DE VITA, DE CICCO, TRIMIGLIOZZI, MARE et SOLLA contre l'ITALIE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererilor nr. 44473/98, 44474/98, 4475/96, 4476 și 4477/98 prezentate de Ida De Vita, Gelsomina De Cicco, Eligio Trimigliozzi, Carmine Mare și Guida Solla, împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului ( Jungwiert Butkevych Thomassen judecători L. F errori Bravo judecător ad-hoc, și domnul S. D oll graffière de secțiune Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate de reclamanți, După ce au deliberat, face următoarea decizie DEFINITIVĂ Reclamanții sunt resortisanți italieni, născuți în 1930, 1914, 1939, 1925, 1920 și rezidenți în Benevent, Frangeti Monforte (Benevent) și Castel Venere (Benevent). Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul Costanzo Di Pietro, avocat în Benevent.

Faptele, astfel cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 27 martie 1996, fiecare reclamant a depus o acțiune în fața instanței judecătorești din Benevent, funcționând ca judecător al muncii, pentru a obține din nou calculul pensiei lor de reversibilitate din partea securității sociale (I.N.P.S. Toate cauzele au avut aceeași desfășurare a procedurii interne. La 3 aprilie 1996, instanța a fixat prima audiere la 13 aprilie 1996 2001. La 27 octombrie 1997, reclamanta a solicitat avansarea instanței. La 6 noiembrie 1997 președintele Tribunalului a respins cererea menționată. Cu toate acestea, la o dată nespecificată, președintele Tribunalului a înaintat la reședința la 4 martie 1999. În ziua următoare, reclamanta a solicitat o trimitere deoarece cealaltă parte era absentă.

Potrivit informațiilor furnizate de reclamantă, grefa nu a comunicat părților la jumătate data la care a avut loc rejudecare. 1999 a fost exmatriculat pentru că, potrivit informațiilor furnizate de reclamantă, grefa nu a comunicat încă data la care a fost pronunțată. În ianuarie 2000, judecătorul a retrimis la arest data la care avocații au făcut grevă. În ziua următoare, judecătorul a trimis la 15 decembrie 2000 pentru că grefa nu a comunicat data la care au fost ținute părțile. Prin hotărârea din 15 decembrie 2000, al cărei text a fost depus la grefă la 21 decembrie 2000, judecătorul a declarat stingerea procedurii în temeiul unei legi privind fondul procedurii și care recunoaștea dreptul la noul calcul al pensiei.

GRIEF Invoch la art. 6 alineatul (1) din Convenție, reclamanții se plâng de durata unei proceduri. Reclamanții au sesizat Comisia Europeană pentru Drepturile Fundamentale la 29 iulie 1997 în temeiul fostului articol 25 din Convenția privind apărarea drepturilor la libertăților fundamentale ( 1999, Curtea a decis, în temeiul articolului 54 alineatul (3) litera (b) din Regulamentul său de procedură, să prezinte cererea la cunoștința guvernului pârât, invitând să prezinte în scris observații privind admisibilitatea și temeinicia sa. Reclamanții sunt reprezentați de dl Pietro, avocat în Benevent. Guvernul italian ( mai degrabă este reprezentat de agentul său, M. Leanza, și de către co-agentul său, dl V. Esposito.

Curtea a decis să unească cererile și le-a declarat admisibile la 26 septembrie 2000. La 16 aprilie 2002, Curtea a decis să adreseze părților întrebări suplimentare. ÎN La 6 mai 2002, reclamanții au afirmat că I.I.N.P.S. ar fi trebuit să facă din oficiu noul calcul al pensiilor și dobânzilor ca urmare a noii legi nr. 662/96 și că nu trebuiau să depună nicio cerere la administrație pentru a obține noul calcul. Curtea observă că prezentele cereri se referă la durata procedurilor de obținere a noului calcul al pensiilor. Curtea consideră că, după adoptarea Legii nr. 662/96, instanțele nanciare nu mai aveau niciun interes să continue procedura internă, deoarece dreptul lor la noul calcul al pensiei fusese deja recunoscut prin lege și nu aveau nevoie să prezinte în mod oficial autorității competente (INP.S.) judecata națională pentru a obține noul calcul, aceasta trebuind făcută din oficiu.

Curtea reamintește jurisprudența potrivit căreia data finală care trebuie luată în considerare pentru calcularea duratei unei proceduri este data la care litigiul dintre părți este încheiat, de exemplu atunci când au ajuns la o soluționare amiabilă a litigiului, și aceasta chiar dacă procedura este încă pendinte în mod oficial (a se vedea Hotărârea Silva Pontes c. Portugalia din 23 martie 14 alin. 34). Curtea constată că cererile au fost introduse la 29 iulie 1997, adică la aproape șapte luni de la intrarea în vigoare a Legii nr. 662/96, care a stabilit încetarea procedurilor. Curtea consideră că interesul întreprinderilor în cauză s-a încheiat la data intrării în vigoare a Legii nr. 662/96 la 1 În ianuarie 1997, deoarece nu a mai avut loc de la data intrării în vigoare a acestei legi privind dreptul la pensie, în sensul art. 6 alin. (1) din Convenția privind dreptul la un nou calcul al pensiei.

