CtEDO 08.11.2005 Auto

CASE OF MEZEI v. HUNGARY

RESPONDENT
HUN
HOTĂRÂRE
08.11.2005
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation of Art. 6-1;Remainder inadmissible;Pecuniary damage - claim dismissed;Non-pecuniary damage - financial award
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2005
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF MEZEI v. HUNGARY (CtEDO, 2005)
HUDOC · oficial

SEGUNDA SECȚIUNE CAUZĂ DE MEZEI c. HUNGAR (Doc. nr. 30330/02) HOTĂRÂREA STRASBOURG 8 noiembrie 2005 FINAL 08/02/2006 Această hotărâre va deveni finală în circumstanțele prevăzute la art. 44 § 2 din Convenție. Poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Mezei c. Ungaria, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea A doua), ședința ca Camera compusă din: J.-P. Costa Președintele A.B. Baka Türmen Jungwiert Ugrekhelidze Jočienė Popović, judecători și grefierul secțiunii Dollé, deliberat în privat la 11 octombrie 2005, emite următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 30330/02) împotriva Republicii Ungariei depusă Curții în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de către un național maghiar, dna Anna Mezei („reclamantul”), la 30 iunie 2002. Guvernul maghiar („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl L. Höltzl, secretar de stat adjunct, Ministerul Justiției. La 17 decembrie 2003, Curtea a decis să comunice cererea. Aplicarea articoluluiui 29 § 3 din Convenție, a decis să se pronunțe cu privire la admisibilitatea și meritul cererii în același timp. Reclamantul s-a născut în 1947 și trăiește în Budapesta. Litigiul administrativ În septembrie 1997 a fost emis un permis de construcție către vecinul reclamantului, care a fost modificat la 6 octombrie 1997. La 26 ianuarie 1998, Oficiul Administrativ din Budapesta a respins apelul administrativ al reclamantului împotriva acestor decizii. La 19 martie 1998, reclamantul a depus o acțiune la Curtea Centrală de District Pest care a contestat deciziile administrative. Dosarul administrativ a fost transferat la Curtea de District la 6 aprilie 1998, care a organizat o audiere la 16 octombrie 1998. Între timp, a fost eliberat vecinului un permis suplimentar la 23 iunie 1998 care a fost susținut de Oficiul Administrativ la 16 octombrie 1998. Noiembrie 1998. La 24 noiembrie 1998, reclamantul a depus o acțiune împotriva acestei decizii și a solicitat aderarea celor două cazuri. La 10 decembrie 1998, Curtea de District a desfășurat o audiere și a aderat la cele două acțiuni. La 26 ianuarie 1999, cazul a fost transferat la Tribunalul regional competent din Budapesta. La 28 februarie 2000, expertul și-a prezentat avizul la 14 aprilie 2000 10. La 11 mai și 5 noiembrie 2001 au avut loc audieri. La 16 mai, 10 septembrie, 6 și 19 decembrie 2001, reclamantul a prezentat informații suplimentare ale cererilor sale; de asemenea, ea solicită amânarea unei audieri programate pentru 3 septembrie 2001. 11. La 14 ianuarie 2002, Curtea Regională a anulat hotărârile administrative și a ordonat autorităților să reexamineze cazul. 12. La 11 februarie 2002, reclamantul a apelat la Curtea Supremă. După ce a fost ordonat să facă acest lucru, reclamantul a reintrodus recursul, de data aceasta contrasemnat de un avocat, la 6 noiembrie 2002. 13. La 31 martie 2004, Curtea Supremă a susținut decizia de primă instanță. Acțiunea în daune 14. În 2002, reclamantul a luat o acțiune în daune împotriva vecinului în cauză. La 27 august și 12 decembrie 2002, Curtea de District Budapesta II/III a avut ședințe. 15. Expert arhitectul desemnat în acest caz și-a prezentat avizul în februarie 2003. Audieri suplimentare au avut loc la 13 februarie, 17 aprilie și 7 octombrie 2003. După ce reclamantul a cerut suspendarea acestuia în așteptarea rezultatului litigiului administrativ de mai sus, se pare că acest caz este încă în așteptare. ARTICOLUL 6 § 1 ALLEGAREA CONVENȚIUNII ÎN RESPECTUL AMINISTRATIVULUI 16. Reclamantul s-a plâns că durata procedurii administrative era incompatibilă cu cerința de „tempă rațională”, prevăzută la art. 6 § 1 din Convenție, care se menționează după cum urmează: "În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ..., fiecare are dreptul la o audiere corectă ... într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal ..." 