AFFAIRE MORAIS SARMENTO c. PORTUGAL

RESPONDENT

PRT

HOTĂRÂRE

03.10.2002

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Radiation du rôle (règlement amiable)

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE MORAIS SARMENTO c. PORTUGAL (CtEDO, 2002)

HUDOC · oficial

În cauza Morais Sarmento c. Portugalia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a treia secțiune), care se află într-o cameră compusă din dnii Ress președinte Cabral Barreto Caflisch Türmen Zupančič H.S. Greve Traja judecători și de Berger grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 12 septembrie 2002, Renunță hotărârea adoptată la această dată procedurală La originea cauzei se află o cerere (nr. 53793/00) îndreptată împotriva Republicii Portugheze și a cărei resortisantă a acestui stat, Berta Maria Morais Sarmento, a sesizat Curtea la 3 ianuarie 2000 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( La 1 noiembrie 2001, Curtea a modificat componența secțiunilor sale [art. 25 alineatul (1) din Regulamentul de procedură]. Această cerere a fost atribuită celei de a treia secțiuni, astfel cum a fost modificată [art. 52 alineatul (1) ]. La 24 ianuarie 2002, după ce a primit observațiile părților, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 23 mai 2002, după un schimb de corespondență, grefierul a propus părților încheierea unui regulament amiabil în sensul articolului 38 alineatul (1) litera (b) din convenție. Recurenta și, respectiv, guvernul au prezentat declarații formale de acceptare a unei soluționări amiabile a cazului. De fapt, reclamanta s-a născut în 1944 și locuiește la Lisabona. La 6 iunie 1986, reclamanta a introdus în fața Tribunalului din Cascais o acțiune în revendicare a unui teren împotriva a două persoane. Inculpații au prezentat, împreună cu concluziile lor în răspuns, o cerere reconvențională. 9. La o dată nespecificată, instanța și-a dat hotărârea de a o desconsidera pe reclamantă și de a da curs cererii reconvenționale. Curtea de Apel ( Tribunalul din Lisabona a anulat această decizie, însă Curtea Supremă (Supremo Tribunal de Justiça) ), printr-o hotărâre din 26 februarie 1992, a anulat decizia Curții de Apel și a confirmat hotărârea Tribunalului de Primă Instanță. Considerând că această hotărâre era în contradicție cu alte hotărâri ale Curții Supreme referitoare la aceeași chestiune de drept, recurenta sesizează Curtea Supremă în martie 1992 cu privire la o acțiune în stabilirea jurisprudenței. (10) Prin hotărârea din 13 octombrie 1993, Curtea Supremă, întrucât această contradicție exista, a declarat acțiunea admisibilă și a ordonat urmărirea sa. 11. Prin hotărârea din 28 noiembrie 2000, Curtea Supremă, în formarea sa plenară a camerelor civile, a decis că nu există nici o identitate între cele două situații de fapt în cauză. 12. 27761/95, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului, recurenta se plângea deja de durata aceleiași proceduri și invocase art. 6 alineatul (1) din convenție. În raportul său întocmit în conformitate cu art. 31 din convenție și adoptat la 21 mai 1997, Comisia a considerat că, în speță, a existat o încălcare a dispoziției invocate, deoarece recurenta nu a beneficiat de o examinare a cauzei sale într-un termen rezonabil. Prin Rezoluția DH(98)141 din 11 iunie 1998, Comitetul de Miniștri al Consiliului Europei și-a exprimat punctul de vedere al Comisiei, luând act de faptul că guvernul a acordat recurentei suma de 1 000 000 PTE drept satisfacție echitabilă și a pus capăt examinării cazului. La 18 iunie 2002, Curtea a primit următoarea declarație, semnată de reprezentantul reclamantei, observ că guvernul portughez este pregătit să plătească către M. Berta Maria Morais Sarmento suma de 2 500 EUR pentru daune morale și 1 000 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care a generat cererea sus-menționată în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Accept această propunere și renunț, de asemenea, la orice altă pretenție împotriva Portugaliei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri, declar cazul definitiv soluționat. Prezenta declarație face parte din soluționarea amiabilă la care au ajuns guvernul și reclamanta. În plus, mă angajez să nu solicit, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție. 14. La 26 august 2002, Curtea a primit de la guvern următoarea declarație declar că, în vederea unei soluționări amiabile a cauzei menționate anterior, guvernul portughez propune plata către M. Berta Maria Morais Sarmento suma de 2 500 EUR pentru daune morale și 1 000 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, în termen de trei luni de la data pronunțării hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va fi soluționată definitiv. În plus, guvernul se angajează să nu solicite trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din Convenție. 15. Curtea ia act de soluționarea amiabilă la care au ajuns părțile [art. 39 din Convenție] și se asigură că acest regulament se inspiră din respectarea drepturilor omului așa cum sunt recunoscute de Convenție sau de protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) in fine din Convenție și art. 62 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. Decide să șteargă cazul rolului Ia act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 3 octombrie 2002 în temeiul art. 77 alin. (2) și (3) din Regulamentul de procedură. Vincent Berger Georg Ress Modululer Președinte