În consecință, acțiunile sunt întârziate și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 alin. (1) și (4) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, stabilește transcrierile inadmisibile. Dolle J.-P. Costa Grefier Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION

SUR LA RECEVABILITÉ

des requêtes n os 44473/98, 44474/98, 44475/98, 44476/98 et 44477/98 présentées par Ida De Vita, Gelsomina De Cicco, Eligio Trimigliozzi, Carmine Mare et Guida Solla, contre l’Italie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 10 septembre 2002 en une chambre composée de M. J.-P. Costa , président , MM. A.B. Baka , Gaukur Jörundsson , K. Jungwiert , V. Butkevych , M me W. Thomassen , juges , M. L. F errari Bravo , juge ad hoc, et de M me S. D oll É , greffière de section , Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées par les requérants, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Les requérants sont des ressortissants italiens, nés respectivement en 1930, 1914, 1939, 1925, 1920 et résidant à Bénévent, Fragneti Monforte (Bénévent) et Castel Venere (Bénévent).

Ils sont représentés devant la Cour par M e Costanzo Di Pietro, avocat à Bénévent. Les faits, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. Le 27 mars 1996, chaque requérant déposa un recours devant le juge d’instance de Bénévent, faisant fonction de juge du travail, afin d’obtenir à nouveau le calcul du montant de leur pension de réversibilité de la part de la sécurité sociale ( I.N.P.S ). Toutes les affaires ont eu le même déroulement de la procédure interne. Le 3 avril 1996, le juge d’instance fixa la première audience au 13 avril 2001. Le 27 octobre 1997, la partie requérante demanda que l’audience fût avancée. Le 6 novembre 1997 le Président du tribunal rejeta ladite demande.

Toutefois, à une date non précisée, le président du tribunal avança l’audience au 4 mars 1999. Le jour venu, la partie requérante demanda un renvoi car l’autre partie était absente. Selon les informations fournies par la partie requérante, le greffe n’avait pas communiqué aux parties l’avancement de la date de l’audience. L’audience fixée le 8 juillet 1999 fut renvoyée car, selon les informations fournies par la partie requérante, le greffe n’avait pas encore communiqué la date de l’audience. Le 20 janvier 2000, le juge renvoya l’audience au 2 novembre 2000, car les avocats faisaient grève. Le jour venu, le juge renvoya au 15 décembre 2000 car le greffe n’avait pas communiqué la date de l’audience aux parties.

Par un jugement du 15 décembre 2000, dont le texte fut déposé au greffe le 21 décembre 2000, le juge déclara l’extinction de la procédure en application d’une loi concernant le fond de la procédure et qui reconnaissait le droit au nouveau calcul de la pension. GRIEF Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, les requérants se plaignent de la durée d’une procédure.

PROCÉDURE Les requérants avaient saisi la Commission européenne des Droits de l’Homme le 29 juillet 1997 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (« la Convention »). Les requêtes ont été enregistrées le 13 novembre 1998 sous les numéros de dossier 44473/98, 44474/98, 44475/98, 44476/98 44477/98 et le 22 juin 1999, la Cour a décidé, en application de l’article 54 § 3 b) de son règlement de porter la requête à la connaissance du Gouvernement défendeur, en l’invitant à présenter par écrit des observations sur sa recevabilité et son bien-fondé. Les requérants sont représentés par M e C. Di Pietro, avocat à Bénévent. Le gouvernement italien (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M. U. Leanza, et par son coagent, M. V. Esposito.

La Cour a décidé de joindre les requêtes et les a déclarées recevables le 26 septembre 2000. Le 16 avril 2002, la Cour a décidé de poser des questions complémentaires aux parties. EN DROIT Le 29 mai 2002, le Gouvernement s’est limité à déposer une note dans laquelle il a rappelé l’évolution normative en la matière. Le 6 mai 2002, les requérants ont affirmé que l’I.N.P.S. aurait dû faire d’office le nouveau calcul des pensions et des intérêts suite à la nouvelle loi n° 662/96 et qu’ils ne devaient présenter aucune demande auprès de l’administration pour obtenir le nouveau calcul. La Cour note que les présentes requêtes concernent la durée de procédures tendant à obtenir le nouveau calcul de pensions.

La Cour estime que, après l’adoption de la loi n° 662/96, les requérants n’avaient plus un intérêt à continuer la procédure interne car leur droit au nouveau calcul de la pension avait déjà été reconnu par la loi et ils n’avaient pas besoin de présenter à l’administration intéressée (I.N.P.S.) le jugement national afin d’obtenir le nouveau calcul, ceci devant être fait d’office.

La Cour rappelle la jurisprudence selon laquelle la date finale à prendre en considération pour calculer la durée d’une procédure est la date à laquelle le différend entre les parties est terminé, par exemple lorsqu’elles sont parvenues à un règlement amiable du litige, et cela même si la procédure est formellement encore pendante (voir arrêt Silva Pontes c. Portugal du 23 mars 1994, série A, p. 14, § 34). Elle constate que les requêtes ont été introduites le 29 juillet 1997, c’est-à-dire presque sept mois après l’entrée en vigueur de la loi n° 662/96 qui a établi l’extinction des procédures. La Cour considère que l’intérêt des requérants s’est terminé au moment de l’entrée en vigueur de la loi n° 662/96 le 1 er janvier 1997 car il n’y avait plus à partir de l’entrée en vigueur de cette loi de « contestation » au sens de l’article 6 § 1 de la Convention quant au droit à un nouveau calcul de la pension.

Il s’ensuit que les requêtes sont tardives et doivent être rejetées en application de l’article 35 §§ 1 et 4 de la Convention. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Déclare les requêtes irrecevables. S. Dollé J.-P. Costa Greffière Président