García Manibardo împotriva Spaniei

Rezoluția ResDH(2000)152 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 15 februarie 2000 (definită la 29 iunie 2000) în cauza García Manibardo împotriva Spaniei (adoptată de Comitetul de Miniștri la 18 decembrie 2000, la 732 ședință a delegaților miniștrilor) Comitetul miniștrilor, în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenția de salvgardare a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificată prin Protocolul nr. 11 (denumită în continuare "Convenția") Având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului pronunțată la 15 februarie 2000 în cauza García Manibardo și transmisă definitiv Comitetului miniștrilor în temeiul articolului 44 din Convenție Reamintind că hotărârea Curții a devenit definitivă la 29 iunie 2000, în măsura în care, la acea dată, guvernul statului pârât a fost informat cu privire la respingerea cererii de trimitere în fața Marii Camere Reamintind faptul că, la originea acestei cauze, se află o cerere (nr. 3869zz) adresată împotriva Spaniei, introdusă în fața Comisiei Europene pentru Drepturile Omului la data de 2 septembrie 1997 în conformitate cu art. 25 din Convenția care nu a fost modificată, de domnul Florencia García Manibardo, resortisant spaniol, și că Curtea, sesizată cu această cauză în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11,

a declarat admisibil faptul că reclamantul nu a putut beneficia de dreptul de acces la o instanță și, prin urmare, de dreptul său la un proces echitabil, având în vedere că, în hotărârea sa din 15 februarie 2000, Curtea, în unanimitate: a declarat că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție a declarat că guvernul statului pârât trebuie să plătească recurentei, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă, 520 572 pesetas pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată și că această sumă ar trebui să majoreze un interes simplu cu 4,25 % pe an de la expirarea termenului menționat și până la data la care plata a respins pretențiile recurentei pentru surplusul de bani Având în vedere normele adoptate de Comitetul miniștrilor privind aplicarea fostului articol 54 din Convenție, normele care, în termen de două luni, se aplică prin analogie cauzelor care intră sub incidența articolului 46 alineatul (2) din Convenție, cum ar fi Protocolul 11 După ce a invitat guvernul statului pârât să informeze în legătură cu măsurile luate ca urmare a hotărârii din 15 februarie 2000, având în vedere obligația pe care o are în temeiul articolului 46 alineatul (1) din Convenție, Spania trebuie să o respecte în conformitate cu art. 46 alineatul (1) din Convenție.

Având în vedere că, la examinarea acestei cauze de către Comitetul de Miniștri, guvernul statului pârât a indicat că hotărârea Curții a fost transmisă autorităților direct vizate, precum și Consiliului General al Puterii Judiciare (Consejo General del Poder Judicial) În conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză, guvernul statului pârât a pus la dispoziția recurentei suma prevăzută în hotărârea din 25 iulie 2000, declarând că, după ce a luat cunoștință de informațiile furnizate de Guvernanța Spaniei, acesta și-a îndeplinit îndatoririle în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în prezenta cauză.

Résolution ResDH(2000)152 relative à l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme du 15 février 2000 (définitif le 29 juin 2000) dans l’affaire García Manibardo contre l’Espagne (adoptée par le Comité des Ministres le 18 décembre 2000, lors de la 732 e réunion des Délégués des Ministres) Le Comité des Ministres, en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales telle qu’amendée par le Protocole n° 11 (ci-après dénommée «la Convention»), Vu l’arrêt de la Cour européenne des Droits de l’Homme rendu le 15 février 2000 dans l’affaire García Manibardo et transmis une fois définitif au Comité des Ministres en vertu de l’article 44 de la Convention ; Rappelant que l’arrêt de la Cour est devenu définitif au 29 juin 2000 dans la mesure où, à cette date, le Gouvernement de l’Etat défendeur a été informé du rejet de la demande de renvoi devant la Grande Chambre ; Rappelant qu’à l’origine de cette affaire se trouve une requête (n° 38695/97) dirigée contre l’Espagne, introduite devant la Commission européenne des Droits de l’Homme le 2 septembre 1997 en vertu de l’article 25 de la Convention non amendée, par M me Florencia García Manibardo, ressortissante espagnole, et que la Cour, saisie de cette affaire en vertu de l’article 5, paragraphe 2, du Protocole n° 11,

a déclaré recevable le grief selon lequel la requérante n’avait pas pu bénéficier de son droit d’accès à un tribunal et, partant, de son droit à un procès équitable ; Considérant que dans son arrêt du 15 février 2000 la Cour, à l’unanimité : - a dit qu’il y avait eu violation de l’article 6, paragraphe 1, de la Convention ; - a dit que le Gouvernement de l’Etat défendeur devait verser à la requérante, dans les trois mois à compter du jour où l’arrêt est devenu définitif, 520 572 pesetas au titre des frais et dépens et que ce montant serait à majorer d’un intérêt simple de 4,25 % l’an à compter de l’expiration dudit délai et jusqu’au versement ; - a rejeté les prétentions de la requérante pour le surplus ; Vu les Règles adoptées par le Comité des Ministres relatives à l’application de l’ancien article 54 de la Convention, règles qui, dans l’immédiat, s’appliquent par analogie aux affaires relevant de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention telle qu’amendée par le Protocole n° 11 ; Ayant invité le Gouvernement de l’Etat défendeur à l’informer des mesures prises à la suite de l’arrêt du 15 février 2000, eu égard à l’obligation qu’a l’Espagne de s’y conformer selon l’article 46, paragraphe 1, de la Convention ; Considérant que, lors de l’examen de cette affaire par le Comité des Ministres,

le Gouvernement de l’Etat défendeur a indiqué que l’arrêt de la Cour avait été transmis aux autorités directement concernées ainsi qu’au Conseil Général du Pouvoir judiciaire (Consejo General del Poder Judicial) ; S’étant assuré que le 25 juillet 2000, dans le délai imparti, le Gouvernement de l’Etat défendeur a mis à la disposition de la requérante la somme prévue dans l’arrêt du 15 février 2000, Déclare, après avoir pris connaissance des informations fournies par le Gouvernement de l’Espagne, qu’il a rempli ses fonctions en vertu de l’article 46, paragraphe 2, de la Convention dans la présente affaire.