OSTOJIC v. CROATIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Inadmissible
OSTOJIC v. CROATIA (CtEDO, 2002)
Reclamantul, dl Dragan Ostojić, este un cetățean croat de origine sârbă, născut în 1936 și locuiește în Barajevo. Iugoslavia. El este reprezentat în fața Curții de către dl Nenad Stanković, un avocat practicant în Borče, Iugoslavia. Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul a deținut o casă în care a locuit cu familia sa și casa adiacente stabilă și de lemn în satul Ostojići, Croația. La 5 august 1995, reclamantul, din cauza unei acțiuni militare de către armata croată, a părăsit Croația și s-a dus să trăiască în Iugoslavia. Reclamantul susține că după plecarea sa proprietatea sa în Croația a fost devastată între 5 august 1995 și 30 iunie 1996 de către membrii armatei croate. Reclamantul susține în continuare că autoritățile croate au împiedicat întoarcerea sa în Croația. El a fost în măsură să obțină documente de identitate croată numai în 1999 și să intre în Croația numai în martie 2000. Între timp, Parlamentul a introdus două modificări la legea care reglementează compensarea pentru daunele cauzate de actele teroriste și daunele legate de război. În primul rând, la 17 ianuarie 1996, parlamentul croat a introdus o schimbare a Legii privind obligațiile civile, care prevede că toate procedurile privind daunele provocate de actele teroriste să rămână în așteptarea promulgării noilor legislații în această privință și că înainte de promulgarea unor astfel de noi legislații nu pot fi solicitate daune pentru actele teroriste. În al doilea rând, la 6 noiembrie 1999, Parlamentul a introdus o schimbare a Legii Obligațiilor Civile, care prevede că toate procedurile privind daunele care rezultă din acțiunile membrilor armatei sau poliției croate în timpul războiului în Croația ar trebui să rămână. Partea relevantă a Legii Obligațiilor Civile (Zakon o obveznim odnosima) citește după cum urmează: „Răspunderea pentru daune provocate de moarte, leziuni corporale sau prin abstracție sau distrugere a proprietății altor persoane, atunci când rezultă de acțiuni violente sau terorii sau de manifestații sau manifestații publice, se află la autoritatea a căror funcționari au fost, în conformitate cu legile în vigoare, sub obligația de a preveni aceste daune.” Partea relevantă a Legii privind modificările obligațiilor civile a Legii (Zakon o izmjenama i dopunama Zakona o obveznim odnosima - Gaznalul Oficial nr. 7/1996) după cum urmează: „art. 180 din Legea privind obligațiile civile (Gazettele Oficiale nr. 53/91, 73/91 și 3/94) trebuie abrogate.”” Trebuie să se mențină „Procedurile privind daunele instituite în temeiul Secțiunii 180 din Legea privind obligațiile civile. Procedura menționată în § 1 din prezentul articol va fi continuată după adoptarea unei legislații speciale care vor reglementa răspunderea pentru daunele care rezultă din actele teroriste.” Secțiunea 184 litera (a) din Actul privind modificările Legii privind obligațiile civile (Zakon o dopunama Zakonu o obveznim odnosima, Gazette Oficial nr. 112/1999) prevede că toate procedurile inițiate împotriva Republicii Croația pentru daune cauzate de membrii armatei croate sau de poliție atunci când acționează în calitate oficială în timpul Războiului Intern din Croația de la 7 august 1990 la 30 iunie 1996 trebuie să fie păstrate.