CtEDO 12.11.2009 Auto

BOSTANI ET AUTRE c. SUISSE

RESPONDENT
CHE
HOTĂRÂRE
12.11.2009
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2009
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
BOSTANI ET AUTRE c. SUISSE (CtEDO, 2009)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 1: Cerere nr. 31530/07 prezentată de Ali Isaq BOSTANI și Soraya ATTERI împotriva Elveției Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care are sediul la 12 noiembrie 2009 într-o cameră compusă din Christos Rozakis, președinte, Nina Vajić, Khanlar hagiev, Dean Spielmann, Sour Erik Jebens, Giorgio Malinverni, George Nicolaou, judecători și Søren Nielsen; grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 18 iulie 2007, având în vedere decizia de a trata cu prioritate cererea în temeiul articolului 41 din Regulamentul de procedură al Curții. Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de reclamanți, După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAȚĂ Primul reclamant, dl Ali Isaq Bostani, este un resortisant afgan, născut în 1986. A doua reclamantă este soția sa, Soraya Atari, un resortisant german, născut în 1981. Ei locuiesc în Basel și sunt reprezentați în fața Curții de către dl Ehrler, avocat la Basel. Guvernul elvețian ( Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Primul reclamant a intrat în Elveția în iulie 2002 și a depus o cerere de azil în Elveția. La 22 septembrie 2004, Oficiul Federal pentru Refugiați a respins această cerere, considerând că primul reclamant nu putea fi calificat drept refugiat Cu toate acestea, a rămas în Elveția și, potrivit autorităților elvețiene, a refuzat să își pună la dispoziția autorităților afgane documentele necesare pentru a putea părăsi Elveția. La 18 august 2005, cei doi reclamanți s-au căsătorit. La 23 august 2005, a doua recurentă a depus o cerere de reîntregire a familiei în favoarea soțului ei. La 18 noiembrie 2005, departamentul de securitate al cantonului Basel-Ville (denumit în continuare: La 24 noiembrie 2005, reclamanții au depus o acțiune grațioasă împotriva deciziei din 18 noiembrie 2005, solicitând suspendarea oricărei măsuri de executare. Departamentul de securitate a respins această cerere la 28 noiembrie 2005. La 11 ianuarie 2006, departamentul a decis, cu privire la o nouă acțiune a reclamanților, că primul reclamant ar putea să locuiască în Elveția până la sfârșitul procedurii penale pendinte în fața instanței penale a cantonului Basel-Ville. La 13 februarie 2006, primul reclamant a fost condamnat de Curtea Penală a Cantonului Basel-Oraș la o pedeapsă cu închisoarea de 90 de zile pentru încălcarea legii privind drogurile. La 28 aprilie 2006, autoritatea de imigrare a cantonului Basel-Ville a anulat suspendarea procedurii privind reîntregirea familiei printr-o decizie din 20 octombrie 2006, prin care a respins cererea de reîntregire a familiei și a ordonat returnarea imediată a primului reclamant. La cererea de reîntregire a familiei au fost respinse acțiuni pentru a se garanta că un efect suspensiv a fost recunoscut de către departament (3 noiembrie 2006) și apoi de către instanța de apel a cantonului Basel-Ville (24 ianuarie 2007). La 6 februarie 2007, primul reclamant sesizează Tribunalul Federal cu privire la o acțiune împotriva deciziei din 24 ianuarie 2007, invocând în special articolele 3, 8 și 13 din Convenție și solicitând să rămână în Elveția până când a fost pronunțat asupra cererii de reîntregire a familiei, pendinte în fața departamentului. Prin decizia din 21 iunie 2007, Tribunalul Federal a respins acțiunea și cererea de acordare a unui efect suspensiv la cererea de reîntregire a familiei. La 15 martie 2008, a doua recurentă a dat naștere unui copil, rezultat din relația cu primul reclamant. Pe baza acestui fapt nou, autoritatea de imigrare a cantonului Basel-Ville și-a reconsiderat decizia de respingere a cererii de reîntregire a familiei din 20 octombrie 2006 și a eliberat primului reclamant o autorizație de ședere. Prin urmare, Departamentul de Securitate al acestui canton a comunicat reprezentantului său, prin scrisoarea din 9 iulie 2008, că procedura de recurs pendinte a fost eliminată din rolul său, din