17. Guvernul a contestat acest argument. 18. Perioada care urmează să fie luată în considerare a început într-o dată neespecificată între 6 octombrie 1997 și 26 ianuarie 1998, când reclamantul a contestat decizia administrativă de primă instanță și s-a încheiat la 31 martie 2004. A durat astfel aproximativ șase ani și jumătate pentru o instanță administrativă și două nivele de competență. Curtea constată că această plângere nu este, vădit nefondată în sensul articolului 35 § 3 din Convenție, ci și că nu este inadmisibilă din alte motive. Prin urmare, aceasta trebuie declarată admisibilă. Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și autoritățile relevante și ceea ce a fost în joc pentru reclamant în litigiu (a se vedea, printre multe alte autorități, Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, ECHR 2000-VII). 21. Curtea a constatat frecvent încălcări ale articolului 6 § 1 din Convenție în cazurile care pun probleme similare cu cele din acest caz (a se vedea Frydlender , citat mai sus). 22. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea consideră că guvernul nu a prezentat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în acest caz, în special întârzierea în fața Curții Supreme. Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerința de „temps rezonabil”; în consecință, a existat o încălcare a art. 6 § 1. II. ALTE VIOLĂȚI ALEGATE A CONVENȚIEI 23. Reclamantul se plânge, de asemenea, că procedurile privind acțiunea sa în caz de daune au durat o perioadă de timp nejustificată și, de asemenea, a susținut că procedura instanțelor nu este corectă în nici un caz și că deciziile luate au constituit o ingerință în drepturile sale în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1. Admisibilitate Curtea observă că procesul în cauză a început în iunie 2002 și pare a fi în suspensie după o suspendare, astfel încât au durat până acum ceva mai mult de trei ani. Curtea este convinsă că nu au depășit un timp rezonabil în sensul articolului 6 § 1 din Convenție. În ceea ce privește rezultatul litigiului administrativ, Curtea observă că, la 31 martie 2004, Curtea Supremă a susținut decizia Curții de District care a anulat hotărârile administrative impugnate. Curtea concluzionează că această parte a cererii este evident nefondată în sensul art. 35 § 3 și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § 4 din Convenție. În plus, Curtea remarcă că este încă în așteptare cazul privind acțiunea reclamantului în caz de daune, deci plângerile privind aceste proceduri sunt prematuri și trebuie respinse pentru neepuizarea recourslor interne, în conformitate cu art. 35 §§ § 1 și 4 din Convenție. III. APLICAȚIA ARTICOLUL 41 AL CONVENȚIEI 24. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” Daune 25. Reclamantul a solicitat prejudiciu material și moral, în sume neespecificate. 26. Guvernul nu a exprimat opinia cu privire la această chestiune. 27. Curtea observă că reclamantul nu a prezentat o cerere cuantificată pentru prejudiciu material. În consecință, consideră că nu există nici un apel pentru a-i acorda o sumă pe acest motiv. Cu toate acestea, consideră că reclamantul trebuie să fi suferit prejudiciu moral. Costurile și cheltuielile 28. Reclamantul nu a formulat nicio cerere în temeiul acestui capitol. Dobânzile implicite 29. Curtea consideră că dobânzile implicite ar trebui să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. plângerea privind durata excesivă a procedurii administrative admisibilă și restul cererii inadmisibilă; declară că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din convenție; deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data în care hotărârea devine finală în conformitate cu art. 2 din Convenție, 1000 EUR (1 mie de euro) în ceea ce privește prejudiciile morale, care urmează să fie convertite în moneda națională a statului contestat la rata aplicabilă la data decontare, plus orice impozit care poate fi taxabil; (b) că de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale; respinge restul cererii reclamantului pentru o justă satisfacție. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 8 noiembrie 2005, în conformitate cu art. 77 §§ 2 și 3 din Regulamentul Curții. Dollé J.-P. Președintele grefierului Costa

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă