Polgasdeniya împotriva Elveției

SECȚIUNEA 1: Cererea nr. 14385/09 prezentată de Theekshana Jatila POLGASDENIYA împotriva Elveției Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea întâi), care are loc la 12 noiembrie 2009 într-o cameră compusă din Christos Rozakis, președinte, Nina Vajić, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Sour Erik Jebens, Giorgio Malinverni, George Nicolaou, judecători și Søren Nielsen; grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 5 martie 2009, având în vedere măsura provizorie indicată guvernului pârât în temeiul articolului 39 din Regulamentul de procedură al Curții, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât, După ce a deliberat, face următoarea decizie DEFINITIVĂ Reclamantul, dl Theekshana Jatila Polgasdeniya, este un resortisant sri-lankez, născut în 1956 și rezident în Tschugg (canton de Berna).

Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul C. Wyss, avocat în Berna. Guvernul elvețian ( Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a sosit în Elveția la 1 mai 2001. Cererea de azil a reclamantului a fost respinsă de către Oficiul Federal pentru Refugiați (în prezent: Oficiul Federal pentru Migrație, denumit în continuare: La data de 15 august 2001, pentu că nu putea fi considerată o persoană persecutată în sensul Convenției privind statutul refugiaților din 1951. La 10 septembrie 2001, reclamantul a introdus o acțiune împotriva acestei decizii, în sprijinul căreia a emis, printre altele, mai multe rapoarte din partea Amnesty International , un mandat de arestare și rapoarte medicale.

La 4 februarie 2003, reclamantul furnizează mai multe documente medicale în sprijinul acțiunii sale, indicând faptul că a fost exclus din funcțiune unul dintre rinichii săi în 2002. La 14 februarie 2003, Biroul și-a confirmat concluziile și propunerea de respingere a acțiunii. La 2 noiembrie 2006, Oficiul a prezentat noi observații cu privire la temeinicia acțiunii, considerând că trimiterea reclamantului era posibilă. La 9 ianuarie 2009, instanța de apel a cantonului Berna l-a condamnat pe reclamantul care a săvârșit un viol în 2006, la o pedeapsă cu închisoarea de 18 luni cu suspendare. La 31 martie 2009, Tribunalul Administrativ Federal a respins acțiunea, … La 12 august 2009, Oficiul a dat curs acestei cereri și a declarat inexigibilă trimiterea reclamantului.

El a luat în considerare admiterea provizorie a acestuia din urmă în Elveția. GRIEF Invocând, în esență, art. 3 din convenție, reclamantul și-a exprimat nemulțumirea cu privire la faptul că, în ipoteza trimiterii sale la Sri Lanka, ar fi expus, având în vedere starea sa de sănătate, unor condiții inumane și degradante. În această privință, acesta susținea că tratamentul medical necesar nu ar fi disponibil în Sri Lanka și că ar risca moartea în caz de trimitere. Pe de altă parte, el susținea că găzduise persoane care, fără să știe, erau rebeli ai Tigers de lal'Elam (adică Liberation Tigers of Tamil Eelam) și se temea să sufere acte de persecuție din partea autorităților pentru că au colaborat cu rebelii.

Curtea arată că nu mai este necesar să se examineze în continuare cererea formulată de reclamant din următoarele motive. Curtea amintește mai întâi că, la 29 iunie 2009, a decis să comunice guvernului Ö statului Õ reclamantului, astfel cum este Õ mai sus. La 18 august 2009, guvernul a transmis grefei observațiile sale cu privire la admisibilitate și la temeinicia cererii. El a explicat că, având în vedere admiterea sa provizorie în Elveția, reclamantul nu mai era în pericol de expulzare și, prin urmare, a invitat Curtea să elimine prezenta cerere a rolului. Aceste observații au fost aduse la cunoștința părții solicitante. Prin intermediul unei scrisori din aceeași zi, reclamantul a informat grefa că nu mai dorește să își mențină cererea în fața Curții, deoarece ar fi obținut în sfârșit de la autoritățile elvețiene ceea ce solicitase.

