CtEDO 05.09.2002 Auto

CARLETTA contre l'ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
05.09.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CARLETTA contre l'ITALIE (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA 1 DECIZIA PARȚIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 63861/00 de către Pietro Romolo CARLETTA împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are loc la 5 septembrie 2002 într-o cameră compusă din C.L. Rozakis președintele Tulkens Lorenzen Vajić dnii Levits Kovler Zagrebelsky, judecătorii dlui E. Fribergh grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată mai sus depusă la 18 noiembrie 2000 și înregistrată la 15 decembrie 2000, După ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT recurentul este un resortisant italian, născut în 1934 și rezident în Frangeto laati Abate (Benevent). Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul L. Crisci, avocat în Benevent. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul deținea un teren situat în Frangeto la mai (Benevent) și înregistrat la cadastru, fișa 18, parcele 51, 56, 63, 167 și fișa 20, parcela 75. Prin intermediul unui decret din 7 august 1979, primarul Frangeto la'Abate a autorizat ocupația de urgență a terenului, pentru o perioadă maximă de cinci ani, în vederea exproprierii sale. La 7 aprilie 1981, administrația a ocupat terenul în mod material. Printr-un act de punere în aplicare notificat la 8 februarie 1983, reclamantul a introdus în fața Tribunalului Civil din Benevent o acțiune în despăgubire împotriva orașului Fragneto la Ei susțineau că ocupația terenului era ilegală pe motiv că aceasta era prelungită dincolo de termenul permis, în timp ce lucrările de construcție erau încheiate fără a se efectua exproprierea formală a terenului și plata unei despăgubiri. Cu privire la jurisprudența Curții de Casație în materie de expropriere indirectă (ocuparea achiziționatătiva) ) reclamantul și-a retras dreptul de proprietate și, prin urmare, nu i s-a permis să solicite restituirea terenului în cauză, ci doar despăgubirile. Reclamanții solicitau o sumă corespunzătoare valorii de piață a terenului și o sumă pentru neîndeplinirea terenului. În conformitate cu această expertiză, o parte din terenul reclamantului (parcelele 51, 56 și 63) fusese utilizat pentru construirea unui drum; cealaltă parte a terenului ocupat (parcela 75) trebuia să fie utilizată pentru construirea de drenaje. În 1997, a fost depus un supliment de experiență la grefa de transplant. L. expert nota că parcela 167 nu a fost ocupată de administrație. În ceea ce privește partea utilizată pentru construirea drumului, și anume 148 de metri pătrați, expertul a estimat că reclamantul și-a pierdut proprietatea asupra acestuia, că acest teren era construit și valora 20 000 ITL pe metru pătrat. Cu toate acestea, în conformitate cu Legea nr. 662 din 1996, intrată în vigoare între timp, această sumă trebuia redusă la 10 165 ITL pe metru pătrat. În ceea ce privește cealaltă parte a terenului, expertul consideră că reclamantul era încă proprietarul terenului și că sistemul de drenaj al acestuia constituia o servitute de trecere și că prejudiciul suferit este de 208 000 ITL. Procedura este în prezent pendinte în primă instanță. Prin scrisoarea din 22 mai 2001, grefa Curții a informat reclamantul cu privire la intrarea în vigoare a Legii nr. 89 din 24 martie 2001 (denumită în continuare "Legea Pinto") la 18 aprilie 2001 (denumită în continuare "Legea Pinto"). În același timp, recurentului i s-a solicitat să prezinte în primul rând instanțelor naționale o cale de atac împotriva lungimii excesive a procedurilor judiciare. Printr-o scrisoare primită la grefa de la 10 septembrie 2001, reclamantul a indicat că nu doresc să se prevaleze de recursul oferit de legea Pinto. GRIFS Invochant la art. 6 alineatul (1) din convenție, reclamantul se plânge de durata procedurii. Reclamantul se plânge că a fost privat de terenul său într-un mod incompatibil cu art. 1 din Protocolul nr. 1 și susține în special că terenul său a fost ocupat în mod abuziv. În această situație, având în vedere principiul exproprierii indirecte, reclamantul susține că nu a avut posibilitatea de a-și apăra dreptul de proprietate prin solicitarea restituirii bunurilor ; el a putut doar să solicite despăgubiri. ÎN DREPT Reclamantul se plânge de durata procedurii pe care a introdus-o la tribunalul din Caltagirone. Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Curtea trebuie mai întâi să stabilească dacă reclamantul a epuizat, în conformitate cu art. 35 alineatul (1) din convenție, căile de atac care îi erau deschise în dreptul italian. Curtea ia notă de faptul că, în conformitate cu Legea nr. 89 din 24 martie 2001 (numită "Legea Pinto" (denumită în continuare "legea Pinto") persoanele care au suferit un prejudiciu patrimonial sau nu patrimonial pot sesiza instanța de apel competentă pentru a face să se constate încălcarea Convenției Europene a Drepturilor Omului în ceea ce privește respectarea termenului rezonabil de la art. 6 alin. (1) și pentru a solicita acordarea unei sume cu titlu de satisfacție echitabilă. Curtea amintește că a constatat deja în numeroase decizii privind admisibilitatea (a se vedea, printre altele, Brusco c. Italia (dec.), nr. 69789/01, CEDH 2001-IX și Giacometti c. Italia (dec.), nr. 34969/97, CEDH 2001 XII) că remediul introdus prin legea Pinto este o acțiune pe care reclamantul trebuie să o încerce înainte ca Curtea să se pronunțe asupra admisibilității cererii, indiferent de data la care se depune cererea în fața Curții. Curtea consideră că această parte a cererii trebuie respinsă pentru neobosirea căilor de atac interne, în conformitate cu art. 35 alineatele (1) și (4) din Convenție. (1) din Protocolul nr. 1, care este astfel formulat Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietății sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. În stadiul actual al dosarului, Curtea nu consideră că este în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui litigiu și consideră necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât în conformitate cu art. 54 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul său de procedură. Erik Fribergh Christos Rozakis Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2004-04-01
0,98
CARLETTA contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION FINALE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 63861/00 présentée par Pietro Romolo CARLETTA contre l'Italie La Cour européenne des Droits de l'Homme (première section), siégeant le 1 er avril 2004 en une chambre com
CtEDO 2001-11-29
0,95
COLACRAI contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 63296/00 présentée par Rocco COLACRAI contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 29 novembre 2001 en une chambre composée
CtEDO 2002-05-30
0,95
MASELLI contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 63866/00 par Michele MASELLI contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 30 mai 2002 en une chambre composée de M. C.L. Ro
CtEDO 2003-02-13
0,94
BINOTTI contre l'ITALIE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 63632/00 présentée par Carla BINOTTI contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 13 février 2003 en une chambre composée
CtEDO 2002-06-18
0,94
FIORE contre l'ITALIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 63864/00 présentée par Angiolina FIORE contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 18 juin 2002 en une chambre composée
Sursă