CtEDO 25.03.2003 Auto

CASE OF HEGEDUS v. HUNGARY

RESPONDENT
HUN
HOTĂRÂRE
25.03.2003
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list (friendly settlement)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2003
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF HEGEDUS v. HUNGARY (CtEDO, 2003)
HUDOC · oficial

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE HEGED î. HUNGARY (Documentul nr. 43649/98) HOTĂRÂREA (compatibil de decontare) Strasburg 25 martie 2003 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale În cazul Hegedes v. Ungaria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), ședința în calitate de Cameră compusă din: J.-P. Costa Președintele A.B. Baka Gaukur Jörundsson Loucaides Bîrsan Ugrekhelidze Doamna Judecătorii Mularoni și dna Dollé Secțiune Grefier care au deliberat în particular la 12 martie 2002 și la 4 martie 2003, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată în ultima dată menționată: PROCEDURA Cazul a apărut într-o cerere (nu. 43649/98) împotriva Republicii Ungariei depuse la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului 25 din Convenția pentru protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de doi resortisanți maghiari, dl și dna Sándor Hegedes („reclamanții”), la 30 iulie 1998. Guvernul maghiar („ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl L. Höltzl, secretar de stat adjunct al Ministerului Justiției. Reclamanții s-au plâns, printre altele, în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, cu privire la durata procedurilor privind o acțiune în infracțiune. Cererea a fost transmisă Curții la 1 noiembrie 1998, când a intrat în vigoare Protocolul nr. 11 la Convenție (art. 5 § 2 din Protocolul nr. 11). Cererea a fost alocată Curții a doua secțiune (art. 52 § 1 din Regulamentul Curții). În această secțiune, camera care va lua în considerare cazul (art. 27 § 1 din Convenție) a fost constituită în conformitate cu art. 26 § 1. La 1 noiembrie 2001, Curtea a schimbat compoziția secțiunilor sale (art. 25 § 1). Acest caz a fost atribuit celui de-al doilea capitol nou compus (art. 52 § 1). La 12 martie 2002, după ce a obținut observațiile părților, Curtea a declarat cererea admisibilă în măsura în care a fost comunicată guvernului. La 11 octombrie 2002, după schimbul de corespondență, grefierul a sugerat părților că ar trebui să încerce să ajungă la o soluție prietenoasă în sensul articolului 38 § 1 litera (b) din Convenție. La 6 și 7 noiembrie 2002, reclamanții și, respectiv, Guvernul au prezentat declarații oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. FACTE 10. Reclamanții s-au născut în 1936 și, respectiv, 1937, și trăiesc în Tata, Ungaria. 11. În mai 1987, Curtea de District Tatabánya a acordat o cerere de către doamna O., vecina reclamanților, de a se ordona să tolereze un canal de canalizare, care a emanat din proprietatea ei, trecând o parte din grădină. 12. În 1988, reclamanții au adus o acțiune în neregulă împotriva doamnei. O., susținând că, la instalarea canalizării, ea a depășit domeniul de aplicare al drepturilor acordate ei în 1987. 13. În iulie 1990, Curtea Regională Komárom-Esztergom a anulat decizia Curții de District și a remis cazul. În reluarea procedurii, în februarie 1991, Curtea de District a respins din nou acțiunea reclamanților. În octombrie 1991, Curtea Regională a anulat această decizie și a remis cazul pentru a doua oară. 14. În reluarea procedurii, la 2 februarie 1993, Curtea de District a organizat o audiere și a desemnat un expert tehnic. La 9 mai 1995, s-a efectuat o inspecție a sediilor. La 9 noiembrie 1995, a fost numit un alt expert, dar a înlocuit, la 22 de cerințe. În aprilie 1996, expertul a trimis documentația la Curtea de District, indicând că reclamanții l-au împiedicat să inspecteze sediul. La 14 noiembrie 1996, Curtea de District a numit Institutul Forensei de Experți tehnici pentru a emite un aviz în acest caz, pe care a făcut-o la 26 martie 1997. Un raport final a fost prezentat la 23 septembrie 1997. 15. La 13 noiembrie 1997, Curtea de District a acceptat cererile reclamanților, constatand că instalarea inculpatului de canalizare a constituit o infracțiune și a ordonat-o să-l elimine. A respins contraacțiunea inculpatului adusă în vederea stabilirii drepturilor de servitude. 16. La 15 mai 1998, Curtea Regională a respins apelul inculpatului. 17. La 17 iunie 1998, inculpatul a prezentat o cerere de reexaminare în fața Curții Supreme. La 28 septembrie 1998, reclamanții au prezentat contraargumentele. 18. La 19 noiembrie 1998, Curtea de District a ordonat agentului competent să procedă la executarea deciziei sale. Acest lucru a avut loc la 4 decembrie 1998. 19. La 10 martie 1999, Curtea Supremă a susținut concedierea contra-acțiune a inculpatului asupra cererii de servitude, dar a anulat restul hotărârilor din prima și a doua instanță și a respins acțiunea reclamanților, susținând că măsura în care acuzatul a depășit drepturile acordate ei în 1987 nu justifică îndepărtarea canalului de canalizare. În măsura în care reclamanții au contestat dreptul ei de a instala canalul pe terenurile lor, Curtea Supremă și-a calificat creanțele drept judecată . Hotărârea a fost judecată asupra reclamanților la 4 iunie 1999. HOTĂRÂREA 20. La 6 noiembrie 2002, Curtea a primit următoarea declarație semnată de solicitanți: „Notăm că Guvernul Ungariei este pregătit să ne plătească în comun suma de 6,720 EUR ( șase mii șapte sute douăzeci de euro), sau echivalentul său în forints maghiari convertiți la rata de referință valutară a Băncii Centrale Europene, care acoperă daunele și costurile pecuniare și morale, plus dobânzii în cazul în care plata este întârziată, în vederea asigurării unei decontari a cererii nr. 43649/98 în așteptare în fața Curții. Acceptăm propunerea și renuntăm la orice alte cereri împotriva Ungariei în ceea ce privește faptele prezentei cereri. Declarăm că acest lucru constituie o soluționare finală a cazului și nu avem nici o intenție de a solicita ulterior o reexaminare a cazului în fața Marei Camere.” 21. La 7 noiembrie 2002, Curtea a primit următoarea declarație din partea Guvernului: „Declar că Guvernul Ungariei oferă să plătească 6,720 EUR (6 mii șapte douăzeci și douăzeci de euro) sau echivalentul său în forints maghiari convertiți la rata de referință valutară a Băncii Centrale Europene, dlui și dnei Sándor Hegeds, în comun, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cererii înregistrate în temeiul nr. 43649/98. Această sumă acoperă orice prejudiciu material și moral, precum și costuri, și va fi plătită în termen de trei luni de la data eliberării deciziei de către Curte în temeiul articolului 37 § 1 litera (b) din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. Această sumă se plătește unui cont bancar numit de către solicitanți, fără impozite și taxe care pot fi aplicabile. Dobânzi simple egale cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale se plătesc de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontare. Guvernul declară că nu vor solicita ca cazul să fie înaintat Marei Camere. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” 22. Curtea ia notă de acordul achiziționat între părți (art. 39 din Convenție). Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale (art. 37 § 1 în amendamentul Convenției și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții. 23. În consecință, cazul ar trebui să fie eliminat din listă. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL UNANIMOUS decide să scoată cazul din listă; ia notă de angajamentul părților de a nu solicita o reexaminare a cazului în fața Marei Camere. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 25 martie 2003, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Dolle J.-P. Președintele grefierului Costa

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă