CtEDO 03.10.2002 Auto

AFFAIRE ROSALBA PUGLIESE c. ITALIE

RESPONDENT
ITA
HOTĂRÂRE
03.10.2002
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Radiation du rôle (règlement amiable)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2002
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
AFFAIRE ROSALBA PUGLIESE c. ITALIE (CtEDO, 2002)
HUDOC · oficial

În cauza Pugliese c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care se află într-o cameră compusă din C.L. Rozakis președintele Tulkens Lorenzen Vajić dnii Levits Kovler Zagrebelsky, judecători și judecători ai dlui E. Fribergh grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 12 septembrie 2002, Renunțați la hotărârea adoptată la această dată de procedură La originea cauzei se află o cerere (nr. 43986/98) îndreptată împotriva Italiei și a cărei resortisantă a acestui stat, dl Rosalba Pugliese ( la 5 august 1998, în temeiul fostului articol 25 din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale (inclusiv Convenția privind drepturile omului). Recurenta este reprezentată de domnul G. Fiocchi, avocat în baroul din Torino. Guvernul italian (atîlul) este reprezentat de agentul său, dl U. Leanza, și de co-agentul său, dl V. Esposito. Recurenta se plângea de imposibilitatea prelungită de a-și recupera apartamentul în lipsa asistenței publice în ceea ce privește expulzarea chiriașilor și durata procedurii de expulzare. Cazul a fost transferat Curții la 1 noiembrie 1998 în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11 la convenție. La 13 decembrie 2001, după ce a primit observațiile părților, Curtea a declarat cererea admisibilă. La 10 iulie 2002 și, respectiv, 5 iulie 2002, guvernul și reprezentantul recurentei au prezentat declarații formale de acceptare a unei soluționări amiabile a cauzei. Printr-o scrisoare recomandată din 25 iunie 1987, ea a informat locatarul cu privire la intenția sa de a pune capăt închirierii la expirarea contractului de închiriere, adică la 31 decembrie 1987, și l-a rugat să elibereze locul înainte de această dată. Printr-un act comunicat la 6 octombrie 1987, proprietarul va reiniția anunțul de concediu și a numit persoana în cauză să se prezinte în fața judecătorului de instanță din Torino. 10. Printr-o ordonanță din 11 aprilie 1990, acesta din urmă a confirmat oficial concediul de închiriere și a decis că locurile trebuie eliberate până la 31 decembrie 1991 cel târziu. Această hotărâre a devenit executorie la 30 iunie 1991. 11. La 6 decembrie 1992, chiriașul a murit, soția și fiul său au rămas în locație. 12. La 4 decembrie 1992, reclamanta a făcut o declarație solemnă că avea nevoie urgentă de a recupera apartamentul pentru a-și face propria locuință. 14. La 2 ianuarie 1993, reclamanta a însemnat chiriașilor comanda de a elibera apartamentul. 15. La 4 februarie 1993, Comisia le-a exprimat opinia conform căreia expulzarea va fi executată la 19 martie 1993 prin intermediul unui aprod al justiției. 16. Între 19 martie 1993 și 30 martie 1999, aprodul judiciar a făcut șaisprezece tentative de expulzare. Toate aceste încercări au eșuat, reclamanta neputând beneficia niciodată de ajutorul forței publice pentru executarea procedurii de expulzare. 17. La 31 martie 1999, recurenta își va recupera apartamentul. ÎN DREPT 18. La 10 iulie 2002, Curtea a primit următoarea declarație din partea guvernului declar că, în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care a generat cererea nr. 43986/98, formulată de domnul Rosalba Pugliese, guvernul italian propune plata sumei de 4 500 (patru mii cinci sute) de euro pentru prejudicii materiale și morale, precum și pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, în termen de trei luni de la notificarea hotărârii Curții pronunțate în conformitate cu art. 39 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această plată va fi soluționată definitiv. Prezenta declarație nu implică recunoașterea de către guvern a unei încălcări a Convenției europene a drepturilor omului în speță. În plus, guvernul se angajează să nu solicite, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din convenție. 19. La 5 iulie 2002, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reprezentantul reclamantei Am luat cunoștință de declarația guvernului italian conform căreia este pregătit să plătească doamnei Rosalba Pugliese suma de 4 500 (patru mii cinci sute) de euro pentru prejudicii materiale și morale, precum și pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată în vederea unei soluționări amiabile a cauzei care a generat cererea nr. 43986/98 pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Accept această propunere și renunț, de asemenea, la orice altă pretenție împotriva Italiei cu privire la faptele care au stat la baza acestei cereri și declar că această declarație este soluționată definitiv, în cadrul regulamentului amiabil la care au ajuns guvernul și reclamanta. În plus, mă angajez să nu solicit, după pronunțarea hotărârii, trimiterea cauzei la Marea Cameră în conformitate cu art. 43 alineatul (1) din convenție. 20. Curtea ia act de soluționarea amiabilă la care au ajuns părțile (art. 39 din Convenție) și se asigură că regulamentul menționat se inspiră din respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de Convenție sau de protocoalele sale (articolele fine din Convenție și 3 din Regulamentul de procedură). eliminarea cazului de rol Ia act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 3 octombrie 2002 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Erik Fribergh Christos Rozakis Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă