CASE OF BODINE BENCZE v. HUNGARY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list (friendly settlement)
CASE OF BODINE BENCZE v. HUNGARY (CtEDO, 2002)
SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE BÓDINÉ BENCZE c. HUNGARY (Documentul nr. 42373/98) JUDGMENTUL (Resoluție franceză) STRASBOURG 1 octombrie 2002 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Bódiné Bencze c. Ungaria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), ședința ca Camera compusă din: J.-P. Costa Președinte A.B. Baka Gaukur Jörundsson Loucaides Bîrsan Ugrekhelidze Doamna Mularoni judecători și dna S. Dollé Secțiune grefier Ați deliberat în privat la 10 septembrie 2002, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la acea dată: PROCEDURA Cazul a fost originat într-o cerere (nu. 42373/98) împotriva Republicii Ungariei depuse la Comisia Europeană a Drepturilor Omului („Comisia”) în temeiul articolului 25 din Convenția pentru protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) de către un național maghiar, Éva Bódiné Bencze („reclamantul”), la 2 iunie 1998. Guvernul maghiar („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl L. Höltzl al Ministerului Justiției. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la durata procedurilor civile. Cazul a fost transferat Curții la 1 noiembrie 1998 în temeiul articolului 5 § 2 din Protocolul nr. 11 la Convenție. La 12 martie 2002, după ce a obținut observațiile părților, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 1 noiembrie 2001, Curtea a schimbat componența secțiunilor sale (art. 25 § 1). La 24 iunie 2002 și la 17 iulie 2002, Guvernul și, respectiv, reclamantul au prezentat declarații oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului. FACTE Reclamantul s-a născut în 1931 și trăiește în Vác, Ungaria. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. În februarie 1993 mama reclamantului a murit. Potrivit ultimei ei testamente, nepoții ei au fost principalele beneficiare ale proprietății ei, în timp ce moștenitorii statutari, copiii ei - inclusiv reclamantul - au primit doar partea juridică minimă. La 3 februarie 1994, reclamantul și frații ei, patru reclamanți cu totul, au adus o acțiune care a contestat validitatea testamentului. Ei au susținut că mama lor, având în vedere deteriorarea sănătății sale, nu a fost în deplină posesie a facultăților sale. La 29 iunie 1994, Curtea de District a respins acțiunea reclamanților. Această decizie a fost anulată în apel și trimisă la prima instanță. După diferite audieri și o evaluare expertă a elementelor contestate în proprietate, la 28 octombrie 1999, Curtea de District a respins acțiunea reclamanților. Această decizie a fost încă o dată anulată în apel și remisă. După audieri suplimentare și avize de experți, la 18 septembrie 2001, Curtea de District a pronunțat hotărârea în cazul în care a acceptat parțial cererile reclamanților. La 3 noiembrie 2001, reclamantul a interzis recursul, iar procedurile sunt încă pendente în fața Curții Regionale de județul Pest. HOTĂRÂREA La 24 iunie 2002, Curtea a primit următorul acord, semnat de ambele părți, de la Guvern: „În ceea ce privește art. 38 alineatul (1) litera (b) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, părțile în cadrul procedurii privind cererea nr. 42373/98, depusă de dna Éva Bódiné Bencze, declară după cum urmează: 1. Guvernul Ungariei va plăti 1 100.000 de forinti maghiari reclamantului ca compensare pentru orice posibilă reclamație legată de prezenta cerere. Guvernul va transfera această sumă direct la contul bancar al reclamantului. 2. Reclamantul declară că cererea ei a fost stabilită. 3. Pe 17 iulie 2002, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Recunosc că soluția de mai sus a fost acceptată și semnată de mine.” 11. Curtea ia act de acordul atins între părți (art. 39 din Convenție) și este convins că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale (art. 37 § 1 în amendă Convenția și art. 62 § 3 din Regulamentul Curții) consideră că aceste declarații conțin o acceptare implicită de către părți că acest caz a fost finalizat și că, prin urmare, nu au nici o intenție de a solicita ulterior o recerere a cazului în fața Marei Camere. 12. Prin urmare, cazul ar trebui eliminat din listă. Decide să scoată cazul din listă; ia act de angajamentul implicit al părților de a nu solicita o recerere a cazului în fața Marei Camere. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 1 octombrie 2002, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Dollé J.-P. Președintele grefierului Costa