CASE OF KOSA v. HUNGARY

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE KÓSA c. HUNGARY (Doc. nr. 43352/98) JUDGMENTUL (Resoluție franceză) STRASBOURG 1 octombrie 2002 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Kósa c. Ungaria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), ședința în calitate de ședință compusă din: J.-P. Costa Președinte A.B. Baka Gaukur Jörundsson Loucaides Bîrsan Ugrekhelidze Doamna Judicii Mularoni și grefierul Secțiunii S. Dollé, care au deliberat în privat la 10 septembrie 2002, eliberează următoarea hotărâre, care a fost adoptată la această dată: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere (nu.

43352/98) împotriva Republicii Ungariei depuse la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului 25 din Convenția pentru protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de către un național maghiar, Józsefné Kósa („reclamantul”), la 17 august 1998. Reclamantul a fost reprezentat de dl I. Barbalics, avocat care practică în Nagyatád, Ungaria. Guvernul maghiar (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl L. Höltzl al Ministerului Justiției. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurilor civile. Cazul a fost transferat Curții la 1 noiembrie 1998 în temeiul articolului 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție.

La 12 martie 2002, după obținerea observațiilor părților, Curtea a declarat plângerea privind durata procedurii admisibile și a declarat restul cererii inadmisibilă. La 1 noiembrie 2001, Curtea a schimbat compoziția secțiunilor sale (art. 25 § 1). Acest caz a fost atribuit noii secțiuni a doua. La 28 iunie 2002 și, respectiv, la 12 iulie 2002, Guvernul și reclamantul au prezentat declarații oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. FACTE Reclamantul s-a născut în 1935 și trăiește în Csokonyavisonta, Ungaria. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În aprilie 1991, reclamantul a solicitat Curții de district Barcs să ordone o anumită doamna.

și alți patru acuzați care să-și plătească compensația pentru prejudiciu material suferite de ea din cauza faptului că a distrus arbitrar grădina ei de pini infectate cu ciuperci, cultivată lângă instalațiile similare ale acuzaților. În iunie 1991, acuzații au depus obiecție și acțiunea s-a dezvoltat, prin urmare, în litigiu civil. După diferite audieri, la 29 aprilie 1992 Curtea de District a stabilit, într-o hotărâre interimar, că reclamantul a avut dreptul la compensare. La recursul acuzaților, la 27 octombrie 1992 Curtea Regională a Judecății Somogy a anulat hotărârea interimar și a trimis cazul la instanța de primă instanță. După audieri suplimentare, la 29 octombrie 1993, un singur judecător al Curții de District a respins cazul reclamantului, decizia care a fost anulată la recurs de către Curtea Regională la 18 ianuarie 1994 și a fost remis din nou cazul.

După audieri, aceluiași judecător unic a respins cererea reclamantului la 20 aprilie 1995. Această decizie a fost anulată din nou în apel și a fost transmisă pentru a treia dată la 23 august 1995. După mai multe audieri și un aviz de expert, aceluiași judecător unic a respins cererea reclamantului la 22 octombrie 1996. La 17 ianuarie 1997, Curtea Regională a respins recursul reclamantului. La 28 aprilie 1998, Curtea Supremă a respins petiția de reexaminare a reclamantului.

Această decizie a fost interpretată în iunie 1998. HOTĂRÂREA La 28 iunie 2002, Curtea a primit următorul acord, semnat de reprezentanții guvernului și reclamantului, de la Guvern: „În ceea ce privește art. 38 alineatul (1) litera (b) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, părțile în cadrul procedurii privind cererea nr. 43352/98, depusă de dna Jozsefné Kósa, reprezentată de dr István Barbalics, declară după cum urmează: 1. Guvernul Ungariei va plăti 1.000.000 de forinti maghiari reclamantului ca compensare pentru orice posibilă reclamație legată de prezenta cerere. Guvernul va transfera această sumă direct la contul bancar al reclamantului. 2. Reclamantul declară că cererea ei a fost stabilită.

3. Pe 19 iulie 2002, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamantului: „Recunosc în scris că clientul meu, în cazul în care reclamantul, a acceptat soluția de mai sus cu Guvernul maghiar.” 11. Curtea ia act de acordul atins între părți (art. 39 din Convenție) și este convins că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale (art. 37 § 1 în amendă Convenția și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții) consideră că aceste declarații conțin o acceptare implicită de către părți că acest caz a fost finalizat și că, prin urmare, nu au nici o intenție de a solicita ulterior o recerere a cazului în fața Marei Camere.

12. Prin urmare, cazul ar trebui eliminat din listă. Decide să scoată cazul din listă; ia act de angajamentul implicit al părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 1 octombrie 2002, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Dollé J.-P. Președintele grefierului Costa

SECOND SECTION

CASE OF KÓSA v. HUNGARY (Application no. 43352/98) JUDGMENT (Friendly settlement) STRASBOURG 1 October 2002 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Kósa v. Hungary, The European Court of Human Rights (Second Section), sitting as a Chamber composed of: Mr J.-P. Costa , President , Mr A.B. Baka , Mr Gaukur Jörundsson , Mr L. Loucaides , Mr C. Bîrsan , Mr M. Ugrekhelidze , Mrs A. Mularoni , judges , and Mrs S. Dollé , Section Registrar , Having deliberated in private on 10 September 2002, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE

FOR THESE REASONS, THE COURT UNANIMOUSLY

1. Decides to strike the case out of the list; 2. Takes note of the parties' implicit undertaking not to request a rehearing of the case before the Grand Chamber. Done in English, and notified in writing on 1 October 2002, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. S. Dollé J.-P. Costa Registrar President