi teritoriul cantonal. S. și reclamantul au convenit ca acesta din urmă să se ducă în vacanță în Liban cu A. și Al. în perioada 13 - 29 iulie 2001. În august 2001, S. a primit un apel telefonic de la reclamant, pe care l-a informat că și-a găsit un loc de muncă în Liban și nu i-ar aduce înapoi pe cei doi copii în Elveția. La 9 august 2001, S. a depus o plângere penală împotriva reclamantului pentru răpirea minorilor. GRIEF Invochant la art. 8 din convenție, reclamantul se plânge de refuzul autorităților elvețiene de a-și reînnoi autorizația de ședere. PROCEDURA Cererea a fost depusă la 20 iunie 2001 și înregistrată la 29 iunie 2001 la 27 iunie 2001, președintele celei de-a doua secțiuni a respins cererea de aplicare a articolului 39 din Regulamentul Curții prezentată de solicitant. La 13 septembrie 2001, Curtea a decis să prezinte cererea guvernului pârât, invitându-l să își prezinte în scris observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia sa. Guvernul și-a prezentat observațiile la 11 decembrie 2001. La 20 decembrie 2001, acestea au fost transmise reclamantului, care a fost invitat să transmită observațiile sale ca răspuns înainte de 1 În februarie 2002. Deoarece reclamantul nu a răspuns la această scrisoare, la 5 iunie 2002 i s-a adresat o scrisoare de rechemare, cu această ocazie, atenția sa a fost atrasă asupra articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, în care Curtea poate decide să șteargă o cerere din rol în cazul în care circumstanțele permit să se ajungă la concluzia că reclamantul nu mai intenționează să o mențină (...) Reclamantul nu a dat curs acestei scrisori. ÎN Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să își mențină pledoaria, în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. În plus, Curtea consideră că: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Dolle J.-P. Costa Grefier Președinte