CASE OF COSTA AGAINST PORTUGAL

Rezoluția ResDH(2002)57 privind hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 4 octombrie 2001 în cazul Costa împotriva Portugaliei (aprobată de Comitetul de Miniștri la 30 aprilie 2002 la a 792-a ședință a Deputaților Miniștrilor) Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum a fost modificat prin Protocolul nr. 11 (denumit în continuare „Convenția”), având în vedere hotărârea finală a Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Costa, pronunțată la 4 octombrie 2001, și transmisă Comitetului de Miniștri în temeiul articolului 46 din Convenție; reamintind că cazul a avut origine într-o cerere (Nu.

44135/98) împotriva Portugaliei, depusă la Comisia Europeană a Drepturilor Omului la 26 martie 1998 în temeiul articolului 25 din Convenția de către dna Maria Paula Costa, cetățean portughez, și că Curtea, deținută din cauza în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Protocolul nr. 11, a declarat admisibilă plângerea privind durata excesivă a anumitor proceduri civile; întrucât în hotărârea sa din 4 octombrie 2001 Curtea, după ce a luat notă oficială de o soluție prietenoasă a căzut de către Guvernul Statului pârât și de către reclamant, și după ce a fost convins că soluția se bazează pe respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția sau în Protocolurile sale, a hotărât în unanimitate să scoată cazul din lista sa și a luat act de angajamentul părților de a nu solicita o reexaminare a cazului în fața Marei Camere; întrucât, în cadrul soluționării prietenoase menționate mai sus, s-a convenit că guvernul Portugaliei va plăti reclamantului din notificarea hotărârii Curții, suma de 850 000 de escudo portughezi, din care 700 000 de ecudo portughezi în ceea ce privește prejudiciile morale și 150 000 ecudo portughezi pentru costuri juridice; Amintind că art. 44 alineatul (2) din Regulamentul de procedură prevede că dezvoltarea unei cauze se efectuează prin intermediul unei hotărâri pe care președintele le transmite Comitetului de Miniștri, după ce devine finală,

pentru a-l permite să supravegheze, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din convenție, executarea oricăror întreprinderi care ar fi putut fi atașate la discontinuarea sau soluția acestei chestiuni; Având în vedere normele adoptate de Comitetul de miniștri privind aplicarea articolului 46 alineatul (2) din convenție; având în vedere că, la 13 decembrie 2001, Guvernul Statului pârât a plătit reclamantului sumele prevăzute în soluționarea prietenoasă și că nu este necesară nicio altă măsură în acest caz pentru a se conforma hotărârii Curții, Declară, după ce a luat act de informațiile furnizate de Guvernul Portugaliei, că și-a exercitat funcțiile în temeiul articolului 46 alineatul (2) din Convenție în acest caz.

Resolution ResDH(2002)57 concerning the judgment of the European Court of Human Rights of 4 October 2001 in the case of Costa against Portugal (Adopted by the Committee of Ministers on 30 April 2002 at the 792nd meeting of the Ministers’ Deputies) The Committee of Ministers, under the terms of Article 46, paragraph 2, of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms as amended by Protocol No. 11 (hereinafter referred to as “the Convention”), Having regard to the final judgment of the European Court of Human Rights in the Costa case delivered on 4 October 2001 and transmitted to the Committee of Ministers under Article 46 of the Convention; Recalling that the case originated in an application (No. 44135/98) against Portugal, lodged with the European Commission of Human Rights on 26 March 1998 under former Article 25 of the Convention by Ms Maria Paula Costa, a Portuguese national, and that the Court, seized of the case under Article 5, paragraph 2, of Protocol No. 11, declared admissible the complaint relating to the excessive length of certain civil proceedings; Whereas in its judgment of 4 October 2001 the Court, after having taken formal note of a friendly settlement reached by the government of the respondent state and the applicant,

and having been satisfied that the settlement was based on respect for human rights as defined in the Convention or its Protocols, decided unanimously to strike the case out of its list and took note of the parties’ undertaking not to request a re-hearing of the case before the Grand Chamber; Whereas under the above-mentioned friendly settlement it was agreed that the Government of Portugal would pay the applicant as from the notification of the Court’s judgment, the sum of 850 000 Portuguese escudos, from which 700 000 Portuguese escudos in respect of non-pecuniary damage and 150 000 Portuguese escudos for legal costs; Recalling that Rule 44, paragraph 2, of the Rules of Court provides that the striking-out of a case shall be effected by means of a judgment which the President shall forward to the Committee of Ministers once it has become final in order to allow it to supervise, in accordance with Article 46, paragraph 2, of the Convention, the execution of any undertakings which may have been attached to the discontinuance or solution of the matter; Having regard to the Rules adopted by the Committee of Ministers concerning the application of Article 46, paragraph 2, of the Convention;

Having satisfied itself that on 13 December 2001 the government of the respondent state had paid the applicant the sums provided for in the friendly settlement and that no other measure was required in the present case to comply with to the Court’s judgment, Declares, after having taken note of the information supplied by the Government of Portugal, that it has exercised its functions under Article 46, paragraph 2, of the Convention in this case.