Garcia Faria împotriva Portugaliei

Rezoluția ResDH(2000)154 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 22 iunie 2000 (finală la 22 septembrie 2000) în cazul Garcia Faria împotriva Portugaliei (aprobată de Comitetul de Miniștri la 18 decembrie 2000 la ședința 732 a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Garcia Faria pronunțată la 22 iunie 2000 și transmisă Comitetului de Miniștri după ce a devenit finală în temeiul articolului 44 din convenție; Amintind că cazul a fost originar dintr-o cerere (nr. 36776/97) împotriva Portugaliei, depusă la 25 iunie 1997 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 25 precedent din Convenție de către dl Manuel Garcia Faria, un național portughez, și că Curtea, deținută cazul în temeiul articolului alin. (2) din Protocolul nr. 11 a declarat admisibilă plângerea privind durata excesivă a anumitor proceduri civile; întrucât, în hotărârea sa din 22 iunie 2000, Curtea, după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de Guvernul statului reclamant și de reclamant, și după ce s-a constatat că soluția s-a bazat pe respectarea drepturilor omului,

astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât, în unanimitate, să scoată cazul din lista sa; întrucât, în cadrul soluționării prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că guvernul Portugaliei trebuie să plătească reclamantului suma de 800 000 de escudo portughezi în ceea ce privește prejudiciile morale și suma de 200 000 ecudo portughezi în ceea ce privește costurile și cheltuielile; Amintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul Curții prevede că eliberarea unui caz se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului de Miniștri o dată ce devine finală pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate de discontinuarea sau soluția acestei chestiuni; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 54 precedent, care sunt, deocamdată, aplicabile prin analogie la cazurile transmise în temeiul articolului 46 alineatul (2) din convenție; Având în vedere că, la 18 august 2000, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în soluționarea prietenoasă și că nu este necesară nici o altă măsură în acest caz pentru a se conforma hotărârii Curții, Declară, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Portugaliei,

că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2000)154 concerning the judgment of the European Court of Human Rights of 22 June 2000 (final on 22 September 2000) in the case of Garcia Faria against Portugal (Adopted by the Committee of Ministers on 18 December 2000 at the 732 nd meeting of the Ministers’ Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”), Having regard to the judgment of the European Court of Human Rights in the Garcia Faria case delivered on 22 June 2000 and transmitted to the Committee of Ministers once it had become final under Article 44 of the Convention; Recalling that the case originated in an application (No. 36776/97) against Portugal, lodged with the European Commission of Human Rights on 25 June 1997 under previous Article 25 of the Convention by Mr Manuel Garcia Faria, a Portuguese national, and that the Court, seized of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint relating to the excessive length of certain civil proceedings; Whereas in its judgment of 22 June 2000 the Court, after having taken formal note of a friendly settlement reached by the Government of the respondent State and the applicant,

and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided, unanimously to strike the case out of its list; Whereas under the above-mentioned friendly settlement it was agreed that the Government of Portugal was to pay the applicant the sum of 800 000 Portuguese escudos in respect of non-pecuniary damage and the sum of 200 000 Portuguese escudos in respect of costs and expenses; Recalling that Rule 44, paragraph 2, of the Rules of the Court provides that the striking out of a case shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2 of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance or solution of the matter; Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of previous Article 54 which are, for the time being, applicable by analogy to cases transmitted to it under Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that on 18 August 2000 the Government of the respondent State had paid the applicant the sums provided for in the friendly settlement and that no other measure was required in the present case to conform to the Court's judgment, Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of Portugal, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.