CASE OF KOSA v. HUNGARY

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE KÓSA c. HUNGARY (Doc. nr. 43352/98) JUDGMENTUL (Resoluție franceză) STRASBOURG 1 octombrie 2002 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Kósa c. Ungaria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), ședința în calitate de ședință compusă din: J.-P. Costa Președinte A.B. Baka Gaukur Jörundsson Loucaides Bîrsan Ugrekhelidze Doamna Judicii Mularoni și grefierul Secțiunii S. Dollé, care au deliberat în privat la 10 septembrie 2002, eliberează următoarea hotărâre, care a fost adoptată la această dată: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere (nu. 43352/98) împotriva Republicii Ungariei depuse la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului 25 din Convenția pentru protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de către un național maghiar, Józsefné Kósa („reclamantul”), la 17 august 1998. Reclamantul a fost reprezentat de dl I. Barbalics, avocat care practică în Nagyatád, Ungaria. Guvernul maghiar (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl L. Höltzl al Ministerului Justiției. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurilor civile. Cazul a fost transferat Curții la 1 noiembrie 1998 în temeiul articolului 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție. La 12 martie 2002, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat plângerea privind durata procedurii admisibile și a declarat restul cererii inadmisibilă. La 1 noiembrie 2001, Curtea a schimbat compoziția secțiunilor sale (art. 25 § 1). Acest caz a fost atribuit noii secțiuni a doua. La 28 iunie 2002 și, respectiv, la 12 iulie 2002, Guvernul și reclamantul au prezentat declarații oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. FACTE Reclamantul s-a născut în 1935 și trăiește în Csokonyavisonta, Ungaria. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În aprilie 1991, reclamantul a solicitat Curții de district Barcs să ordone o anumită doamna. și alți patru acuzați care să-și plătească compensația pentru prejudiciu material suferite de ea din cauza faptului că a distrus arbitrar grădina ei de pini infectate cu ciuperci, cultivată lângă instalațiile similare ale acuzaților. În iunie 1991, acuzații au depus obiecție și acțiunea s-a dezvoltat, prin urmare, în litigiu civil. După diferite audieri, la 29 aprilie 1992 Curtea de District a stabilit, într-o hotărâre interimar, că reclamantul a avut dreptul la compensare. La recursul acuzaților, la 27 octombrie 1992 Curtea Regională a Judecății Somogy a anulat hotărârea interimar și a trimis cazul la instanța de primă instanță. După audieri suplimentare, la 29 octombrie 1993, un singur judecător al Curții de District a respins cazul reclamantului, decizia care a fost anulată la recurs de către Curtea Regională la 18 ianuarie 1994 și a fost remis din nou cazul. După audieri, aceluiași judecător unic a respins cererea reclamantului la 20 aprilie 1995. Această decizie a fost anulată din nou în apel și a fost transmisă pentru a treia dată la 23 august 1995. După mai multe audieri și un aviz de expert, aceluiași judecător unic a respins cererea reclamantului la 22 octombrie 1996. La 17 ianuarie 1997, Curtea Regională a respins recursul reclamantului. La 28 aprilie 1998, Curtea Supremă a respins petiția de reexaminare a reclamantului. Această decizie a fost interpretată în iunie 1998. HOTĂRÂREA La 28 iunie 2002, Curtea a primit următorul acord, semnat de reprezentanții guvernului și reclamantului, de la Guvern: „În ceea ce privește art. 38 alineatul (1) litera (b) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, părțile în cadrul procedurii privind cererea nr. 43352/98, depusă de dna Jozsefné Kósa, reprezentată de dr István Barbalics, declară după cum urmează: 1. Guvernul Ungariei va plăti 1.000.000 de forinti maghiari reclamantului ca compensare pentru orice posibilă reclamație legată de prezenta cerere. Guvernul va transfera această sumă direct la contul bancar al reclamantului. 2. Reclamantul declară că cererea ei a fost stabilită. 3. Pe 19 iulie 2002, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamantului: „Recunosc în scris că clientul meu, în cazul în care reclamantul, a acceptat soluția de mai sus cu Guvernul maghiar.” 11. Curtea ia act de acordul atins între părți (art. 39 din Convenție) și este convins că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale (art. 37 § 1 în amendă Convenția și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții) consideră că aceste declarații conțin o acceptare implicită de către părți că acest caz a fost finalizat și că, prin urmare, nu au nici o intenție de a solicita ulterior o recerere a cazului în fața Marei Camere. 12. Prin urmare, cazul ar trebui eliminat din listă. Decide să scoată cazul din listă; ia act de angajamentul implicit al părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 1 octombrie 2002, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Dollé J.-P. Președintele grefierului Costa

SECOND SECTION

CASE OF

KÓSA v. HUNGARY

(Application no. 43352/98)

JUDGMENT

(Friendly settlement)

STRASBOURG

1 October 2002

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Kósa v. Hungary,

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting as a Chamber composed of:

Mr

J.-P.

