CtEDO 10.09.2002 Auto

GÜLER et AUTRES contre la TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
10.09.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Recevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
GÜLER et AUTRES contre la TURQUIE (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 46649/99 prezentate de Zahide GÜLER și de alții împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 10 septembrie 2002 într-o cameră compusă din J.-P. Costa președinte Loucaide Türmen Bîrsan Jungwiert Butkevych Thomassen, judecători Dolle graffière de secțiune Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 30 iulie 1998, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitanți,] După ce a deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOARE Reclamanții, ale căror nume figurează în anexă, sunt resortisanți turci și rezidenți în Varto, un district al departamentului Muș, care este supus la stare de urgență. Ei sunt la locul de muncă, iar copiii d maim Güler, decedat la 14 septembrie 1994, la vârsta de 41 de ani. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Pe 14 septembrie 1994 în jurul orei 00:45, Ahmet Güler a găsit moartea în apropierea dealului Seyithan. A fost împușcat de patru gloanțe trase de un soldat, N.B., care era de gardă cu E.H. în poziția de ambuscadă pe acest deal situat la 500 de metri de clădirea jandarmeriei Varto și la un kilometru de satul d Ca urmare a incidentului din 14 septembrie 1994, la o oră nedeterminată, o echipă de patru jandarmi au recunoscut faptele după cum urmează la 14 septembrie 1994 în jurul orei 00:45, un mesaj a fost transmis pe radioul jandarmeriei Varto, conform căruia o persoană care se apropia de poziția de ambuscadă a fost somată. Având în vedere că aceasta nu s-a oprit, patru focuri de avertisment au fost trase în aer, iar persoana în cauză care a continuat să meargă spre poziție a fost ucisă cu o armă de foc. Un medic a fost chemat de urgență. Medicul jandarmeriei, după ce a examinat cadavrul, a declarat că persoana a murit. Imediat, procurorul Republicii Varto a fost informat despre acest lucru. Procurorul care aparținea Parchetului din Varto este din oficiu însărcinat cu cazul. Cadavrul a fost transferat la Spitalul Public Varto pentru examinare medico-legale. La locul incidentului, am găsit un băț la 20 de centimetri de defunct și am luat în considerare faptul că acesta ar putea constitui o dovadă. Soldații prezenți la poziția nu au fost cei care au tras. Ei au spus că cei care au tras erau soldații de pază și aceștia din urmă, fiind șocați, fuseseră duși la clădirea de serviciu după ce armele lor de funcționare fuseseră luate. Nu s-a găsit nici o altă rază de acțiune. Cartușele goale nu fuseseră găsite din cauza a ceea ce se întâmplase (...) În timpul inspecției, s-a constatat că a fost întuneric, nu a existat nici lumina lunii, nici nori. Vântul sufla și câmpul de vedere era de aproximativ 15 metri (...). Ulterior, un subofițer de jandarmerie stabilește o schiță simplă a topografiei locațiilor și a dispunerii corpului găsit. În aceeași zi, o autopsie a cadavrului d omet Güler a fost efectuată de procurorul Republicii Varto, asistat de un medic legist, care a constatat trei intrări de gloanțe în piept și o intrare de glonț în spate și a ajuns la concluzia că decesul a fost consecința. Ei nu au considerat necesar să efectueze o autopsie clasică. La 16 septembrie 1994, în cadrul anchetei penale deschise din oficiu de către Parchetul Varto, procurorul Republicii Varto Ö N.B. și E.H., cei doi soldați de pază în timpul incidentului. Apoi, la 19 septembrie 1994, același procuror a întocmit declarațiile lui N.B. și E.H. ca acuzați. Depoziția primului a fost consemnată după cum urmează... la 14 septembrie 1994 între miezul nopții și 1:00, eu și E.H., o țineam la poziția de ambuscadă. În jurul orei 0:30, am văzut o siluetă apropiindu - se de noi. A fost imposibil de a identifica persoana, având în vedere lipsa lunii și întuneric. Câmpul de vedere a fost de aproximativ 15 metri. Persoana suspectă a venit la noi. Am strigat de trei-patru ori ca avertisment pentru a-l opri. Persoana nu s-a oprit, dimpotrivă, ea a continuat să vină la noi. E.H. a tras trei gloanțe în aer. Apoi, el a tras un glonț în persoana cu titlu de avertizare. Între timp, persoana sai este aproape la 4-5 metri de poziția noastră. Având în vedere că viziunea nu a fost clară, am gândit că bățul pe care persoana a avut-o în mână a fost o armă sau o bombă care ar fi putut arunca în poziția noastră. Și dacă-mi amintesc bine, am tras trei gloanțe. Dacă aș fi reușit să-l identific și dacă aș fi știut că lucrul din mâna lui era un băț, nu o armă, și dacă persoana ar fi fost în conformitate