CtEDO 26.09.2002 Auto

TSIMAS contre la GRECE

RESPONDENT
GRC
HOTĂRÂRE
26.09.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
TSIMAS contre la GRECE (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA I PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 74287/01 prezentată de Konstantinos Tsimas împotriva Greciei Curtea Europeană a Drepturilor LUI Õ (secțiunea I), care se întrunește la 26 septembrie 2002 într-o cameră compusă din Tulkens președinte dnii C.L Rozakis Bonello, Lorenzen Vajić dnii Levits Kovler, judecători E. Fribergh grefier de secțiune Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 6 septembrie 2001, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurentul, domnul Konstantinos Tsimas, este un resortisant grec, născut în 1936 și rezident la Atena. El este reprezentat în fața Curții de către domnul Stamoulis, avocat la Atena. Circumstanțele cazului Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: reclamantul a fost candidat la alegerile parlamentare din 9 aprilie 2000 din regiunea Kavala. În conformitate cu rezultatul votului, Tribunalul de Mare Instanță din Kavala, printr-o hotărâre din 17 aprilie 2000, a constatat că reclamantul obținuse 10 448 de voturi și l-a proclamat deputat ales în Parlament. Aceeași hotărâre a constatat că un alt candidat din același partid, dl N.S., primise 10 309 de voturi și l-a proclamat primul supleant. M.N.S. a introdus apoi o acțiune în fața Curții Supreme Speciale pentru a infirma hotărârea Tribunalului de Mare Instanță din Kavala și pentru a fi declarat deputat ales în locul reclamantului. El se baza pe art. 65 alineatul (10) din Decretul prezidențial 2002. nu se ia în considerare în cazul în care președintele biroului de votare sau cel care conduce activitatea sa, nu a semnat buletinul de vot, alături de vocea exprimată și nu a notat pe buletinul de vot numărul total al voturilor obținute Prin decizia din 12 iulie 2001, Curtea Supremă Specială a constatat că președintele biroului de votare nu semnase 725 de buletine de vot, că numărul total al voturilor exprimate nu figura pe 1 188 de buletine de vot și că reprezentantul judiciar (dikastikos antiprosopos) nu semnase alături de votul exprimat pe 674 de buletine de vot. Curtea Supremă Specială a hotărât că art. 65 alin. 10 tindea să se ridice la suprafață, în mod liber și neatins al voinței populare, ca expresie a suveranității populare. și că eventualele omisiuni și declarații false legate de buletinele de vot nu puteau fi acoperite de alte documente ale procedurii electorale, deoarece, pe de o parte, numai buletinele de vot exprimau voința alegătorilor și, pe de altă parte, celelalte documente ale procedurii electorale puteau să nu fie credibile sau necesare pentru validitatea alegerilor. Din formularea însăși a articolului 65 § 10 din scopul său și de la adresa legislatorului, așa cum acestea erau indicate în lucrările pregătitoare, reiese că voturile exprimate erau nule dacă la o parte din condițiile impuse de acest articol lipseau. Prin urmare, Curtea Supremă Specială a ales pe reclamant și a proclamat deputat ales dl N.S. Dreptul intern relevant art. 52 din Constituția din 1975 dispune de manifestarea liberă și neînsuflețită a voinței populare, ca expresie a suveranității populare, este garantat de toți agenții de la Õ , care, în orice situație, sunt obligați să asigure. Legea stabilește sancțiunile penale împotriva oricărui contravenient la această dispoziție. GRIEF 3 din Protocolul nr. 1. În conformitate cu condițiile care asigură libera exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ, reclamantul invocă o încălcare a art. 3 din Protocolul nr. Reclamantul susține că art. 65 alineatul (10) din Decretul nr. 535/2002, astfel cum a fost interpretat și aplicat în cazul de față de Curtea Supremă Specială, este contrar articolului 52 din Constituție și articolului 3 din Protocolul nr. 1. O contestare a validității și a greutății instituționale a unui vot poate duce la anularea sa numai dacă este stabilită într-un mod substanțial, astfel încât orice modificare a liberului arbitru al cetățeanului respectiv să nu aibă loc. O omisiune deliberată sau neintenționată a președintelui unui birou de votare nu poate constitui în nici un caz o astfel de dovadă, deoarece altfel principiul suveranității populare ar fi grav atins. Dacă legislația electorală ar permite unui reprezentant judiciar să modifice, în mod voluntar sau involuntar, rezultatul urnelor, dispozițiile care garantează libera alegere a corpului electoral ar fi lipsite de orice sens. ; Declarația în calitate de deputat al dlui N.S., în virtutea hotărârii Curții Supreme Speciale, constituie consecința pachetului comis de reprezentanții judiciari ai biroului electoral. Curtea reamintește jurisprudența sa potrivit căreia În acest domeniu, Curtea recunoaște statelor contractante o marjă largă de apreciere, având în vedere diversitatea în spațiu și variabilitatea în timp a legilor lor în domeniu. Sistemele electorale încearcă să răspundă unor obiective uneori nepotrivite între ele : pe o parte să reflecte în mod aproximativ fidel opiniile poporului, la alta să canalizeze curenții de gândire pentru a favoriza