AFFAIRE FUENTES BOBO CONTRE L'ESPAGNE

Rezoluția ResDH(2002)106 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 29 februarie 2000 (definită la 29 mai 2000) în cauza Fuentes Bobo împotriva Spaniei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 7 octombrie 2002, cu ocazia celei de-a 810-a ședințe a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 29 februarie 2000 în cauza Fuentes Bobo și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolelor 44 și 46 din convenție, Reamintind faptul că la originea acestei cauze se află o cerere (nr. 3929/93/98) formulată împotriva Spaniei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la 9 ianuarie 1998 în temeiul fostului articol 25 din Convenție, de către dl. Bernardo Fuentes Bobo, resortisant spaniol, și Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibilă cauza dreptului reclamantului la libertatea de exprimare, ca urmare a concedierii sale de la televiziunea națională spaniolă în urma declarațiilor făcute în cadrul a două emisiuni de radio; întrucât, în hotărârea sa din 29 februarie 2000, Curtea;

- a declarat, cu cinci voturi împotriva a două, că a avut loc o încălcare a articolului 10 din Convenție; - a declarat în unanimitate, că nu era necesar să se aducă în discuție instanța din punctul de vedere al articolului 14 din Convenție; - a declarat, cu cinci voturi la două voturi, că guvernul statului pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă, 1 000 000 de pesetas spaniol pentru prejudicii morale și materiale, precum și 750 000 pesetas spaniol pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată, minus 6 600 de franci francezi deja percepute de reclamant pentru asistență judiciară în fața Curții și că aceste sume ar trebui să majoreze un interes simplu de 4,25% la an de la expirarea termenului menționat și până la data la care plata a fost efectuată; - a respins, cu cinci voturi la doi, pretențiile reclamantului privind satisfacția echitabilă pentru surplus; având în vedere normele adoptate de Comitetul de Miniștri privind aplicarea art. 46 alin. (2) din Convenție; După ce a invitat guvernul statului pârât să ia măsurile luate ca urmare a hotărârii din 29 februarie 2000, având în vedere obligația pe care o deținea Spania de a se conforma în conformitate cu art. 46 alin. (1) din Convenție; întrucât, la examinarea acestei cauze,

guvernul statului pârât i-a dat acestuia informații cu privire la măsurile luate pentru a evita noi încălcări similare celei constatate în prezenta hotărâre, informații rezumate în anexa la prezenta rezoluție; În conformitate cu art. 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză, guvernul statului pârât a plătit părții reclamante sumele prevăzute în hotărârea din 29 februarie 2000, declarând că, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de Guvernanța Spaniei, guvernul statului pârât și-a îndeplinit atribuțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție în prezenta cauză.

Anexă la Rezoluția ResDH(2002)106 Informații furnizate de guvernul Spaniei la examinarea cauzei Fuentes Bobo de către Comitetul de Miniștri În ceea ce privește chestiunea măsurilor cu caracter general care vizează prevenirea unor noi încălcări similare ale Convenției, guvernul spaniol reamintește că Convenția și hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului au un efect direct în dreptul spaniol. În consecință, guvernul este convins că instanțele spaniole vor interpreta acum legislația relevantă, în orice alt caz similar, într-o manieră conformă cu hotărârea Fuentes Bobo.

În această privință, guvernul amintește în special că rezumatele hotărârii au fost publicate foarte rapid în mai multe ziare spaniole, inclusiv El Pais ABC, Razón etc. Pentru ca toate autoritățile să fie informate în mod corespunzător, traducerea hotărârii în limba spaniolă a apărut, de asemenea, la 15 aprilie 2001 în buletinul informativ al Ministerului Justiției din Spania, iar copiile au fost trimise autorităților în cauză. În plus, hotărârea a fost făcută accesibilă pe site-ul de internet al Ministerului Justiției și a făcut obiectul unor studii diferite din partea mai multor instanțe competente din domeniul social. Prin urmare, guvernul spaniol consideră că nu mai există nici un risc de încălcare similară celei constatate în cauza Fuentes Bobo.

În ceea ce privește chestiunea măsurilor individuale și a eforturilor reclamantului de a-și reintegra poziția, guvernul observă că toate consecințele negative ale concedierii nejustificate invocate de reclamant în fața Curții (a se vedea punctele 58-60) au fost examinate de aceasta din urmă din perspectiva articolului 41 din convenție și au fost pe deplin remediate prin acordarea unei satisfacții echitabile. În aceste condiții, autoritățile spaniole consideră că nu este necesară nicio altă măsură. Având în vedere cele de mai sus, guvernul consideră că Spania este conformă cu obligațiile care îi revin în temeiul articolului 46 alineatul (1) din convenție.