cu somațiile noastre verbale și cu împușcăturile noastre, nu aș fi tras în persoană.... Mă căiesc. Faptul se întâmplă în momentul în care funcționăm. Sunt nevinovat... La rândul său, E.H. a declarat (...) la 14 septembrie 1994 în jurul orei 0:30, eram de gardă de noapte cu N.B. la aproximativ 400-500 de metri de clădirea regimentului. Am observat o persoană, pe partea stângă inferioară față de poziția noastră, apropiindu-ne de noi și purtând ceva în mână. Câmpul de vedere era de aproximativ 15 metri. Timpul era fără nor și fără lună. Am apelat de câteva ori pe cineva să-l oprească. Eu, am tras trei focuri de avertizare în aer pentru a-l opri. Dar, persoana nu este oprit. Între timp, aceasta este de aproximativ 4 M-am gândit că bățul purtat era o armă, pentru că era întuneric, și purta o bombă. În acel moment, N.B. a tras în persoană. Persoana a căzut (...). La 12 octombrie 1994, procurorul a declarat incompetent și a transmis dosarul de anchetă Comitetului Administrativ Varto. În decizia sa, el a constatat La 14 septembrie 1994, la 500 de metri nord de clădirea regimentului jandarmeriei Varto, defunctul Ahmet Güler (...) se apropia într-un mod suspicios de poziția de ambuscadă ținută de forțele de securitate. Deși inculpații erau legați verbal și prin împușcături, defunctul continuase să se apropie până la patru metri de poziție. În acel moment, inculpații împușcaseră decedatul și acesta din urmă, fiind lovit de patru gloanțe care au dus la distrugerea organelor vitale, a găsit moartea la locul incidentului. Având în vedere că incidentul a avut loc în timpul exercitării funcției și că actul incriminat a fost efectuat de către forțele de securitate aflate sub comanda prefectului regiunii aflate în situație de urgență și că astfel de acte erau supuse normelor care reglementează urmărirea penală a funcționarilor, el ar fi dispus să decline competența Parchetului (...). În ceea ce privește comitetul administrativ al lui Varto, acesta îl desemnează pe H. Chakmak, șeful poliției din districtul Varto, ca detectiv însărcinat cu anchetarea morții lui atîmet Güler. La 15, 16 și 22 noiembrie 1996, H. Cakmak l-a auzit pe Ș. Sezer, primarul satului lui Alagöz, C. Baydar și A. La 28 noiembrie 1994, H. Cakmak și-a prezentat raportul concludent că nu era necesar să se dea în judecată jandarmii în cauză. El a considerat, pe de o parte, că acestea din urmă aveau dreptul de a utiliza arme de foc în exercitarea funcției lor conform legislației în domeniu și că defunctul trebuia să cunoască bine regiunea și trebuia sau ar fi trebuit să știe prezența soldaților care stăteau de pază în apropierea unităților militare. Pe de altă parte, el a considerat că prezența decedatului la locul incidentului părea îndoielnică, ținând cont de cunoștințele sale despre regiune și de faptul că un frate de-al său făcea parte din PKK. La 1 decembrie 1998, avocatul celor care se aflau în subprefectura lui Varto pentru a se informa despre starea procedurii. Prin scrisoarea din 15 decembrie 1998, subprefetul lui Varto, T. Ergün, a informat avocatul că a fost numit un inspector de către subprefectura și că, la sfârșitul anchetei, a fost încheiat nu a fost necesar să dea în judecată în temeiul legii privind urmărirea penală a funcționarilor. Acțiunea în despăgubire în fața instanțelor administrative În 1995, reclamanții au sesizat Tribunalul Administrativ Van cu o acțiune în despăgubire. Ei au susținut că a fost ucis de Güler în urma unor împușcări de soldați în timp ce el păzea animalele. Ei au cerut ca responsabilitatea Ministerului de Interne să fie recunoscută și ca acesta din urmă să fie condamnat la plata a 2 380 000 de lire turcești pentru diferitele daune suferite. La 22 noiembrie 1995, tribunalul administrativ al Van a pronunțat hotărârea sa și i-a exonerat pe reclamanți de cererea lor pe motivul absenței unei abateri datorate administrației. Pentru a ajunge la această concluzie, instanța va enumera legislația relevantă, și anume art. 11 din Legea nr. 2803 privind competența și atribuțiile jandarmilor care îi împuternicesc pe jandarmi să utilizeze arme de foc în exercitarea funcției lor și, de asemenea, art. 39 litera (c) din Directiva privind utilizarea de arme de foc, care prevede că membrii forțelor armate responsabile cu protecția unui loc sau a unei unități vor fi autorizați să utilizeze arme de foc în cazurile în care este imposibil să se scape de atac prin alte mijloace. Având în vedere aceste dispoziții și faptul că faptele s-au desfășurat într-o regiune în care actele de terorism erau îndreptate împotriva forțelor de securitate și în care acestea trebuiau să se ferească în permanență de actele de violență care au avut loc acolo, instanța