CtEDO 31.10.2006 Auto

CASE OF BENCZE v. HUNGARY

RESPONDENT
HUN
HOTĂRÂRE
31.10.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Art. 6-1;Pecuniary damage - claim dismissed;Non-pecuniary damage - financial award;Costs and expenses partial award - domestic proceedings
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF BENCZE v. HUNGARY (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE BENCZE v. HUNGARY (Depunerea nr. 4578/03) HOTĂRÂREA STRASBOURG 31 octombrie 2006 FINAL 12/02/2007 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul lui Bencze v. Ungaria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), ședința ca Cameră compusă din: J.-P. Costa Președintele A.B. Baka Cabral Barreto Türmen Ugrekhelidze Doamna Mularoni Jočienė, judecători și grefierul Secțiunii Dollé, deliberat în privat la 10 octombrie 2006, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 4578/03) împotriva Republicii Ungarie depusă la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național maghiar, dl János Bencze („reclamantul”), la 2 decembrie 2002. Guvernul maghiar („ Guvernul”) a fost reprezentat de dl L. Höltzl, agent, Ministerul Justiției și Execuției. La 29 iunie 2005, Curtea a hotărât să anunțe cererii guvernului. Aplicarea articoluluiui 29 § 3 din Convenție, a hotărât să declare în același timp admisibilitatea și meritul cererii. Reclamantul s-a născut în 1937 și trăiește în Debrecen. În mai 1990, o societate a luat o acțiune în daune împotriva reclamantului. La 1 noiembrie 1991, Curtea Supremă a desemnat Tribunalul Regional al Județeanului Hajdú-Bihar pentru a auzi cazul. La 22 iulie 1992, reclamantul a adus o contrareclamație. După ce a organizat trei audieri și a obținut avizul unui expert, la 2 La 18 februarie 1998, Curtea Supremă, în calitate de instanță de a doua instanță, a anulat hotărârea de primă instanță în partea sa privind reclamația și a trimis-o Curții Regionale. La 21 mai 1999, Curtea Regională a desfășurat o audiere și a desemnat un expert. La 25 februarie 2000, Curtea Regională a ordonat reclamantului să plătească 1 300.000 de forinti maghiari plus dobânzi acumulate și a respins restul cererilor sale. 10. La recurs, la 22 mai 2002, Curtea Supremă a susținut decizia de primă instanță. Reclamantul s-a plâns că durata procedurii era incompatibilă cu cerința de „temps rezonabil” a articolului 6 § 1 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., toată lumea are dreptul la o ... audiție într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” 12. Guvernul a contestat acest argument. 13. Perioada care trebuie luată în considerare a început doar la 5 Noiembrie 1992, atunci când a intrat în vigoare recunoașterea de către Ungaria a dreptului de cerere individuală în temeiul Convenției. Cu toate acestea, în evaluarea raționalității timpului care a trecut după această dată, trebuie să se țină seama de starea procedurii la punctul respectiv. Curtea observă că cazul a fost deja în așteptare de aproximativ doi ani și jumătate până la data respectivă. Perioada în cauză s-a încheiat la 22 mai 2002. Acesta a durat astfel peste nouă ani și jumătate pentru două nivele de competență. Admisibilitatea 14. Curtea constată că cererea nu este vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție. De asemenea, constată că aceasta nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, trebuie declarată admisibilă. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și autoritățile relevante și ceea ce a fost în joc pentru reclamant în litigiu (a se vedea, printre multe alte autorități, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII). 16. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție în cazurile care pun probleme similare cu cele din acest caz (a se vedea Frydlender , citat mai sus). 17. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument convingător care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în acest caz. Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerința de „temps rezonabil”; în consecință, s-a încălcat art. 6 § 1. II. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 18. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” (HUF) în ceea ce privește prejudiciu material și moral. 20. Guvernul a contestat cererea. 21. Curtea consideră că reclamantul trebuie să fi suferit unele prejudiciu moral. Hotărând într-un mod echitabil, îi acordă 8 000 de euro (EUR) sub acest cap. Costuri și cheltuieli 22. De asemenea, reclamantul a susținut HUF 400.000 [2] 23. Guvernul nu a exprimat opinia asupra acestei chestiuni. 24. În acest caz, având în vedere informațiile în posesia sa, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea reclamantului, care nu a fost reprezentat de un avocat, suma de 500 EUR sub acest cap. Interesul implicit 25. Curtea consideră că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL declară admisibilă cererea; susține că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din convenție; că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție, 8,000 EUR (opt mii de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale și 500 EUR (cincă sute de euro) în ceea ce privește costurile și cheltuielile, care urmează să fie convertite în moneda națională a statului contestat la rata aplicabilă la data decontare, plus orice impozit care poate fi taxabil; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 31 octombrie 2006, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul de procedură. Dollé J.-P. Președintele grefierului Costa [1] Aproximativ 98.900 EUR [2] Aproximativ 1.500 EUR

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă