FRÖHLICH contre la SUISSE

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 45606/99 prezentată de Kurt FRÖHLICH împotriva Elveției Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 24 septembrie 2002 într-o cameră compusă din domnii J.-P. Costa președinte A.B. Baka L. Wildhaber Gaukur Jörundsson Jungwiert Butkevych Thomassen judecători și T. L. Early grefier adjunct al secțiunii Având în vedere cererea menționată mai sus depusă la 15 decembrie 1998, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât la 10 ianuarie 2002, având în vedere scrisorile adresate reclamantului la 5 februarie, 5 iunie și 1 august 2002, după ce a deliberat, face următoarea decizie DE FAPT Reclamantul, Kurt Föhlich, este un resortisant elvețian, născut în 1948 și rezident în Oberiberg. Reprezentat, în momentul depunerii cererii, de domnul Ziegler, avocat în baroul cantonului Schwyz, acționează în persoană în fața Curții din ianuarie 2002. Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 16 iulie 1997, în temeiul articolului 169 din Legea federală privind impozitul federal direct, administrarea cantonului Schwyz pentru impozitul federal direct (Kantonalle Verwaltung für die diekte Bundessteuer) a solicitat reclamantului plata a 53 Aproximativ 1000 de franci elvețieni cu titlu de garanție pentru plata impozitului federal direct 1989-1992, în special pentru motivul că plata impozitului pe profit părea amenințată, pentru că anii fiscali vizați erau foarte vechi și pentru că nu a fost plătit niciun avans. La 18 august 1997, reclamantul a adresat Tribunalului Federal o acțiune de drept administrativ îndreptată împotriva acestei ordonanțe. Departamentul de Finanțe al cantonului Schwyz și administrația federală a contribuțiilor au prezentat în scris observații cu privire la această acțiune. Reclamantul a avut posibilitatea - și a făcut uz de aceasta - de a prezenta observații în răspuns. Prin hotărârea din 12 mai 1998, notificată la 15 iunie 1998, Tribunalul Federal a respins acțiunea de drept administrativ a reclamantului. GRIFS Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge de absența în instanță în fața Tribunalului Federal. Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul se plânge, de asemenea, de la data la care a fost introdusă procedura. PROCEDURA a fost introdusă la data de 15 decembrie 1998 și înregistrată la data de 22 ianuarie 1999. La 13 septembrie 2001, Curtea a decis să aducă cererea la cunoștința guvernului pârât, invitând la prezentarea în scris a observațiilor sale privind admisibilitatea și temeinicia sa. Guvernul și-a prezentat observațiile la 10 ianuarie 2002. La 5 februarie 2002, acestea au fost transmise reclamantului, care a fost invitat să transmită observațiile sale ca răspuns înainte de 19 martie 2002. Deoarece reclamantul nu a dat curs acestei scrisori, la 5 iunie 2002 i-a fost adresată o scrisoare de rechemare, cu această ocazie, atenția sa a fost atrasă asupra articolului 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție, în sensul că: (...) Curtea poate decide să șteargă o cerere de rol atunci când circumstanțele permit să se ajungă la concluzia (...) că reclamantul nu mai intenționează să o mențină (...) reclamantul care nu a dat curs acestei scrisori, o a doua scrisoare de rechemare, care i-a atras din nou atenția asupra art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție, i-a fost trimisă, recomandându-i cu confirmare de primire, la 1 august 2002. Această scrisoare a fost primită la 7 august 2002. Curtea concluzionează că reclamantul nu mai dorește să își mențină pledoaria, în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. În plus, Curtea consideră că: . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Early J.-P. Costa Modululr Adjunct Președinte

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION

Requête n° 45606/99

présentée par Kurt FRÖHLICH

contre la Suisse

La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 24 septembre 2002 en une chambre composée de

MM.

J.-P.

Costa

,

président

,

A.B.

Baka

,

L. Wildhaber

Gaukur

Jörundsson

,

K.

Jungwiert

,

V.

Butkevych

,

M

me

W.

Thomassen

,

juges

et de

M.

T. L. Early

,

greffier adjoint de section

,

Vu la requête susmentionnée introduite le 15 décembre 1998,

Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur le 10

janvier 2002,

Vu les lettres adressées au requérant les 5 février, 5 juin et 1

er

août 2002,

Après en avoir délibéré, rend la décision suivante

:

EN FAIT

Le requérant, Kurt Fröhlich, est un ressortissant suisse, né en 1948 et résidant à Oberiberg. Représenté, au moment de l’introduction de la requête, par M

e

M. Ziegler, avocat au barreau du canton de Schwyz, il agit en personne devant la Cour depuis le mois de janvier 2002.

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.

Le 16 juillet 1997, en application de l’article 169 de la Loi fédérale sur l’impôt fédéral direct, l’administration du canton de Schwyz pour l’impôt fédéral direct (

kantonale Verwaltung für die direkte Bundessteuer

) exigea du requérant le versement de 53

000 francs suisses environ à titre de sûretés pour le payement de l’impôt fédéral direct 1989-1992, aux motifs notamment que le payement de l’impôt apparaissait menacé, que les années fiscales visées étaient très anciennes et qu’aucun acompte n’avait été versé.

Le 18 août 1997, le requérant adressa au Tribunal fédéral un recours de droit administratif dirigé contre cette ordonnance.

Le département des finances du canton de Schwyz et l’administration fédérale des contributions présentèrent par écrit des observations sur ce recours. Le requérant eut la possibilité - et en fit usage - de déposer des observations en réponse.

Par un arrêt du 12 mai 1998, notifié le 15 juin 1998, le Tribunal fédéral rejeta le recours de droit administratif du requérant.

GRIEFS

Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint de l’absence d’audience devant le Tribunal fédéral.

Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant se plaint également de l’iniquité de la procédure.

PROCÉDURE

La requête a été introduite le 15 décembre 1998 et enregistrée le 22

janvier 1999.

Le 13 septembre 2001, la Cour a décidé de porter la requête à la connaissance du gouvernement défendeur, en l’invitant à présenter par écrit ses observations sur sa recevabilité et son bien-fondé.

Le Gouvernement a présenté ses observations le 10 janvier 2002.

Le 5 février 2002, celles-ci ont été transmises au requérant, qui a été invité à faire parvenir ses observations en réponse avant le 19 mars 2002.

Le requérant n’ayant pas donné suite à ce courrier, une lettre de rappel lui a été adressée le 5 juin 2002. A cette occasion, son attention a été attirée sur l’article 37 § 1 a) de la Convention, aux termes duquel «

(...) la Cour peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances permettent de conclure (...) que le requérant n’entend plus la maintenir (...)

».

Le requérant n’ayant pas donné suite à ce courrier, une seconde lettre de rappel, attirant à nouveau son attention sur l’article 37 § 1 a) de la Convention, lui a été envoyée, en recommandé avec accusé de réception, le 1

er

août 2002.

Ce courrier a été reçu le 7 août 2002. Le requérant n’y a pas répondu.

EN DROIT

La Cour constate que le requérant, invité à présenter ses observations en réponse à celles du gouvernement défendeur, n’a pas donné suite aux courriers qui lui ont été adressés les 5 février, 5 juin et 1

er

août 2002.

La Cour en conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête, au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention. Par ailleurs, elle estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention n’exige la poursuite de l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1

in fine

de la Convention.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,

Décide

de rayer la requête du rôle.

T.

L.

Early

J.-P.

Costa

Greffier adjoint

Président