a constatat că defunctul, păstor conform părții solicitante, și-a provocat el însuși moartea prin comportamentul său, și anume să fie abordat de poziția jandarmilor în jurul orei 0 și 45, în ciuda tuturor avertismentelor. Tribunalul a citat, printre altele, partea reclamantă a afirmat că decedatul a fost ucis la o distanță de 4 metri, deși câmpul de vedere la locul incidentului era de aproximativ 15 metri din cauza clarității lunii. De asemenea, a declarat că nu a fost arătat că locul incidentului era o zonă interzisă. Cu toate acestea, în raportul de autopsie din 14 septembrie 1994 întocmit de Parchetul lui Varto, se menționează că, la ora la care a avut loc incidentul, nu a existat nici o claritate a lunii. Aici s-a menționat și decizia de a reface faptele de zi (...). Având în vedere cele de mai sus, afirmațiile părții solicitante nu au fost stabilite. Având în vedere aceste considerente, trebuie să se conchidă în lipsa unei abateri imputate administrației pârâte însărcinate cu securitatea în temeiul Legii nr. 3152. În consecință, cererea de încuviințarea trebuie respinsă ca fiind nefondată (...) reclamanții au luat măsuri împotriva hotărârii din 22 noiembrie 1995. În cadrul procedurii în fața Consiliului de la .. .. judecătorul raportor a cerut ca hotărârea de primă instanță să fie infirmată. S-a stabilit că [defunctul] nu avea armă asupra lui, nu era membru al unei organizații teroriste, nu există nici un dosar care să demonstreze că acesta era o persoană suspectă, că locul incidentului nu era o zonă interzisă și că moartea a avut loc ca urmare a împușcăturilor deschise de jandarm la 4 metri distanță de poziția de ambuscadă și în condiții care făceau ca câmpul vizual să fie de 15 metri. Serviciul de securitate și organizația sa sunt destinate să asigure securitatea fizică (...) și este imposibil să se considere că funcționarea acestui serviciu duce la distrugerea securității fizice. Faptul de a lua în considerare faptul că există un potențial atac asupra forțelor de securitate nu dezvăluie că toți cetățenii reprezintă o potențială amenințare. Este posibil ca toți oamenii care trec pe lângă un post de securitate situat într - un loc rezidențial să arunce o bombă în el, totuși protecția nu poate fi asigurată decât oferindu - le oamenilor sentimentul de siguranță în jurul postului de securitate (...). Având în vedere cele de mai sus și având în vedere absența martorilor oculari, în afară de soldați, precum și faptul că acuzațiile soldaților se bazau numai pe declarațiile forțelor de securitate, se poate concluziona că o lipsă de serviciu este legată de administrație. Pe de altă parte, chiar dacă se presupune că nu există o lipsă de serviciu (...), se concluzionează că repartizarea riscului către societate antrenează răspunderea fără cusur a administrației. Prin Hotărârea din 2 martie 1998, Consiliul de Stat a confirmat hotărârea în primă instanță, considerând că acesta este în conformitate cu legea și cu normele procedurii. Responsabilitatea penală În cazul în care autorul prezumat al unei infracțiuni este un agent al funcției publice și în cazul în care actul a fost săvârșit în timpul exercitării funcțiilor sale, judecata preliminară a cauzei este reglementată de legea din 1913 privind urmărirea penală a funcționarilor publici, care limitează competența rațională personae a Parchetului în această etapă a procedurii. În astfel de cazuri, ancheta preliminară și, prin urmare, autorizarea de a deschide proceduri penale sunt de competența exclusivă a comitetului administrativ local în cauză (acesta din district sau din departament, în funcție de statutul de la După eliberarea autorizației de a da în judecată, este de competența procurorului districtual al Republicii D.I.A. cauza. Deciziile acestor comitete sunt susceptibile de a acționa în fața Consiliului de Stat; sesizarea este din oficiu în cazul în care cauza este clasată fără întârziere. Responsabilitatea administrativă la art. 125 din Constituție prevede Orice act sau decizie a administrației este susceptibilă de a da un control jurisdicțional (...) L a administrației are obligația de a repara orice prejudiciu care rezultă din acțiunile și măsurile sale. Dispoziția menționată anterior nu suferă nici o restricție, nici chiar în situații de urgență sau de război. Al doilea paragraf nu impune neapărat să se facă dovada existenței unei abateri de la administrație, a cărei răspundere are un caracter absolut și obiectiv bazat pe teoria riscului social. Prin urmare, administrația poate acționa împotriva oricui este victima unui prejudiciu cauzat de acte comise de persoane neidentificate sau de teroriști, atunci când se poate spune că statul nu și-a îndeplinit