Costa

,

President

,

Mr

A.B.

Baka

,

Mr

Gaukur

Jörundsson

,

Mr

L.

Loucaides

,

Mr

C.

Bîrsan

,

Mr

M.

Ugrekhelidze

,

Mrs

A.

Mularoni

,

judges

,

and Mrs S.

Dollé

,

Section Registrar

,

Having deliberated in private on 10 September 2002,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application (no.

43352/98) against the Republic of Hungary lodged with the European Commission of Human Rights (“the Commission”) under former Article 25 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a Hungarian national, Józsefné Kósa (“the applicant”), on 17 August 1998.

2.

The applicant was represented by Mr I. Barbalics, a lawyer practising in Nagyatád, Hungary. The Hungarian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr L. Höltzl of the Ministry of Justice.

3.

The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention about the length of civil proceedings.

4.

The case was transferred to the Court on 1 November 1998 by virtue of Article 5 § 2 of Protocol No. 11 to the Convention. On 12 March 2002, having obtained the parties' observations, the Court declared the complaint concerning the length of proceedings admissible and declared the rest of the application inadmissible.

5.

On 1 November 2001 the Court changed the composition of its Sections (Rule 25 § 1). This case was assigned to the newly composed Second Section.

6.

On 28 June 2002 and on 12 July 2002 the Government and the applicant, respectively, submitted formal declarations accepting a friendly settlement of the case.

THE FACTS

7.

The applicant was born in 1935 and lives in Csokonyavisonta, Hungary.

8.

The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.

In April 1991 the applicant requested the Barcs District Court to order a certain Mrs. M. and four other defendants to pay her compensation for pecuniary damage suffered by her on account of the defendants' having arbitrarily destroyed her fungus-infected pine-tree sapling garden, cultivated next to the defendants' similar plants. In June 1991 the defendants lodged an objection and the proceedings consequently developed into civil litigation.

After various hearings, on 29 April 1992 the District Court established, in an interim judgment, that the applicant had a right to compensation. Upon the defendants' appeal, on 27 October 1992 the Somogy County Regional Court quashed the interim judgment and remitted the case to the first-instance court.

After further hearings, on 29 October 1993 a single judge of the District Court dismissed the applicant's case. This decision was quashed on appeal by the Regional Court on 18 January 1994 and the case was again remitted.

Following hearings, the same single judge dismissed the applicant's claim on 20 April 1995. This decision was again quashed on appeal and the case remitted for a third time on 23 August 1995.

After more hearings and an expert opinion, the same single judge dismissed the applicant's claim on 22 October 1996.

On 17 January 1997 the Regional Court dismissed the applicant's appeal.

On 28 April 1998 the Supreme Court dismissed the applicant's petition for review. This decision was served in June 1998.

THE LAW

9.

On 28 June 2002 the Court received the following agreement, signed by the representatives of the Government and the applicant, from the Government:

“With reference to Article 38 § 1 (b) of the European Convention of Human Rights, the parties in the proceedings concerning Application No. 43352/98, lodged by Ms

Józsefné Kósa, represented by Dr István Barbalics, declare as follows:

10.

On 19 July 2002 the Court received the following declaration signed by the applicant's representative:

“I acknowledge in writing that my client, in the present case the applicant, accepted the above settlement with the Hungarian Government.”

11.

The Court takes note of the agreement reached between the parties (Article 39 of the Convention). It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols (Article 37 § 1

in fine

of the Convention and Rule 62 § 3 of the Rules of Court). It considers that these declarations contain an implicit acceptance by the parties that this case has been finalised and that, therefore, they have no intention of subsequently requesting a rehearing of the case before the Grand Chamber.

12.

Accordingly, the case should be struck out of the list.

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

1.

Decides

to strike the case out of the list;

2.

Takes note

of the parties' implicit undertaking not to request a rehearing of the case before the Grand Chamber.

Done in English, and notified in writing on 1 October 2002, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court.

S.

Dollé

J.-P.

Costa

Registrar

President