CASE OF FERREIRA DA SILVA AGAINST PORTUGAL

Rezoluția ResDH(2002)23 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 12 aprilie 2001 în cazul Ferreira da Silva împotriva Portugaliei (Aprobată de Comitetul de Miniștri la 6 martie 2002 la a 783-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Ferreira da Silva, pronunțată la 12 aprilie 2001, și transmisă Comitetului de Miniștri în aceeași zi în temeiul articolului 46 din Convenție; reamintind că cazul a fost originat într-o cerere (nr. 4108/98) împotriva Portugaliei, depusă la 20 martie 1998 la Comisia Europeană a Drepturilor Omului în temeiul articolului 25 din Convenția de către dl Afonso Henrique Ferreira da Silva, un național portughez, și că Curtea, deținută din cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisă plângerea referitoare la lungimea excesivă a anumitor proceduri civile; întrucât, în hotărârea sa din 12 aprilie 2001, Curtea, după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă aprobată de guvernul statului reclamant și de reclamant, și după ce s-a constatat că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului,

astfel cum este definită în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât, în unanimitate, să scoată cazul din lista sa și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita o reexaminare a cazului în fața Marei Camere; întrucât, în cadrul soluționării prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că guvernul Portugaliei va plăti reclamantului, la notificarea hotărârii, 600 000 de escudo portughezi în ceea ce privește prejudiciile morale și 250 000 ecudo portughezi în ceea ce privește costurile și cheltuielile; Amintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul Curții prevede că eliberarea unui caz se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului de Miniștri o dată ce devine finală pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate de discontinuarea sau soluția acestei chestiuni; având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere că, la 16 iulie 2001, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în soluționarea prietenoasă și că nu este necesară nicio altă măsură în acest caz pentru a se conforma hotărârii Curții, Declară, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Portugaliei,

că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2002)23 concerning the judgment of the European Court of Human Rights of 12 April 2001 in the case of Ferreira da Silva against Portugal (Adopted by the Committee of Ministers on 6 March 2002 at the 783rd meeting of the Ministers’ Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”), Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the Ferreira da Silva case delivered on 12 April 2001 and transmitted to the Committee of Ministers the same day under Article 46 of the Convention; Recalling that the case originated in an application (No. 41018/98) against Portugal, lodged with the European Commission of Human Rights on 20 March 1998 under former Article 25 of the Convention by Mr Afonso Henrique Ferreira da Silva, a Portuguese national, and that the Court, seized of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint relating to the excessive length of certain civil proceedings; Whereas in its judgment of 12 April 2001 the Court, after having taken formal note of a friendly settlement reached by the government of the respondent state and the applicant,

and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided, unanimously to strike the case out of its list and took note of the parties’ undertaking not to request a re-hearing of the case before the Grand Chamber; Whereas under the above-mentioned friendly settlement it was agreed that the Government of Portugal would pay to the applicant, upon notification of the judgment, 600 000 Portuguese escudos in respect of non-pecuniary damage and 250 000 Portuguese escudos in respect of costs and expenses; Recalling that Rule 44, paragraph 2, of the Rules of the Court provides that the striking out of a case shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2 of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance or solution of the matter; Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention; Having satisfied itself that on 16 July 2001,

the government of the respondent state had paid the applicant the sums provided for in the friendly settlement and that no other measures was required in the present case to conform to the Court’s judgment, Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of Portugal, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.