obligația de a menține ordinea și siguranța publică sau obligația de a proteja viața și proprietatea individuală. Invocând art. 2 din Convenție, reclamanții se plâng de ceea ce a fost ucis în mod voluntar de către forțele de securitate, Güler, soțul și tatăl lor. Reclamanții susțin, de asemenea, că procedura privind plângerea lor nu se desfășoară într-un termen rezonabil, dat fiind că au trecut trei ani și că au fost obținute niciun rezultat satisfăcător. în fața instanțelor administrative nu a fost echitabilă, în măsura în care cererea lor de a-și exercita competența a fost respinsă fără ca instanțele administrative să fi obținut dovezile relevante și fără să fi fost acuzate de răspunderea fără cusur a administrației care rezultă din art. 125 din Constituție. În acest sens, ele menționează art. 6 din Convenție. În cele din urmă, reclamanții susțin că a fost ucis din cauza faptului că a fost kurd și, prin urmare, a fost victima, în afara articolului 14 din convenție, a unei discriminări pe motive de origine națională în exercitarea dreptului său la viață protejat prin art. 2. Recurentul declară încălcarea articolului 2, citit în mod individual sau combinat cu art. 14, precum și a articolelor 6 și 13 din convenție. Guvernul face mai întâi referire la situația din sud-estul Turciei : din 1985, în această regiune au apărut probleme grave între forțele de securitate și membrii PKK (Parteneriatul Muncitorilor din Kurdistan), o organizație teroristă, care, potrivit guvernului, a costat viața a 30 000 de persoane. Guvernul susține că defunctul, care era păstor de mai bine de 20 de ani, cunoștea bine starea sensibilă a regiunii și faptele care s-au desfășurat acolo, unde actele de terorism erau îndreptate împotriva forțelor de securitate și unde acestea trebuiau să ia în permanență seama la actele de violență care erau împotriva acesteia. El susține că persoana decedată și-a provocat moartea din cauza comportamentului său, apropiindu-se de poziția jandarmilor în jurul orei 00:45, în ciuda tuturor avertismentelor. Guvernul susține că folosirea forței împotriva decedatului trebuie considerată ca fiind absolut necesară. Pentru autoapărarea jandarmilor în cauză, care, având în vedere condițiile climatice din noaptea incidentului, au crezut că bățul pe care îl ținea decedatul era o armă sau o bombă pe care ar fi putut să o arunce în poziția lor. : decedatul a primit gloanțe în spate, ceea ce demască versiunea jandarmilor care l-au împușcat. O autopsie clasică nu a fost efectuată. În plus, ancheta a fost clasată fără a fi făcut obiectul unui refuz pronunțat de comitetul administrativ al lui Varto sau de o procedură contradictorie. Curtea consideră, în lumina tuturor argumentelor părților, că cererea ridică întrebări serioase de fapt și de drept care nu pot fi soluționate în această etapă a examinării sale, dar necesită o examinare pe fond; prin urmare, nu poate fi declarată în mod vădit nefondată, în sensul articolului 35 alineatul (3) din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea admisibilă, toate mijloacele de fond rezervate. Dolle J.-P. Costa Grefier Președinte Lista reclamanților Zahide GÜLER, născută în 1953, soție casnică și soție d Yüksel GÜLER, născută în 1985, fiica lui Güler Güler Leyla GÜLER, născută în 1991, fiica lui Ahmet Güler Ceylan GÜLER, născută în 1994, fiica lui Güler Yeliz GÜLER, născută în 1994, fiica lui

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2003-04-22
0,96
AFFAIRE GÜLER ET AUTRES c. TURQUIE
par M e S. Kaya, avocat à Ankara. Le gouvernement turc (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M. E. İşcan, ministre plénipotentiaire, directeur général adjoint pour le Conseil de l’Europe et les Droits de l’Homme. 3. La requête
CtEDO 2001-10-09
0,95
HULKİ GÜNEȘ contre la TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 28490/95 présentée par Hulki GUNES contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 9 octobre 2001 en une chambre composée de MM. J.-
CtEDO 2002-12-12
0,94
ZENGIN contre la TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 46928/99 présentée par Guli ZENGİN contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 12 décembre 2002 en une chambre composée de MM.
CtEDO 2001-06-28
0,94
GÜLER contre la TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 49391/99 présentée par İrfan GÜLER contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 28 juin 2001 en une chambre composée de M
CtEDO 2002-12-03
0,94
A.K. et V.K. contre la TURQUIE
QUATRIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 38418/97 présentée par A.K. et V.K. contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant le 3 décembre 2002 en une chambre composée de Sir
Sursă