Résolution ResDH(2002)106 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 29 février 2000 (définitif le 29 mai 2000) dans l’affaire Fuentes Bobo contre l’Espagne (adoptée par le Comité des Ministres le 7 octobre 2002, lors de la 810e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 29 février 2000 dans l’affaire Fuentes Bobo et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu des articles 44 et 46 de la Convention ; Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 39293/98) dirigée contre l’Espagne, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 9 janvier 1998 en vertu de l’ancien article 25 de la Convention, par M. Bernardo Fuentes Bobo, ressortissant espagnol, et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11, a déclaré recevable le grief concernant le droit du requérant à la liberté d’expression, du fait de son licenciement de la télévision nationale espagnole à la suite de déclarations faites lors de deux émissions de radio ; Considérant que dans son arrêt du 29 février 2000 la Cour ;

- a dit, par cinq voix contre deux, qu’il y avait eu violation de l’article 10 de la Convention ; - a dit, à l’unanimité, qu’il n’était pas nécessaire d’examiner la requête sous l’angle de l’article 14, de la Convention ; - a dit, par cinq voix contre deux, que le gouvernement de l’Etat défendeur devait verser à la partie requérante, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt sera devenu définitif, 1 000 000 de pesetas espagnoles pour préjudices moral et matériel ainsi que 750 000 pesetas espagnoles au titre des frais et dépens, moins 6 600 francs français déjà perçus par le requérant au titre de l’assistance judiciaire devant la Cour et que ces montants seraient à majorer d’un intérêt simple de 4,25% l’an à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement ; - a rejeté, par cinq voix contre deux, les prétentions de la partie requérante en matière de satisfaction équitable pour le surplus ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention ; Ayant invité le gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 29 février 2000, eu égard à l’obligation qu’a l’Espagne de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Considérant que lors de l’examen de cette affaire,

le gouvernement de l’Etat défendeur a donné à celui-ci des informations sur les mesures prises permettant d’éviter de nouvelles violations semblables à celle constatée dans le présent arrêt, informations résumées dans l’annexe à la présente résolution ; S’étant assuré que le 9 août 2000, dans le délai imparti, le gouvernement de l’Etat défendeur avait versé à la partie requérante les sommes prévues dans l’arrêt du 29 février 2000, Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de l’Espagne, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.

Annexe à la Résolution ResDH(2002)106 Informations fournies par le Gouvernement de l’Espagne lors de l’examen de l’affaire Fuentes Bobo par le Comité des Ministres S’agissant de la question des mesures de caractère général visant à prévenir de nouvelles violations similaires de la Convention, le gouvernement espagnol rappelle que la Convention et les arrêts de la Cour européenne des Droits de l’Homme ont un effet direct en droit espagnol. En conséquence, le Gouvernement est convaincu que les tribunaux espagnols interprèteront désormais la législation pertinente, dans toute autre affaire similaire, d’une manière conforme à l’arrêt Fuentes Bobo.

Sur ce point, le Gouvernement rappelle en particulier que des résumés de l’arrêt ont été très vite publiés dans plusieurs journaux espagnols, dont El Pais , ABC , la Razón etc. Afin que toutes les autorités soient dûment informées, la traduction de l’arrêt en espagnol a également paru le 15 avril 2001 dans le bulletin d’information du Ministère espagnol de la justice, et des copies ont été envoyées aux autorités concernées. En outre, l’arrêt a été rendu accessible sur le site Internet du Ministère de la justice et a fait l’objet de différentes études de la part de plusieurs tribunaux compétents en matière sociale. Le gouvernement espagnol estime donc qu’il n’existe plus aucun risque de violation similaire à celle constatée dans l’affaire Fuentes Bobo.

S’agissant de la question des mesures de caractère individuel et des efforts du requérant en vue de réintégrer sa position, le Gouvernement note que toutes les conséquences négatives du licenciement injustifié invoquées par le requérant devant la Cour (voir paragraphes 58-60) ont été examinées par cette dernière sous l’angle de l’article 41 de la Convention et ont été pleinement réparées par l’octroi d’une satisfaction équitable. Dans ces conditions, les autorités espagnoles estiment qu’aucune autre mesure n’est requise. Au vu de ce qui précède, le Gouvernement estime que l’Espagne s’est conformée aux obligations qui lui incombent en vertu de l’article 46, paragraphe 1, de la Convention.