El a solicitat Curții să stabilească o despăgubire pentru cheltuielile de procedură în temeiul articolului 41 din convenție. În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. În opinia Curții, nu există circumstanțe speciale în ceea ce privește respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a protocoalelor sale n În aceste condiții, Curtea consideră că nici o sumă nu este datorată în temeiul satisfacției echitabile [art. 37 din Convenție, coroborat cu art. 43 alineatul (4) din Regulamentul Curții]. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Søren Nielsen Modulul Președinte

PREMIÈRE SECTION

DÉCISION Requête n o 14385/09 présentée par Theekshana Jatila POLGASDENIYA contre la Suisse La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 12 novembre 2009 en une chambre composée de : Christos Rozakis, président, Nina Vajić, Khanlar Hajiyev, Dean Spielmann, Sverre Erik Jebens, Giorgio Malinverni, George Nicolaou, juges, et de Søren Nielsen, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 5 mars 2009, Vu la mesure provisoire indiquée au gouvernement défendeur en vertu de l’article 39 du règlement de la Cour, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Le requérant, M. Theekshana Jatila Polgasdeniya, est un ressortissant sri-lankais, né en 1956 et résidant à Tschugg (canton de Berne).

Il est représenté devant la Cour par M e C. Wyss, avocat à Berne. Le gouvernement suisse (« le Gouvernement ») est représenté par son agent adjoint, M. Adrian Scheidegger, de l’Office fédéral de la justice. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Le requérant arriva en Suisse le 1 er mai 2001. La demande d’asile du requérant fut rejetée par l’Office fédéral des réfugiés (maintenant : Office fédéral des migrations, ci-après : « l’Office ») le 15 août 2001, puisqu’il ne pouvait pas être considéré comme une personne persécutée au sens de la Convention relative au statut des réfugiés de 1951. Le 10 septembre 2001, le requérant introduisit un recours contre cette décision, à l’appui duquel il produisit notamment plusieurs rapports d’ Amnesty International , un mandat d’arrêt ainsi que des rapports médicaux.

Le 4 février 2003, le requérant fournit plusieurs documents médicaux à l’appui de son recours, indiquant qu’il avait subi l’ablation de l’un de ses reins en 2002. Le 14 février 2003, l’Office confirma ses conclusions et sa proposition tendant au rejet du recours. Le 2 novembre 2006, l’Office soumit de nouvelles observations sur le bien-fondé du recours, estimant que le renvoi du requérant était envisageable. Le 9 janvier 2009, le tribunal d’appel du canton de Berne condamna le requérant qui avait commis un viol en 2006, à une peine d’emprisonnement de 18 mois avec sursis. Le 31 mars 2009, le Tribunal administratif fédéral rejeta le recours, estimant qu’il n’était pas probable que le requérant, d’ethnie cingalaise, courrait un risque de poursuites au Sri Lanka.

Le 5 mai 2009, le requérant déposa une demande de révision contre cette décision. Le 12 août 2009, l’Office donna suite à cette demande et qualifia d’inexigible le renvoi du requérant. Il prononça l’admission provisoire de ce dernier en Suisse. GRIEF Invoquant, en substance, l’article 3 de la Convention, le requérant s’est plaint de ce que, dans l’hypothèse de son renvoi au Sri Lanka, il serait exposé, eu égard à son état de santé, à des conditions inhumaines et dégradantes. A cet égard, il soutenait que le traitement médical nécessaire ne serait pas disponible au Sri Lanka et qu’il risquerait la mort en cas de renvoi. Par ailleurs, il alléguait avoir hébergé des personnes qui, sans qu’il le sache, étaient des rebelles des Tigres de l’Elam (« Liberation Tigers of Tamil Eelam »). Il craignait de subir des actes de persécution de la part des autorités pour avoir collaboré avec les rebelles.

EN DROIT La Cour relève qu’il n’y a pas lieu d’examiner plus avant la requête introduite par le requérant pour les motifs suivants. La Cour rappelle d’abord que, le 29 juin 2009, elle a décidé de communiquer au Gouvernement le grief du requérant tel qu’exposé ci-dessus. Le 18 août 2009, le Gouvernement a transmis au greffe ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de la requête. Il exposa que, au vu de son admission provisoire en Suisse, le requérant ne courrait plus de risque d’expulsion. Il invita donc la Cour à rayer la présente requête du rôle. Ces observations ont été portées à la connaissance de la partie requérante. Par un courrier du même jour, le requérant a informé le greffe qu’il ne souhaitait plus maintenir sa requête devant la Cour car il aurait enfin obtenu des autorités suisses ce qu’il demandait.

Il demanda à la Cour de fixer une indemnité au titre de frais de procédure, en vertu de l’article 41 de la Convention. A la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention. Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1 in fine , la Cour estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête. Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle. Dans ces conditions, la Cour estime qu’aucun montant n’est dû au titre de la satisfaction équitable (article 37 de la Convention, en combinaison avec l’article 43 § 4 du règlement de la Cour).

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Søren Nielsen Greffier Président