formarea unei voințe politice de o coerență și de o claritate suficientă. Prin urmare, membrul propoziției □ condiții care asigură exprimarea liberă a poporului asupra alegerii corpului legislativ În esență, pe lângă libertatea de exprimare deja protejată, art. 10 din convenție implică principiul egalității de tratament a tuturor cetățenilor în exercitarea dreptului lor de vot și a dreptului lor de a se prezenta la vot (hotărârea Mathieu-Mohin și Clerfayt c. Belgia din 2 martie 1987, seria A nr. 113, § 54). Cu toate acestea, în cadrul exercitării sferei lor de apreciere și în interesul de a asigura stabilitatea sistemului politic și credibilitatea grupurilor politice care vor fi nevoite să se așeze într-o adunare parlamentară, statele sunt libere să stabilească condițiile care reglementează alegerile. Curtea ia notă de faptul că cauza recurentului revine de fapt la contestarea existenței chiar a articolului 65 alineatul (10) din Decretul nr. 55/95. În această privință, Curtea amintește că, în cauze care decurg dintr-o hotărâre individuală, Curtea nu are drept sarcină de a controla în laabstrarea legislației în cauză ; aceasta trebuie să se limiteze la examinarea problemelor ridicate de cazul în care a fost sesizat (hotărârea Sf. Monasteres c. Grecia din 9 decembrie 1994, seria A nr. 301-A, § 55). În acest scop, ea trebuie să analizeze textul menționat anterior în măsura în care reclamantul a fost decăzut din cauza aplicării aproape automate a acestui text în cazul său. Curtea ia notă de faptul că Curtea Supremă Specială, autoritate națională competentă în acest domeniu, a considerat că art. 65 alineatul (10) tindea să se pronunțe în mod liber și neatins al voinței populare, ca expresie a suveranității populare și că eventualele omisiuni și declarații false legate de buletinele de vot nu puteau fi acoperite de alte documente ale procedurii electorale, deoarece, pe de o parte, numai buletinele de vot exprimau voința alegătorilor și, pe de altă parte, celelalte documente ale procedurii electorale puteau să nu fie credibile sau necesare pentru validitatea alegerilor. Din formularea însăși a art. 65 alin. (10) reiese din scopul său și din intenția legiuitorului, după cum acestea erau indicate în lucrările pregătitoare, că votul exprimat era nul dacă nu exista nici una dintre condițiile prevăzute de acest articol. Cu toate acestea, art. 65 alin. (10) precizează că nu se ia în considerare t ă ț ii nu se ia în considerare dacă președintele biroului de vot sau cel care conduce lucrările sale nu a semnat buletinul de vot, alături de vocea exprimată și nu a notat pe buletinul de vot în toate literele numărul total al voturilor obținute. Cu Curtea Supremă Specială, Curtea arată că această d i s p o zi ț i e nu este arbitrară ;în schimb, aceasta pune anumite garanții pentru a evita adăugarea arbitrară a voturilor după deschiderea plicurilor care le conțin, așa cum s-a întâmplat de mai multe ori în trecut, ceea ce: Curtea Supremă Specială însăși, referindu-se la dezbaterile Parlamentului. Într-adevăr, această dispoziție tinde să evite luarea în considerare, în numărătoarea voturilor, a voturilor care ar fi rezultatul unei întreprinderi de fraudă a rezultatului electoral. În condițiile sale, Curtea consideră că art. 65 alin. (10) și aplicarea sa în cazul reclamantului nu constituie o încălcare a expresiei libere a opiniei poporului asupra alegerii corpului legislativ în sensul art. 3 din Protocolul nr. 1. În consecință, acest aspect trebuie respins ca fiind în mod vădit nefondat, în conformitate cu art. 3 și 4 din Convenție. Pentru aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Erik Fribergh Françoise Tulkens Grefier Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2001-03-29
0,94
ANTONOPOULOS contre la GRECE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 58333/00 présentée par Christos ANTONOPOULOS contre la Grèce La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 29 mars 2001 en une chambre composée de MM.
CtEDO 2006-10-24
0,94
PASCHALIDIS, KOUTMERIDIS ET ZAHARAKIS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ des requêtes n o 27863/05, 28422/05 et 28028/05 présentées par Giorgos PASCHALIDIS, Efstathios KOUTMERIDIS et Konstantinos ZAHARAKIS contre la Grèce La Cour européenne des Droits de l’
CtEDO 2000-01-27
0,94
TSIPAS contre la GRECE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION [Note1] SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n° 46375/99 présentée par Dimitrios TSIPAS [Note2] contre la Grèce [Note3] La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 27 janvier 2000 en une c
CtEDO 2002-12-05
0,93
OURANIO TOXO et AUTRES contre la GRECE
PREMIÈRE SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 74989/01 présentée par OURANIO TOXO et autres contre la Grèce La Cour européenne des Droits de l’Homme (première section), siégeant le 5 décembre 2002 en une chambre
CtEDO 2002-04-18
0,93
AFFAIRE EXAMILIOTIS c. GRECE
PREMIÈRE SECTION AFFAIRE EXAMILIOTIS c. GRÈCE (Requête n° 52538/99) ARRÊT (règlement amiable) STRASBOURG 18 avril 2002 Cet arrêt peut subir des retouches de forme. En l’affaire Examiliotis c. Grèce, La Cour européenne des Droits de l’Homme
Sursă