lipsă de obiect. GRIEF Invocând art. 13 din Convenție, reclamanții susțin că autoritățile interne ar fi trebuit să permită primului reclamant să rămână în Elveția până când departamentul de securitate al cantonului Basel-Ville își pronunță hotărârea cu privire la cererea de reîntregire a familiei pendinte. Reclamanții susțin că refuzul de a permite primului reclamant să rămână în Elveția până la decizia privind cererea de reîntregire a familiei pendinte le-a încălcat dreptul la o cale de atac eficientă, în temeiul articolului 13 din convenție, formulat după cum urmează: Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. Guvernul elvețian consideră că primul reclamant, după obținerea unei autorizații de ședere, nu mai are niciun risc de expulzare. Prin urmare, solicită Curții să elimine prezenta cerere a rolului. Reclamanții susțin că sunt încă victime ale unei încălcări a art. 13, în combinație cu art. 3 și 8 din Convenție. Curtea arată că nu este necesar să se examineze mai întâi cererea formulată de reclamanți din următoarele motive: aceasta reamintește că, în temeiul articolului 37 litera (b) din convenție, aceasta poate, [în] orice moment al procedurii (...) să decidă să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele permit să se ajungă la concluzia (...) că litigiul a fost soluționat (...) Pentru a putea încheia la data aplicabiliei în cazul în speță al dispoziției menționate anterior, Curtea trebuie să răspundă la două întrebări succesive : Aceasta trebuie să se întrebe, în primul rând, dacă faptele ale căror fapte se plâng în mod direct sau nu persistă și, în al doilea rând, dacă consecințele care ar putea rezulta dintr-o eventuală încălcare a Convenției din cauza acestor fapte au fost șterse (pisano c. Italia [GC] (radiație), nr 36732/97, § 42, 24 octombrie 2002). În speță, aceasta înseamnă mai întâi să se determine persistența sau nu a unui risc de la distanță al primului reclamant; apoi trebuie să se analizeze dacă măsurile luate de autorități constituie o despăgubire adecvată pentru obiecțiunile reclamanților (a se vedea mutatis mutandis Chevanova c. Letonia (radiație) [GC], nr. 58822/00, §45, 7 decembrie 2007). În această privință, Curtea amintește că, după nașterea copilului comun al reclamanților, autoritatea de imigrare a cantonului Basel-Ville și-a reconsiderat decizia din 20 octombrie 2006, prin care a respins cererea de reîntregire a familiei și a acordat primului reclamant o autorizație de ședere. În aceste condiții, acesta nu se confruntă în prezent cu un risc direct de la distanță de teritoriul elvețian și nu este mai amenințat cu încălcarea drepturilor sale garantate prin art. 3 și 8 din Convenție (a se vedea mutatis mutandis, A.D. c. Urmează se (dec.), nr. 13531/03, 18 ianuarie 2005).În plus, Curtea constată că nu a fost inițiată nici o procedură de Ö Õ Õ Õ Õ Õ . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . În aceste condiții și ținând cont de principiul că art. 13 nu intră în joc decât dacă obiecțiile invocate în combinație cu această dispoziție se referă cel puțin la cele mai reprobabile, în sensul articolului 13 (Boyle și Rice c. Regatul Unit, 27 aprilie 1988, ′ 52, seria A n 131, și Hilal c. Regatul Unit, nr. 45276/99, § 76, CEDH 2001) II), Curtea consideră că nu este necesar să se decidă dacă refuzul de a permite primului reclamant să rămână în Elveția până la decizia privind cererea sa de reîntregire a familiei pendinte a încălcat art. 13 din convenție. Pe scurt, Curtea concluzionează că, în primul rând, faptele materiale denunțate de recurente au rămas nesoluționate și, în al doilea rând, calea de rectificare propusă de autoritățile elvețiene reclamanților constituie o redresare adecvată și suficientă a acțiunilor lor. Având în vedere toate cele menționate anterior, Curtea concluzionează că cele două condiții de aplicare a articolului 37 (b) Convenției sunt îndeplinite în speță. În cele din urmă, nu există motive speciale pentru respectarea drepturilor omului garantate de Convenția nr. Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să anuleze cererea de rol. Søren Nielsen Christos Rozakis Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă